45 matches
-
oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de ani buni. Patria mea e vulpea asta năpîrlita care scheaună zi și noapte în mine. Patria mea e sîmburele strîmb al neputinței dăruit mie la plecare de Tăia. Păpuși de silicon, profesioniste ale sexului, în poziții acrobatice, horoscop pentru animale de casă, copii plimbați în lesă, grădinari care
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005, Mamaia Pe Innsteg Timpul face jogging pe urmele mele
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
pavilion românesc” (Poem optimist). Pamfletarul se dezlănțuie cu o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot să-și apese piciorul gros/ pe tîmpla celui gata să-și dea suflarea?/ poeme pentru preotul care scheaună/ lîngă biserica dărîmată de el însuși/ sau poeme dedicate canibalului păros/ care-și clatină bărbăția pe cărțile Universității
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
pui de rață - i-am scăpat din traistă, i-a răspuns femeia, nădușită... -Și bagajul celălalt ? -Care bagaj ? Când și-a dat seama că întreg tărhatul era compus din cei doi pui piperniciți și o găină ,gât golaș de Transilvania" năpârlită și rahitică, Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu'! Heei! Nu mai fugi, omule, că e cefereu'-n grevă și n-ai cum scăpa trenu'... În orișice
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
Poet dialogul nostru - însă - miroase-a cuplet: mii istorii supurânde - infectând candoarea inversează - în oglindă - ìcon și scrisoarea bălării de vorbe goale - puradei tiranici năvălesc în teatrul lumii - și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
mama, a simțit în ea, care nu era încă muiere de-a binelea, dar nici fecioară nu mai era, că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o singură direcție, ca să pricep: da sau ba. Ah, nemernico, întîrzii din cauza ta. Ce mi-ai făcut?! Nici măcar nu mi-am băut cafeaua din cauza ta. Dacă scapi cu viață, te omor. PATROANA: Mor... Mor... Mor... MINISTRUL: Taci din gură, ursoaică năpîrlită ce ești. JENI: Domnule ministru. Au venit ziariștii. Sînt o grămadă. Spun că e ceva suspect. MINISTRUL: Și ce vor? JENI: Declarații senzaționale în exclusivitate. MINISTRUL: Cum dracu' au aflat? JENI: Au observat că n-ați ajuns la ceremonia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că ăla a fost semnul lui Dumnezeu pentru moș Zgârci, dar n-a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea senzația că se chircește înfricoșat în fața stihiilor. O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
înconjurate de munți golași, pe un câmp acoperit cu gunoaie negre și presărat cu cioburi scânteietoare. Valuri enorme de aer irespirabil, regulate ca respirația unui om adormit, urcau în soare vibrând și făcând să tremure orizontul. O turmă de măgari năpârliți tropăiau, scotoceau cu botul ori se tăvăleau în gunoaie cu zbierete sfâșietoare. Singur în mijlocul acestei pestilențe, un bătrân gol-goluț cernea zgură. L-am întrebat unde fusese descărcat camionul din ajun; zadarnic, era mut. La întrebările noastre, își vâra în gură
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
începutul lui ’78 și, după eșecul tuturor negocierilor, asasinat la 9 mai același an, în fine, el, strălucit legist și om de stat, ucis ca un cocoșel care urmează să devină supă, ce legătură ar fi putut să aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
asupra acelui - Stăpâne uimit de tăcere contemplând săpăliga și lăsând-o din mână, bunicul fără nici un fel de măreție cu un ochi deschis și celălalt nu - Idiotul nu - Vino-ncoa’ resemnat, nu călărea ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din spate, la fel de bătrân ca și el și capabil să găsească singur cu o certitudine lentă cărările dintre lanuri, cineva care lucra pentru noi scoțându-și pălăria - Stăpâne fără ca bunicul să răspundă măcar cu un
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cade-n brațe dovleacul de aur cu vrej subțirel de platină. Umblăreț biped (zîmbetu-i lipit de dinți, sub buze!), nu-i musai să te trezești pocnit de-o veșnic dulce cărămidă-n moalele capului. De ce nu ți-ar dezmorți simțurile năpîrlite un crin uriaș, aterizat forțat, prin ceața incertitudinilor, pe sufletul tău fără turn de control? Pășește cu încredere caldarîmul sarcastic al urbei, apasă-ți talpa cu strășnicie pe-asfalt, n-o să aluneci: exiști, e uluitor, încă exiști! Copăcel-copăcel, omule, nu
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
Cu probleme, cu belele, Nu mai menționez, cățele, Alerga (mă-nțelegeți) După cai verzi pe pereți, Căci, plecat parcă mai ieri Ajunsese...nicăieri ; Prea mult nu vă mai rețin, Mă iertați, mai am puțin, Că revin din nou la el, Năpârlit și singurel, Se visa, cu nostalgie, (Că plătea acum chirie) Tolănit la umbra deasă Sub bătrânul dud de-acasă, Tot lingându-se de zor, Pe lăbuțe și cosor ! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Vis de emigrant / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
auzi tu? Că era la căutare după război. Îi plăcea să i se spună Anna Georgevna! Ca să vezi!... Un fotograf se chircise în fața noastră, îl mai văzusem, cutreiera plaja de la un capăt la celălalt, însoțit pretutindeni de un câine-lup alsacian năpârlit, pe care copiii se repezeau să-l mângâie spre disperarea mamelor lor. O poză de la mare, domnilor, ne îmbiase băiatul, gata să ne prindă în vizorul aparatului său, color, procesare automată, tehnologie - vest, Kodaaak!... Rostea ultimul cuvânt prelungit, imprimându-i
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
privește o stea. Pe ram albine flori de vișin sărută - câtă tandrețe. Se sparge noaptea în fragmente de vise - micropoeme. Printre crengi de dud se rostogolesc poame în ciocul raței. Ascunși în zarzăr doi ochi sfredelesc zarea - cloșcuță în cuib. Năpârlit lupul semăna cu un câine - blana contează. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți ieși din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu-i un cap
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede-n zori ... o, muritorule, acesta-i paradisul, trișorii scriu zic pe toate liniile canaliile! a
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei năpârlite apoteoza golurilor în falsetul nimicurilor gonflabile în gură fanafaronului pocnesc de otrăvi obtuzii paingi din râma ... în plasele lor se zbat privighetori cântând pier lebede-n zori ... o, muritorule, acesta-i ... Citește mai mult PAINGII DIN RAMĂNoroios vulcan de invidii
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
lucrurile la punct. Am ajuns la cinematograf, lumea deja intra în sală, deși mai era o oră. Am mers și eu să văd cum pot intra și de la casă doamnă, iertată-mi fie exprimarea, cu păr roșcat ca o vulpe năpârlită, m-a întrebat sec dacă am invitație. - Nu am, am crezut că pot cumpăra un bilet, nu știam că se intră cu invitație. - Atunci, o să vedeți filmul când o să ruleze la televizor. Nu am știut cum să iau acest lucru
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care, uite, nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea s-o șteargă-n gang, se-mpiedică și cade pe asfaltul năpîrlit, o ajunge, stă deasupra ei, pune-un picior pe pletele ei negre, rare, o ține sub talpă ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai suport. O iau spre Teatru. Să scap de scîrboșenia asta. La colț, mă ajung
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de doi ani și opt luni, își inventase o veritabilă menajerie imaginară. La masă erau locuri rezervate pentru iepuri, câini și urși care invadau (în mod invizibil) casa. Personajul cel mai original era Tigrul-care-râde, pe care Fraiberg și-l imagina năpârlit și melancolic. Fetița îl crease ascultător și foarte civilizat și datorită lui s-a vindecat de teama de animale. A reuși să domini, chiar și numai imaginar, un animal feroce nu-i oare cel mai bun leac pentru a elimina
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite și familiile lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fel, Broadway-ul reușește întotdeauna să fie puțin mai grozav decât locurile prin care șerpuiește. Uitați-vă la East Village: Broadway-ul e mai ceva ca el. Luați zona rezidențială sau uitați-vă la Columb: Broadway-ul e mai arătos. Broadway-ul e pitonul năpârlit al întregului New York. Uneori mă simt și eu la fel. Aici proștii își potrivesc ceasul după fusul orar al Manhattan-ului. Dar ce e cu povestea asta ca eu să joc tenis cu Fielding Goodney? Îți amintești ca eu să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]