56 matches
-
mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai român decât oriunde, cu alte cuvinte invidios, nesuportând capra vecinului. De aceea, mă pomenesc năpădit deodată de imaginea văzută cândva la jurnalul de actualități UFA cu batalionul german de onoare defilând marțial chiar pe sub acest Arc sacru, al orgoliului franc. În după-amiaza lui 14 iulie, însă, Franța ca și Mama Natură aveau să fie repuse
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
măturate ale unor hîrtii rupte în bucățele, care nu aveau cum să-și ia zborul, rostogolite de vîntul razant cu pămîntul. Se auzeau trenuri șuierînd în depărtare, la încrucișările însuflețite ale liniilor de pe partea cealaltă a întinsei stații de triaj năpădită parcă de raci, pietrișul acela inform care umple ecartamentele. Se Înfrigura esplanada de antracit umed, hașurată de linii de oțel și îndemnîndu-te la drum, ca și cum ar fi fost niște prelungi magneți ce atrag materia mișcătoare de pe peroane, încă nehotărîtă dacă
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe Răstignitul - nu-L mai ai - Iudă - să-L vinzi... din clopotniță cocorii cad greoi la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă Cățelul Pământului și cu Inorogul se-mpăcară-n noapte șui - ca surdul cu orbul regi și neamuri au apus - îngropate-n sorburi mlaștina-a-asmuțit în munți bufniți șerpi și scorburi bieți stejarii plâng pe prispe - Lebăda
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
al dragostei pentru ținuturile natale. Scrise într-un limbaj straightahead, limpede, fără turnuri argotice sau intelectualiste, paginile sale sunt totuși aproape intraductibile. Asta fiindcă preferă să rețină, cu aviditate, ba chiar cu posesivitate, toate detaliile de care ne-a fost năpădita viața în ultimele decenii. Pas de-i explică unui cititor străin, fie el și dintr-o țară vecină ex-socialistă, ce vrea să fie aia "Tovarășa" (cu majuscula), sau "rația lunară de alimente", sau mânia românilor de-a stă zi și
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce se cuvine asumată într-o zi, năpădiți cum sîntem de viziunile unei vieți a cărei lege, - mai mult decît altădată, - redeveni banul.
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
trei poeți șaizeciști, ajunși repede, în anii dezmorțirii ideologice care au urmat, în prima linie a liricii noastre, dar a făcut-o, aș spune, în pofida amintitelor plachete din colecția "Luceafărul". Citite cu ochii de azi nu pot decât să dezamăgească, năpădite cum sunt de clișeele proletcultiste remanente, de poncifele tematice strivitoare. La tot pasul macarale, hidrocentrale, furnale, baraje, șantiere, colectiviști, ilegaliști, luptele din '33, sirena lui Roaită, Comuna, proslăvirea lui Lenin, a lui Gagarin, a lui Julius Fucik, a Republicii, a
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care ea se simte năpădită ca de o boală de prezența acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea ei curată o pecingine, și suferea de acest parazit care nu are amestec cu organismul ei, dar totuși i s-a suprapus”. Aceste rânduri
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu ei în lagăr. Trebuie! Altfel... Costăchele! Ce-i cu tine? De ce stai la geam? - l-a smuls din tenebre Măriuca. Costăchel și-a trecut palma peste ochi și, cu un zâmbet trist, i-a răspuns: Ascultam urătorii și... -Te-au năpădit iar amintirile din lagăr? Când ai să scapi de ele, Costăchele? Când?! - a întrebat Măriuca disperată. Când le voi termina de povestit și altora, cum spunea inginerul Cicoare... Atunci poate... Până atunci încearcă să te gândești la lucruri frumoase. Uite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a lungul unei zile, năpădită și ea de grijile prin care trecuse alături de aceste fete. Ziua ultimă a fost una încărcată de nervi, împovărată de griji, plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește, Amețeală e delirul, lacrimi răgetele mele, În puterea cea mai mare ce din trup îmi răbufnește, Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Anca Murgoci SIMONA HALEP. În finala de Roland Garros, Simona Halep a plâns minute în șir. Sportivă a explicat de ce a fost năpădita de lacrimi. SIMONA HALEP. Am plâns în primele minute de după meci, după care mi-a revenit zâmbetul pe buze. Aș fi vrut să profit de moment. Era prima mea finală de Grand Șlam. Am făcut tot ce puteam, practicând un
De ce a plâns Simona Halep la Roland Garros by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74046_a_75371]
-
niște scafandri ca noi/ dar submarinul tocmai pentru asemenea lucru de harțag e potrivit/ să se scoboare leneș ori să urce vertiginos la suprafață/ cât să dea de un teritoriu prea puțin scobit/ de o ploaie cu broaște în scrâșnet năpădit/ de un smochin sălbatic ars din temelie și răsădit/ (...) merită să scrii pentru îngenuncheri și ispite și scintilații/ merită din plin halucinațiile țopăitoare cărora le aducem iată destule libații/ merită clopotele și corbii și strugurii toamna și focul din frunze
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
care ar putea să i se scurgă pe obrajii cu pudra Caron. Abia Într-un târziu Își șterge ochii și nasul, copilărește și direct cu țesătura mânușii. Prin plasa dantelei firave, Isi vedea pielea de pe degete. Spre mirarea să, epiderma năpădita de psoriazis, acum este aproape curată, regenerata. Celulele sănătoase Își reintră În drepturi, se Întind de o parte și de alta a unghiilor date cu lac transparent. Mărținei i-a dispărut incertitudinea, frica de toate și mai ales rușinea față de
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea prinse-ncet să desfășoare Fuiorul ei de ore nesfârșite... Mult timp, în pragul porții opaline, Am stat s-aștept heraldul biruinții, Am stat să-ntreb cuprinderile minții De crainicul trimis, ce nu mai vine. Nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2012 și Târziu în cuvinte, pdf, în curs de tipărire) este poezia însăși. Despre poezie, despre ideea de poezie, despre starea de poezie, mai exact, scrie poetul, el este, într-un anume fel, obligat să procedeze așa, de vreme ce se declară năpădit, îmbibat (nu doar și nu neapărat din unghi livresc) de poezie, de vreme ce se simte și se știe “bolnav de poezie”, cum aflăm din chiar titlul uneia dintre cărți. Poezia, zeiță deopotrivă binevoitoare și vag-malefică, l-a rănit adânc și definitiv
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
este considerat ca fiind ceva absolut normal, iar relația paternitate - filiație sau maternitate - filiație este denunțată ca fiind opresivă și face acum obioectul unei nostalgii fuzionale a incestului. Ce educație poate primi un copil crescut într-un astfel de mediu, năpădit și asediat ori invadat de forme neînchegate, incoerente, droguri și hedonism, ce provoacă un fel de surescitare sodomistă? În felul acesta se poate distruge foarte ușor o cultură. Prin urmare, ceea ce trebuie afirmat cu tări și cu mult curaj ori
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
De iubire să se-mbete.Să bea dor, să n-aibă sete,De iubire să se-mbete.De iubirea drage-i fete. Toamna mi-a bătut la poartă, lele! Să mai urc pe deal, odată, lele! Să văd frunza-ngălbenită, Poteceaua năpădită... De iarba ce s-a uscat, De când neica mi-a plecat; Că mergea la braț cu mine Și-i cântam de fericire, Și-i cântam de fericire. Ține-mă, Doamne, pe lume, lele! La Pestișani în pădure, lele! La izvorul
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
Sufletul meu, Săgeată cu două vârfuri Plămădită de Dumnezeu În „ziua a șasea”. Un vârf sărută Cerul, Celălalt este legat de Pământ pe vecie. Sufletul meu, Zbor ce nu cunoaște hotare. Trupul meu, Fir de grâu semănat într-o țarină Năpădită tot mai mult de neghină. Căznesc să-mi păstrez Sfânta Lumină primită din „Începuturi”, Parcă aș fi mereu în Vinerea Mare Din Săptămâna Patimilor, Când cânt plângând Prohodul, Răstignirii Lui Iisus Hristos pe Cruce! IOANA STUPARU Referință Bibliografică: Îmbinare divină / Ioana
ÎMBINARE DIVINĂ de IOANA STUPARU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365052_a_366381]
-
-ți cer, Sfântă Fecioară, De câte ori sunt ispitit Și mii păcate mă-mpresoară. Te rog și când sunt asuprit Ori necredința mă doboară, Alerg la tine chinuit, Sprijin să-ți cer, Sfântă Fecioară. Tu ești minune, ești comoară... Eu, de necazuri năpădit, Când sunt bolnav și obidit, Ajută-mă și-a mia oară! Alerg la Tine, chinuit... Rondel - rugăciune Maicii Domnului (2) Te rog smerit, iubită Mamă De Dumnezeu Născătoare, Să nu-mi iei tot păcatu-n seamă! Te-ndură și-mi dă
VERSURI DE SLAVĂ ȘI MULȚUMIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366321_a_367650]
-
o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând și soarele dogorea ca vara, scânteind feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munții, văile, tronând majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru. Mi-am scos fularul și căciula năpădit de senzații vechii, răvășitoare - de poet, de om al muntelui și prospector geolog adevărat, convins și loial - senzații ce le credeam atrofiate de mediul nociv, otrăvitor al ,,civilizației'' citadine, în care rugineam de peste două decenii, și care mă năpădeau, iarăși
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
AM DESCOPERIT... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului EVRIKA! TE-AM DESCOPERIT... Soției mele ANA LEONTE... Alergam prin spații nesfârșite, Nomad. Cu gândul cam nehotărât, Aleile din cale-mi, de ierburi năpădite, Mă-nfiorau și totuși te-am găsit. Ardeau în mine doruri ne-mplinite, Rug imens era tot trupul meu, Trimiteam în univers apeluri infinite, Înghețasem așteptându-le mereu. Nu știu ce reacții s-au produs! Orbita mi-am găsit mereu pierdută, Ivindu-te
EVRIKA! TE-AM DESCOPERIT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356887_a_358216]
-
până vom amuți / apoi vom migra spre primăvară / cu dulci amintiri în gând / pe o vale plină cu flori de cireș / zile întregi împreună / vom colinda nerăbdători / prin munți gustând vântul și ploile verii / oprindu-ne la câte-o mănăstire / năpădită de ferigi și de rugăciuni / până când toamna imperială / ne va îngropa în crizantemele discrete / cu miros de veșnicie...” (”Un an cu maestrul”). Până la urmă, poetul ajunge la următoarea concluzie: “-Ah, ce iluzii frumoase, femeile!” Ioan Găbudean este un admirator învederat
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui urcase la stână, să ceară stăpânului ceva pe datorie pentru că ce avusese în cotețul lui pierise năpădit de boală. Se amărâse rău, pentru că spera să facă bucate cu femeia lui să aibă ce să dea toată iarna celor șapte copii ai săi. Primăvara era departe și greul pusese stăpânire pe casa lui. La stână însă, nu găsise
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
și fă Tu o minune Să vadă cum înfloare-n grădină liliacul!” Ferestrele-s curate și-i casa primenită Un coș cu ouă roșii așteaptă-n colțul mesei Mușcata-i înflorită, zâmbind, cârciumăresei Îi cade-o frunză-n glastra de doruri năpădită. De Paște-i gata totul, dar dorul o apasă Și-așterne lin privirea spre zări, căci știe bine... Suntem departe, mamă, mereu gândim la tine Noi te purtăm în inimi, venim la anu'-acasă! Te-mbracă mândru, mamă, cu sufletul
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
DANGĂT MUT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Striga din turlă clopotul dogit, Dar timpul n-auzea chemarea-i mută. Doar cucuveaua-l mai privea tăcută De pânze de păianjeni năpădit. Uitat de mii de morți din turn vegheați, Cu tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]