55 matches
-
până la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de performanțele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnitățile ultime, spre recunoștința obștească. Și cu cât e mai pornit, mai nărăvit, mai hămesit, cu atât e mai ineficient și mai dezamăgitor. Inșii cei mai inteligenți ajung să fie, din cauza vanității, de o monumentală prostie. Inadecvați, nerealiști în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioși în defilarea lor arogantă dinaintea „mulțimii“, ei pierd, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suportă să fie privit cu binoclul întors, să devină obiect al verdictului moralizator. Cei mai feroci dintre judecători sar ca arși dacă cineva îndrăznește să le pună la îndoială virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acestea văduvele își aveau reprezentante, ele fiind considerate, dacă se încurcau cu bărbați însurați, „spărgătoare de case”, suportau gloabele, bătaia și „darea prin târg”356) - virgines violatas, meretrices le zice Cantemir; în alte texte ele sunt numite „neastâmpărate” ori „femei nărăvite”. Antim Ivireanul cunoștea aceste „adjuvante”, atunci când le reproșa credincioșilor săi că „pornesc” la „curvii și preacurvii de multe feliuri”, că își maculează „mâinile” „cu pipăiri grozave”, „auzurile” cu „cântece și cu cuvinte spurcate”, „ochii” cu „necuviincioase vederi și cu semne
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tocmai ea fusese convocată pentru a vitupera un amantlâc al unei tinere călugărițe surprinse în flagrant. De-a dreptul insutenabilă este sarcina numitului Masetto: prefăcându-se surdo-mut, acesta este angajat ca grădinar la mânăstire, după care este poftit de măicuțele nărăvite să guste din fructul oprit, să le călărească non-stop. Unitatea povestirilor evocate constă în perimetrul sfânt al mânăstirii unde au loc acte cât se poate de lumești. Sursă inepuizabilă a comicului este tocmai contrastul dintre aparență și esență, dintre afișul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul despre viața lui Andrei Scrima citim o proză alertă, provocatoare. Continuarea va fi, însă, un alt portret. La fel de atrăgător. Cum sunt textele despre personaje feminine, puține
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
el, sau "o babă lubrică și lascivă", "o curvă bătrână", cum o califică rivalele nu prea binevoitoare. Aceste din urmă etichete trebuie privite cu circumspecție și îndepărtate de pe fizicul exploziv al Etei, de pe trupul său inteligent, cum îl descoperă amantul nărăvit, de pe "carnea ei intimă, trandafirie, plină de gusturi neuitate". Când vine și revine momentul prezentării pretinsei "bunicuțe" (o superbă matroană, o zeiță coaptă, de seducții garantate), protagonistul se înflăcărează naratologic și se lansează în descripții amănunțite. Erotica este, de altfel
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
iertare, presupsă, bănuita sau numai dorită, să vină cît mai anevoie și la un preț de răscumpărare cît mai ridicat, - mizînd pe morun, ca să-și facă măcar uitată faptă care îi îngrozea pe săteni, totuși obișnuiți cu grozăviile votcii, ale nărăviților băutori de votca... Mîncărurile sînt aduse de-a valma de preoți, rînd pe rînd și depuse pe mesele rudimentare înjghebate în acest scop. Niște țăruși înfipți în pămînt cu scînduri deasupra, jur-împrejurul bisericii, pe trei laturi, latura intrării în cochetul
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
unul altuia poate fi necesar pentru cuvinte de drept; dar cu dezvoltarea ca atare a navigațiunii o asemenea măsură nu are a face. [28 august 1882] ["DACĂ VOR MAI FI EXISTÎND... "] Dacă vor mai fi existând încă, din păcate, oameni nărăviți, cu sufletul și cu tendințele reacționare, cari să se îndoiască de propășirea noastră socială și de omenia guvernului actual, le recomandăm cu stăruință următorul anunț, al cărui original redacțiunea "Luptătorului", din Focșani, de pe care-l reproducem, declară că-l are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dar cea pe care le-o dați voi copiilor mei este atât de rafinată, încât mi-e greu să nu o consider efeminată. Termină pesimist: — După câte văd, din mâna voastră nu o să iasă erudiți și virtuoși, ci destrăbălați și nărăviți. Profesorii tac consternați, așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se înghesuiau să cumpere tot ce se poate, mâncăruri, băuturi, electrocasnice, lămpi cu abajur și plasme, brăduți de ultimă generație și mezeluri porcine. În loc să cânte colinde înfiorate și să dea totul de pomană cerșetorilor deodată dezghețați și înmulțiți, conaționalii noștri nărăviți au preferat să care acasă, pentru copii și mame pensionare, frați și prieteni, nepoți și cumnați, kilograme peste kilograme din ceea ce numim, îndeobște, potol. Semn rău: lumea noastră s-a desacralizat, nu mai avem repere spirituale, ne-am transformat într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
știa să fie - luase din fugă un șal și alergase la poartă. Se așezase întîi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lingă perete. Și unul și altul se simțeau mai bine afară. Lică era un plein-airist nărăvit. Nu putea suferi adăpostul. I se părea că în casă e prizonier, spionat. De pe când de mic fugea de-acasă, îi rămăsese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a trăi pe drumuri. Mai târziu, meseriile variate pe care le cercase le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc.
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El povestește, atîta tot, și te ia de mînecă dacă nu ai schițat măcar un surîs la istorisirea lui. Fie că este vorba despre puricii pe care a dormit pînă i-a făcut lați la prima sa
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură cu trupurile lor, culcîndu-se peste colțurile pânzei și așa nărăvită să se smulgă de sub ei. Vântul amestecat cu nisip pătrundea peste tot. Abia mai puteau să respire. Vântul de flacără și nisip era răsuflarea morții, care le lovea cu cruzime pielea și nările, intrîndu-le aspră în plămâni și stomac. De
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țigănci. Dormeau cu ăi bătrâni și le învățau mascările. Înjura unul, copilul zicea la fel a doua zi. Noaptea 319 deschideau ochii și vedeau țigăncile despuiate în brațele bărbaților. Pe la treisprezece ani se uitau la surori sub rochii. Câte unul, nărăvit, u învăța: - Ce-i ăsta, mă? - Buricu! -Da asta? - Mi-e rușine. - Spune, țîcă! - Nu zic. - Zi-i, că te bat. - Halal! râdeau zidarii în cor. - Dar mă-ta ce-are? -Nț! - Spune, țîcă! Iar râdeau salahorii. Tot de la ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul de alături. Ce să facem acolo? Să cinstim ideea care ne-a venit, și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și practica comunistă au rămas imuabile. Ieri conduceau dintr-un singur turn, azi, travestiți în democrați, răspândiți în trăgători, s-au înscăunat iarăși în posturi de conducere și au devenit și parlamentari. Buze văruite, mari la vorbe, mici la fapte. Nărăviții vorbesc pentru a vorbi și trăiesc pentru a mânca, singura lor aspirație, ca și animalul, clefăie, rumegă și mugesc. Oligarhia și anarhia comunistă a fost înlocuită cu cea parlamentară și a rămas mai presus de lege. Nici o confruntare cu alte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea viabilă a creației sale, acea trăire autentică în candoare și infern a "nărăvitului de idei": Ideea se îndoaie și gândurile mor/ se-ndoaie aici ca bolta albastrului de sus/ și bate un gând clorotic și gândurile dor/ și pajiștile vremii ce par a fi și nu-s"/. O sete de luciditate, o stare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în acest nou volum străbate un proces semnificativ de esențializare. Locul evocării din Primele iubiri îl ia în Lupta cu inerția confruntarea propriei existențe cu lumea prezentului. În acest volum întoarcerile spre copilărie sunt mult mai rare. Poetul este un nărăvit lacom de idei, își pune probleme filosofice, adeseori în termeni eminescieni, dar mutați într-un context spiritual nou. Formele specifice pe care le îmbracă lupta cu inerția, le oferă poemul neterminat Omul comun, care este o relatare a eliberării de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
pace (Ă). În loc să aștepte Îngrozită crimele pe care imperialiștii le pregătesc, el declară răspicat prin glasul poetei Maria Banuș: «Nu suntem carne de ospețe Să știe corbii și să-nvețe!» și-a Învățat să răspundă cu calm și hotărâre: «Cu nărăviții la măcel Știm să vorbim În chip și fel». (Ă). Dar noi nu cerșim pacea. Noi o vom impune, iar la nevoie vom ști s-o apărăm. Poeții noștri sunt conștienți de aceasta: «Dar dacă dușmanul/ Va scoate arcanul/ Rotund
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]