182 matches
-
a confratelui său se răsfrînge într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte o rună/ a seninătății, ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în ierburi. Pe mopete/ așadar tremură acuma în lună scrierea cu tăinuit// înțeles a lui el midoff care, pe îndelete, / a vrut să spună acolo un adevăr. astfel noaptea mopeteină/ arde cu flăcări mici. iar el midoff
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător întru toate fostu-le-a rîcîind, rășchirat în pîclă de țesuturi rarefiate, măcinate, năruite mugind înlănțuit, șiroind în delicii ce-l țin departe, singur și nu pot fi rîvnite Colaps (înregistrare din mers) arcuș trecut peste corzi iată-le aceleași străzi de-a lungul și latul un timp lăbărțat aici o băltoacă în creștere
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
atât: că în urma sinistrului, scriitorul dizident Paul Goma a reprimit - momentan, circumstanțial - drept de semnătură și a publicat imediat un articol intitulat chiar Pământ de flori (nici o legătură cu cartea mea) în România literară, referindu-se evident la soarta blocurilor năruite, devenite locuri virane; că în condițiile acelea teribile, titlul meu suna, fără voie, aproape cinic, plus că, iată, fusese deja folosit; că Mircea Ciobanu m-a provocat, la puțin timp după aceea: "Ai curaj să-ți intitulezi cartea, simplu, Poezii
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat el. "Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă", a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind într-una pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau să trântească ușa acea grea după mine, să pună
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
oamenii obișnuiți, cărora le relevă viața cotidiană într-un registru afectiv și în același timp, realist. Viața pulsează în scrierile sale așa cum o vedem și noi în fiecare zi, cu toate ale ei, cu bucuriile, tristețile, cu visele împlinite sau năruite, cu întâmplările aparent simple lăsându-ți impresia la prima vedere că nimic nu ai de descoperit, dar mai apoi se întipăresc în memorie și te invită la meditație cu trimiteri la povețele șlefuite de străvechime. Multe sensuri subtile și inteligente
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se lasă-n păr/ e semn de dragoste/ iminentă, vechi semn/ aproape
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
de concurs în gheață. Cerasem schiurile pentru gheață, dar o bună parte a pârtiei era bine expusă la soare și s-a muiat ceara cu care erau unse, schiurile mele devenind o piedică pentru alunecare. M-a cuprins disperarea văzând năruite speranțele mele, deoarece mi-ar fi trebuit o altfel de ceară, pe care nu o aveam, ceea ce era echivalent cu pierderea concursului. Atunci, ajutorul mi-a venit de unde mă așteptam mai puțin și anume din partea principalului meu concurent, reprezentantul departamentului
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
rege la geam... XXVI. EU VOI PLECA DE MÂINE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015. Eu voi pleca de mâine în anotimpul meu Tu vei dormi când tainic voi incerca să-nchid Nu poartă năruita, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fugi Eu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin. Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi ... Citește mai mult Eu voi pleca de mâine în anotimpul meuTu vei dormi când tainic voi incerca să-nchidNu poartă năruita, cu mâini de spini și frig,Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu.Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutezSă tulbur depărtarea amiezelor tăcuteTârzia mea ființă, ascunsă între cute,Te va șopti prin perini, cu nume de botez
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
spunem pentru a doua oară) lui Nerval (sau cutărei "fille du feu" a lui, "șquiț aimait les ruines des vieux châteaux, les temples écroulés aux colonnes festonées de lierre..."), îi erau dragi, cu precădere, "ruinurile vechilor castele" sau anticele "capiști năruite, cu stâlpi tiviți cu iederi" (și "mușchi verde"); nu însă, pe cât cred, în sine, adică pentru ele înseși, ca vreun Hubert Robert al poeziei, - el nefiind un simplu "ruinist". Căci, între altele, ceea ce are un tâlc anume,-n ocurență, e
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ajuns să ne uităm la casele ce de-abia se mai țin în picioare, case fragile, împodobite cu statui care ne amintesc că suntem pe meleagurile Lânii de aur, case cu verande de lemn, specifice orașelor mediteraneene, dar astăzi aproape năruite... da, și aici ne întâlnim cu războiul, numai că e un alt fel de război, de o altă natură, un război îndelungat, de uzură, un război cotidian, neîntrerupt și necruțător. Vizitatorul are de ce să rămână înmărmurit: dezastrul e la doi
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parte din șubrezirea structurii trupești, intrate în "geografia nopții" care e senectutea ("M-am întîlnit cu trupul meu gol în oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
pentru o nepoată, aflată permanent departe de casă, și căreia îi lasă moștenire nu bani sau proprietăți, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra a mai bine de jumătate de secol de abuzuri, minciuni, amăgiri, vești rele și speranțe năruite. Șase ani mai tîrziu, senescența și confesiunea rămîn la fel de prezente în creația scriitoarei pentru că Moral Disorder (Ed. Doubleday, 2006), ultimă culegere de (unsprezece) povestiri ale canadiencei, este tocmai așa ceva: o retrospectivă cu puternice tente autobiografice a unei vieți oarecum diferite
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
le va face ceva rău celor din familie, doar pentru a fi obiectul distracției lui. Părinții mei nu au aflat nici În ziua de azi ce am păți În acea seară. De atunci visurile și universul unei adolescente naive sau năruit lăsând loc doar unui sentiment de neîncredere și nepăsare la adresa persoanei mele... Erau alte vremuri când am venit eu... Veneam tot timpul cu bani acasă și nu Îmi refuzam nimic... Motivul care ma determinat să lucrez a fost pentru a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea, și nu mințea, fiind întotdeauna nerușinat pentru că îi era greață de munca lui și totuși zîmbea zi și noapte, pînă la urmă s-a simțit fericit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă mai aveam o bucată de drum de parcurs, exista slaba speranță că voi găsi unele răspunsuri. Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările din ei. Mă întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zâmbetul, pe când Dómine Pérez, lăsându-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare din șolduri care atrase toate privirile, În afară de cea a lui Dómine Pérez, cu nasul În tămâiosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]