201 matches
-
se face orologiu în turn/ În care să dea cu pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați în pumn/ Mlaștina să-ți fie loc de închinare/ În care să-ți tai cu ochii cărare/ Acolo să-ți vezi iubita născînd/ Acolo să bolești, să mori aiurînd" (Îndemn). Dar - atenție! - sacralitatea negativă înscrisă în discursul blasfemator poate reveni în matca fertilității grație instrumentului poetic. Analizînd poezia descompunerii propusă de autorul Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
înțeleagă unde era ea. Am rămas amândoi cu ochii ațintiți la hardughia aceea care a început să se desprindă de pământ în tăcere și să se ridice tot mai sus, mărindu-și viteza, până când a dispărut în lumina dimineții abia născânde, în ceasul acela nehotărât în care licărul stelllkooelor nu apucase încă să se stingă.
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Benigno e nevinovat, dar nevinovat de ce?... Benigno este nevinovat de dragoste - și geniul lui Almodovar este de a fi povestit un fapt divers sordid ( un infirmier violează o tînără aflată de multă vreme în comă profundă, fata rămîne însărcinată și, născînd, revine la viață; se pare că cineastul s-a inspirat dintr-un caz real petrecut în România) cu o inocență, o grație și o eleganță care transcend povestea, înălțînd-o undeva destul de aproape de capodopere precum Ordet al lui Dreyer... Cvasi-necrofilul Benigno
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
ascuțit scrâșnește bisturiul în rădăcinile ca niște cartilagii lucios argintii ca pieliță de stea - mi se lichefia rușinea-n ochiul dinlăuntru pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
țara", la atrocitățile produse de minerii conduși de Miron Cosma, la încercarea de a desființa partidele istorice, de a zdrobi mișcarea studențească și de restaurare a controlului politic asupra presei; reacția occidentală categorică a zădărnicit planul de distrugere a democrației născânde. Chiar dacă planul de instaurare a unui socialism cu față umană a eșuat, ideea n-a fost abandonată. In fapt partidul comunist, ajuns în final PSD îi datorează enorm fostului președinte: cu o abilitate demnă de o cauză mai bună el
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la calea prin văzduhuri caut cu legănările plumbului semnul ascuns în iarba jertfită neprihănitei veștejiri dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
fapt unii pe alții. Nu pretind că trebuie să ne iubim cu toții (ar fi și sățios), dat măcar să ne intereseze ce-a mai scris (și nu numai ce a făcut) și colegul de dicționar. (Un inevitabil dicționar, desigur, subiectiv și născând și el frustări...) Convins că nu se va întâmpla nimic "major" după publicarea acestor rânduri, considerati-le tot o pagină de jurnal intim (?) vindicativ, dar pe mine același, al Dumneavoastră Arad, 15 iulie 1999
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
nu știu unele de altele. Despre libertate, și despre prietenie, despre încredere, și despre devotamentul extrem, dincolo de orice riscuri, e amintirea lui Nicolae Manolescu cu Dorin Tudoran (din volumul, în curs de apariție, Scrisul și cititul). Cronică de lume absurdă, născînd, însă, sentimente sincere, și incredibile, ingenioase stratageme de-a o păcăli. De pildă, întîlnirea, nevinovată, a unei scriitoare care merge la coafor (Dana Dumitriu) cu soția unui disident (Dorin Tudoran) care iese, la fix, din școala de cartier unde predă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
grosul - nu zic miezul - activității mele gazetărești între anii 1990-2007, plecând din 2007, îndărăt, către anii când mijea tranziția, CPUN-ul, FSN-ul etc. etc. Cititorul va desluși, poate, o seamă de reacții alergice la adresa unor persoane, cioclii unei democrații născânde, mai departe repartizați în posturile cheie ale statului. Mă tot întreb dacă, în momentul izgonirii lui Ceaușescu - suirea în elicopter - schema era nu numai pusă la punct, dar și aprobată de forul cel mai specializat din lume. Asta fără să
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
La începutul anilor '80 a început să mă locuiască duhul poeziei lui Eminescu, Blaga, Nichita, Arghezi, Bacovia, Barbu, Sorescu, Shakespeare, Kipling, Gibran, Rilke..., născând în ființa mea tânără poezie. Nu știu câtă valoare au versurile așternute pe hârtie în acei ani, când eram locuit de starea poeziei, dar știu că ele păstrează pecetea sufletului meu tânăr, în căutarea Sinelui. Din cele câteva zeci de poeme scrise
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc "te iubesc!" Voiam să spun că tu m-ai chinuit născînd în mine întrebarea: de ce? Și o repet: de ce? Cristina face un gest furios, aproape violent, trădîndu-și începutul durerii: Pentru că, ajunsă în brațele tale, doream trăirea deplină a clipei, împreună, ca o explozie la întîlnirea celor două jumătăți ale masei critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
28) Uneori, mamele nu-și iubesc copiii pentru că nu-l iubesc pe bărbatul care le este tată, deși copilul este privit ca o legătură indestructibilă în cuplu. Într-o abordare psihanalitică, se poate surprinde legătura tinerei mame cu propria mamă. „Născând, o femeie o întâlnește pe propria sa mamă, devine mama sa, o prelungește pe mama sa, diferențiindu-se de ea în același timp. Femeile care își detestă mama nu au copii.” (B. Bydlowski, 1998, p. 71) Acestea nu acceptă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
când sunt create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul este materia paternă fundamentală din lume, creînd și distrugând născând și nimicind, unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut flogistonul nu l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a fi subtil, același spirit trebuie să se miște cu ușurință pe spații mici. Prima însușire dă profunzimea de conținut, a doua dă finețea de expresie. Prima dă intuiția, a doua dă nuanța. Din îmbinarea lor se naște stilul, rafinarea născînd apetență pentru esențe, iar subtilitatea dînd putința de a le exprima concis. S-ar putea crede că cine are acces la esențe le va exprima spontan în forma cea mai nimerită, că așadar omul profund e automat înzestrat cu harul
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
indiferent dacă o privești ca un microcosm de puncte colorate sau ca o serie de personaje așezate într-o ordine prestabilită și imuabilă. În tabloul lui Ensor, un fragment de Arcadie carteziană este înlocuit cu o lume aglomerată, violentă, anarhică, născând anxietate. Cumințenia burgheză este sfidată de figuri mascate. O procesiune religioasă este invadată de reclame și sloganuri politice. În locul unui spațiu clar, jalonat de personaje bine definite, pictura lui Ensor propune un amestec de caractere schițate sumar. Jucăușele combinații de
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
Cola mie îmi place, dar nu noaptea." Și experimentul merge mai departe, cu ,mirările" copiilor (clasa a IV-a - a V-a) din țara asta, amestecate într-un brainstorming în versuri, un cadavre exquis cu aromă de înțelepciune în stare născîndă, ca oxigenul repede inflamabil pe care-l scoți, la chimie, din eprubeta cu perhidrol: ,Eu cred că cel mai idiot animal este racul/ Deoarece el dă mereu înapoi/ Sau porcul pentru că are nasul ciudat/ Sau papagalul meu vorbitor,/ Căruia, dacă
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul "cu durere vei naște" își aminti poetul Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
mai felurite capătă, într-o interpretare strict funcțională, adecvată conținutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie despre sine așa: „Scriu ceea ce simt, scriu ceea ce trăiesc, fără a face povești ireale din scrierile mele
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet, căruța pîntecoasă a nopții fusese jefuită și imediat bătrînii studenți de la Arhitectură coborîseră în ea fără veșminte, cum într-o fecioară primordială cecitatea sau poate doar esența profundă a eliberării prin ascultare, născînd, în fond, acel punct unde se intersectează toate locurile geometrice ale corpurilor ivite din adulmecarea mîniei, iar unii spun că dedesubt ori poate deasupra pămîntului gîfîia odată cu fulgii ce nu se puteau așterne (se auzea desigur și foșnetul de pergament
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
Autorului Valea Râșnoavei... Ploua lin, placid... Vechi amintiri îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci Sorbind iubirea zilelor senine. Te pierd din nou... Pășești pe-același drum, Valea Râșnoavei... Ploua lin cu stele... Doresc o reverie cu
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UN CHIP Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un chip de Dorel Dănoiu Irisuri ce iscodesc atente admiră o imagine afișată născând noian de sentimente și tulbură ființa toată Un chip privind . Frumos și anonim. La întrebarea pusă-n gând,firește, doar un răspuns am vrea să știm: EA,a iubit vreodată,sau iubește ?! Cu zâmbetul mijit în colțul gurii, iar ochii
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]