128 matches
-
Vasile Două veacuri de istorie individuală (a personajelor) și de istorie colectivă (a românilor) se prefiră în paginile romanului Destine, semnat de Mihai Giugariu. Structurată în două părți sub genericul războiului, spitalului și închisorii, al martirajului mai ales pentru vinovății născocite, cartea se desfășoară pe două registre stilistice și temporale, unul evocator, amplu, narativ, și celălalt, un fel de prolog-cortină care trenează premeditat de-a lungul întregii istorii, întrerupând sau prefațând episoadele, singura legătură cu masivul corpus epic fiind cele patru
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
în măsura în care se dispensează de transcendență, apare înclinată spre cruzime. Aparentele valențe magnanime ale pornirii erotice precum delicatețea, atenția, spiritul de sacrificiu, loialitatea (care este, în fond "dorința de identitate cu sine însuși") nu reprezintă, conform lui Camil Petrescu, decît "forme născocite ale cruzimii și egoismului". Socotim nimerit a menționa și o opinie a lui Maurice Blanchot, din Lautréamont et Sade (Éd. de Minuit, 1949). Morala lui Sade, a scris acesta, "se întemeiază pe faptul prim al singurătății absolute. Sade a spus
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
ale bluzei sale conțineau cel din stânga, o sticlă plină cu esență de odolean, cel din dreapta, una cu rachiu de cireșe. Sorbea alternativ din amândouă. Totodată relata posomorât, dar în amănunte, particularitățile constituției sale și necesitatea dublei acțiuni, de el singur născocite, a celor două esențe asupra, după cum se exprima el, plexului său solar și a inimii. Din când în când, își vorbea parcă sieși, sau relata despre prietenul său Hardenberg, după părerea lui - ultimul rozicrucian, când și când reda ca în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste născocită...”). Felix Kannmacher, protagonistul romanului, este un tânăr emigrant de origine germană ce, sub protecția marelui pianist Victor Marcu, reușește să se refugieze În România căpătând o nouă identitate, cea a unui sas din Brașov (Johann Gottwalt). Fiind un străin, Într-
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
fiind Bunul coleg. Despre ce era vorba? "în clasa a treia, unul din obiectele de studiu se intitula pompos ŤEducație cetățeneascăť. O făceam cu profesorul Chirițescu, care, la cursul superior, preda dreptul ori filozofia. Lecțiile erau, de fapt, niște narațiuni, născocite ad hoc și debitate cu mare artă, spre a ilustra diversele obligații civice. La sfîrșitul semestrului I trebuia să dăm teză, ca la orice altă materie. Subiectul ne-a luat prin surprindere: ŤBunul colegť! Am stat mult timp cu condeiul
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
religii, cea musulmană. Toate trucurile, farsele, grozăveniile îmbibate bine cu mister medieval sînt fabricate de Gomelezi. Fantezia se ia la întrecere cu ea însăși, supărată că nu-l supune imediat pe tînărul Alfons, si imprimă un crescendo invențiilor și farselor născocite și aruncate în joc. De aceea, spiritul ludic, isi capătă un rafinament aparte pe parcursul românului, perfectionîndu-si armele și prezentarea, iar în spectacol este permanent însoțit de ironie fină, de un umor de mare clasa, pe muchie de cuțit, care acoperă
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
a lui Balzac socotită cea dintîi expresie integrală a literaturii moderne reflectînd genul omenesc. Față de felul în care se scrie și se citește acum, Balzac doar pare că este în mijlocul nostru. Lumina electrică însă nu se inventase. Nici măcar lampa astrală, născocită anume de Balzac, contemplată la castelul Saché și la care autorul pretindea că scrie fără ca sursa de lumină să fie străbătută de vreo dungă de întuneric; nici măcar în bătaia ei meșteșugită de autor, lumea nu putea fi văzută decât ca
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
irațional", comentînd astfel celebrul său film, Cîinele andaluz, pe care l-a realizat în colaborare cu Bunuel: "Ceea ce face să existe o deosebire ca de la cer la pămînt între acest film și altele este că asemenea fapte, în loc să fie convenționale, născocite, arbitrare și gratuite, sînt fapte reale, dar iraționale, incoerente, lipsite de orice explicație". Întrebarea pe care ne-o putem pune acum este în ce măsură o asemenea aspirație are o acoperire estetică. Firește, esența artei rămîne ficțiunea. În ciuda tuturor tentativelor de happening
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Absurditatea lor văzute de la distanță. Patefonul cu goarnă pus să cînte demodat cum este - cîntă o romanță veche, desuetă, pițigăiată... imprimarea... Caracterul unui personaj pe care mă căznesc din greu să-l nasc, să-l aduc pe lume... acest suflet născocit pe care l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge, dar care îți aparține de aici înainte și trebuie să te obișnuiești cu el. Cred că și cînd personajul îți iese, anevoie
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
nu pare un băiat atât de rău. S-ar putea să urmez o pistă greșită. Nu a mințit nici în legătură cu Madelene,ea chiar l-a ajutat cu angajarea la Casino. Doar am verificat ! Probabil că nici povestea asta nu e născocită. Și totuși ,cineva i-a crăpat capul femeii ! Dar cine anume ?? De la fața locului n-am aflat nimic ,imobilul era locuit numai de Madelene fiindcă cei de la parter muriseră de mult. Cu siguranță, ,lipsește o piesă din puzzle ! Să fi
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
care circulă între pagini străvezii, cu gest teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în ordine și că nimeni nu va mai avea încredere vreodată în mesajele trimise de Tripp, germanii îi cer șefului poliției să meargă la ambasadorul britanic și să dea în vileag toate legăturile pe care le-a avut acesta: mesajele născocite pe care le arăta nemților înainte de a le expedia. El lasă să se înțeleagă că Tripp știa că germanii le citesc. Imediat ce părăsește Ambasada Germaniei, Tripp este arestat. Este însoțit până acasă unde i se permite să-și împacheteze câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Farmecul povestirii Nu numai românul - dar mai ales el - are întotdeauna mare poftă de povestit. Să spună el ori să-i audă pe alții. E destul să se întâlnească doi - sau două - că întâmplările (trăite, auzite, născocite) își găsesc îndată hogaș și încep a curge precum pârâiașele pe vreme de ploaie. Atunci când se întâlnesc mai mulți, însă... Această nouă carte a lui Vasile Ilucă - „La crâșma din drum” - ilustrează cum nu se poate mai bine cele spuse
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
leagă de lumea reală. Antoniu se preface că nu vede cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
referindu-se, desigur, la talentul lui pianistic. Și cât talent! Iar apoi: Nu era pe lumea asta un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de amintiri născocite, exact astea-s cuvintele folosite de femeile alea. Marile teme sumbre, teatrale, ale suferințelor și patimilor omenești se rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivității tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, și nu tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Care NU e Galeria Pell/Mell. Are aceeași podea în carouri negre și roz, și un baldachin cu dungi asortate deasupra ușii, și o groază de oameni eleganți vin să investească în artă, dar e o altfel de galerie, una născocită. Plină cu oameni eleganți inventați. După aia, cariera lui Terry se complică. S-ar putea spune că-și face treaba prea bine, întrucât criticul îl trimite să ucidă un artist conceptual din Germania. Un artist de performance din San Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încă mai era În camera cu oglinzi În care Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mama Floare n-a apucat să mă vadă orb. Deși nu era beteagă, simțea că nu poate să mai aibă mult și a cerut să fie dusă de la Rătești la fiica ei, Maria, la Pișcari. Au rămas de pe urma ei poveștile născocite și cele trăite din care am Înșirat cîteva În aceste pagini. Pe una dintre ele Însă n-am putut s-o captez În cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unei judecăți ulterioare a istoricilor, judecată pe care o cred însă tot subiectivă, dar într-un grad mai redus. De-a lungul timpului, gândirea umană a așezat curajul printre virtuțile sale cele mai de seamă și, din suma de definiții născocite, o prefer pe cea a lui Plutarh, care considera curajul drept condiție fundamentală a începutului unui triumf în lupta pentru o cauză. Însă acest triumf este departe de a deveni realitate ținând cont de dimensiunile reduse ale dezvoltării cremațiunii în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a o deștepta și a deștepta și intelectul, care trebuie să le perceapă; acestea se raportă la motivele cele adevărate și firești ca banii de hîrtie la cei de aur, fiindcă valoarea lor este convențională." (p. 23) Dintre motivele convenționale născocite tocmai pentru a da minții ceva de făcut, Schopenhauer enumeră: distracțiile, întrunirile lumii mondene, cursele de cai, jocurile de cărți etc. Concluzia lui Schopenhauer e una singură: "eminența spiritului conduce la insociabilitate" (p. 22), iar în fața acestui verdict fiecare reacționăm
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
ficțiunea literară, romanescul... E o victorie a concretului, istoric, politic. La ceea ce oferă literatura documentaristică cititorului lacom de senzațional, se adaugă concurența cinematografului și a televiziunii, - "clocotul realității", în stilul cel mai direct... Să fi rămas literatura, cu poveștile ei născocite, o domnișoară ofilită, neluată în seamă, în mijlocul agitației și conflictelor acute ale existenței?... Să nu fi înțeles ea că istoria și destinul nostru modern sunt fatum-ul epocii noastre?... Romanul, pe care l-am apucat, de pildă, în sensul de
Romanul polițist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7131_a_8456]