56 matches
-
va câștiga războiul ce se apropie ne va lichida. - Poate că-l vor câștiga democrațiile. - Democrațiile sunt pe cale să se sinucidă. - Bine, nu-ți lăsa cafeaua să se răcească. Dacă nu te-ai hotărât s-o cari în spinare pe nătânga asta de Șoșa, ai putea ajunge ușor în America. Acolo, evreul se mai descurcă. Eu mă pot întoarce, dar gândul ăsta mă-nfioară. Sam nu poate rămâne nici o seară acasă. Trebuie să se ducă întotdeauna undeva - de obicei la Café Royal
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
și visele rebele i-au veghiat nesomnul de paing. s-a nascut Luceafăr, să ne spună taină fericirii de-a iubi. versul lui hamletian răsună pest timp: to by or not to by... nu i-au dat odihnă vârcolacii. epoca nătânga nu l-a vrut. El a tras în plug cu toți săracii și acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și visele rebele i-au veghiat nesomnul de paing. s-a nascut Luceafăr, să ne spună taină fericirii de-a iubi. versul lui hamletian răsună pest timp: to by or not to by... nu i-au dat odihnă vârcolacii. epoca nătânga nu l-a vrut. El a tras în plug cu toți săracii și acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
francezului îi vin în minte. Nici o carte consemnata în jurnal nu e nesemnificativă pentru autor. De altfel, în Paradisul derizoriu, scria: "Toată existența mea în lumea literară, fiindcă s-a întâmplat să nimeresc printre cei buni, a fost o continuă - nătânga, dar sinceră - admirație". Cărtărescu, Cioran și alții sunt invocați fără încetare. Când vine vorba de România și de români autorul lasă deoparte orice patos. Îndepărtarea de țară nu-l împiedica să citească presă culturală românească, să judece evenimentele cu care
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche urme apăsate de pozitivism. Gândire de epocă, la fel ca supraomul. Mutarea paradisului din cer an viitor a fost frecvență, ca și scoaterea lui
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
ai ămpletit an par/ ăntr-o seară la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
vecinii au murit, cei de acum parcă merg alături de drum. El e vinovat, că s-a schimbat și pentru mine, parcă urcă spre alt cer; cu norii zugrăviți, cu luna aspră fără sunet în ureche, este greu să mai vină nătângă la altă pereche. * * * Toate au fost vremelnice și iubirea și prieteniile: unii au murit de tot, alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost în viața mea, ca o lucrare de examen, ce a răspuns punctajului desuet. Privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cea care decide. Problema e că îți spun și lăsând-o aici expusă, iese. Fata izbucnește în plâns, invadată de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut prin transe asemănătoare. Pentru a mă căsători cu tatăl tău, am respins un student de-al meu foarte arogant, și nu s-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se complăcea în timp ce alții învățau să citească și să scrie: În jurul unei mese uriașe de ședințe sunt așezați regulamentar toți băieții din Virginia de Vest care candidează la West Point. Sub masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în mână, cu care se bate în răstimpuri peste omoplați, se plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
multiplu feminin: "Mă nasc. Acum. Din fiecare rază. Din toate maternitățile. În direct./ Din fiecare mamă"; "Mă nasc. Împreună cu tot alaiul nașterii mele. Cu toate minunile/ care însoțesc nașterea mea. Dinți de lapte. Primele firișoare de păr./ Inima, în stânga. Inima, nătânga"; "Mă nasc. Nimeni nu se naște ca mine. Eu sunt chiar nașterea cea/ minunată. Sunt o pescuire în zori. O călărire amânată. O deșălare/ deșănțată. A cuvintelor. A tuturor cuvintelor" (Mă nasc. Acum. Din fiecare rază). Sub tonul rezolut și
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
și visele rebele i-au veghiat nesomnul de paing. s-a nascut Luceafăr, să ne spună taină fericirii de-a iubi. versul lui hamletian răsună pest timp: to by or not to by... nu i-au dat odihnă vârcolacii. epoca nătânga nu l-a vrut. El a tras în plug cu toți săracii și acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui și țara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
adună Câte doruri și durere N-ar fi inima ,ci fiere . De-ar ști inima să spună După ce iubiri suspina Și de câte ori tresare N-ar fi inima ,ci floare . De-ar ști inima să plângă Cum plâng eu ,ca o nătânga Și să râdă cum râd eu ' Ar fi tânără mereu . De-ar ști inima...dar ea Nu știe bine ce vrea Bate ,ca așa-i făcută Ticăie ,fiindcă nu-i muta Și mă rog Lui Dumnezeu S-o aud bătând
DE-AR STI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384476_a_385805]
-
a-nceput să doară. INIMI ROȘII ÎN FACEREA NOPȚII Somn albastru de inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
de bătălie, Trădat doar și lovit din spate, de cei asemeni mie. Fără de glorie, fără de regret, Cu poezia doar nespusa a ucisului poet, Fără un scop, si zi de zi murim noi încă În disperarea de-a salva speranta-ne nătânga. Mi-e dor de pace și de porumbei, De cerul plin de înălțații zmei, La mal de mare, colorat în verde, În care doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip iubirea, Tăcerea, calmul, liniștea și fericirea
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra răspunsului,dacă consternarea asta nătângă de viață și reproș,ar putea fi umilită sau nu,ca să nu-și mai facă culcușul peste reprimări derizorii de destin,în care ne co-placem,ca niște intruși în sine-le nostru propriu.Am vrea să ștergem,cu răbufniri de
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
Cântec > VINO Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Irisul zăpezii mă orbește Din cristale albe mă privește Cu lentile groase de contact, Gerul peste noi are impact. Schiul rupt și sania nătânga Gemene pe părții vor să-ajungă. Vino să ne-ascundem sub zăpadă Pașii noștri nimeni să nu-i vadă! Să fugim de lume amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VÂNĂTOARE INVERSĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Subt fruntea de cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
Sus, în muntele-morții, am rămas agățat de un dor, timpu-mi mușcase din sorții pustiiți și ascunși într-un nor. te lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
hotar, i-a luat cu japca doi ari de pământ... - Așa, și? Vrei să spui că a trecut cumnată-sa în acatist să moară?! - Păi, da! Așa a învățat-o cineva și uite că a scăpat de belea... - Ce muieri nătânge! Dacă voi credeți prostia asta mare cât voi, sunteți nebune, Doamne iartă-mă! Cum credeți voi că citește preotul în biserică să moară omul? Cum credeți voi că primește Dumnezeu o așa rugăciune păgână? Și cum credeți voi că poate
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
întind inima spre cer și o las pe un nor. Un imperiu de negru, o speranță, un dans, un foc și o lacrimă, fac cerc în jurul secundei în care demitizez unicul sărut pe fulgul de nea ce-mi prelinge ființa. nătângă șterpelită suferință ce cauți în gropi o ființă când întâmplarea te naște la întâmplare te-nchini figuri premature bălăcind obosite destinul cu biciul dăruind fericirea apocalipsă unică la capăt de fiară O firimitură de vis bântuie toți pașii ce vor
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
vieții Făcut-am zbor de-not în val M-am rătăcit și-n spaima ceții Am frunzărit nisipul-mal Dar sângele izvor îmi curge Din al munților răgaz Ardealul strămoșilor plânge În lacrimile-mi, pe obraz Eu am în inima-mi nătângă Un „thriller” de trecut boem Și-n ochiul drept, în mâna stângă Gândul ce naște-al meu poem 13.03.2015, București Referință Bibliografică: Mihaela Tălpău / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015
MIHAELA TĂLPĂU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348701_a_350030]
-
de moară Și sunt o roată cu spița-n pământ O roată cu spița spre cer O roată cu spița-n pământ! Sunt roată întru ființă De separat - cu neputință. În suflet îmi plânge o roată de sânge O, iele nătânge, o, iele nătânge! Sunt eu, ești tu cel așteptat În rana mea nevindecat În rana mea, tămăduit De neiubit, de preaiubit? CEZARINA ADAMESCU 20 aprilie 2012 Referință Bibliografică: SUNT ROATĂ - SUNT CINEVA DE APROAPE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Ștefan Doru DĂNCUȘ - ELIBERAREA (proza)... XXVIII. POEZIE ÎNTR-O STROFA, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 678 din 08 noiembrie 2012. Ursitoarea Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare. Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari Le-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări! Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! Mă rog Mă rog
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mari Le-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări! Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare! Mă rog Mă rog din când în când să îmi apari în vis Și liniște să dai din nou, somnului meu! Cu șoaptă gurii tale o poartă ai deschis Si-astept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu. S-a
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
privire furioasă, ca o femeie geloasa la sobă de-acasă, iarnă s-a întors! Darul meu, sunt eu! Daruindu-ma ție ... Citește mai mult UrsitoareaTi-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoare.Nu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!A-ncâlcit gesturi, cuvinte și atâtea vise mariLe-a dat gerului napraznic, fără grijă de urmări!Ți-am pus sufletul în palmă într-o iarna-ngrozitoareNu știam cum ma ursise o nătânga ursitoare!Mă rogMa rog din când în când
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]