999 matches
-
România. Nimeni nu știe care a fost modelul statuii, scrie René A. de Flers, este mama lui Șeicaru, care orbise și pe care fiul ei o venera ca pe o sfântă." În exil, scrisul i s-a menținut tot atât de neconciliant năvalnic, precum fusese și în țară. Sunt grăitoare, printre altele, paginile publicației "Carpații", aflate în Biblioteca Institutului Român din Freiburg, frecventată de membrii redacției "Jurnalul literar". În ele a scris Pamfil Șeicaru asprele judecări ale marilor creatori, ca Mihail Sadoveanu și
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
peste vocea seducătoare a lui Penciulescu, cu care vorbisem în Suedia, la Mînăstire, părinții speciali ai prietenei mele, O. S., în parc, atît de încercata familie C., în curtea Vilei Ceramica, Ovidiu Lipan Țăndărică, idolul fiului meu, pe o terasă, năvalnică și tumultoasă în relatări, prietena mea C. B.... Într-un fel, toți aceștia m-au aruncat în trecut ca să nu văd fața hidoasă a prezentului: un oraș sufocat de indolența contemporanilor, acoperit peste tot numai de gropi, mari, ca niște
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
pe noi înșine. Adică să renunțăm la minciuna cu productivitatea națională, cu creșterea PIB-ului, cu bazaconiile privind performanțele economice. Parcă e un făcut: de fiecare dată când primul ministru anunță atingerea încă unui pisc economic, prețurile cresc și ele năvalnic, în timp ce salariile se fac tot mai pipernicite. Dacă sunt cu adevărat bărbați, dl Isărescu și compania de sunete ar trebui să treacă direct la euro. La ce bun s-o mai lungim cu o monedă națională ce n-are circulație
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
lucruri pe care le văd în altă perspectivă decât H.-R. Patapievici - de la definirea postmodernismului până la plasarea prea în prim-plan, după gustul meu, a unor chestiuni ale ortodoxismului. Mă dezamăgesc, însă, în egală măsură reacțiile vizibile la aceste atacuri năvalnic orchestrate: pentru că anti-Patapievicianii sunt ei înșiși puternic marcați ideologic, tot mai multă lume dinafara spațiului cultural vede în Omul recent nu ceea ce a pus autorul în ea - adică un eseu împotriva celor care-și ridică parti-pris-urile, oricare ar fi acelea
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
dinspre sat, luptîndu-se-n piedică fără răgaz, ca, noaptea, pe pajiști să fie lăsat; o, coama cum i se zbătea pe grumaz, căzîndu-i în bucle în ritmul lui falnic din goana brutal înfrînată! Torente de sînge, o, cum îi zvîcneau de năvalnic! Și cum mai simțeam depărtarea din plin! Cînta și-asculta -, ciclul tău de legende în el era-nchis. Chipul lui ți-l închin. II, 3 Oglinzi: pînă-acum nimeni vrednic n-a fost să spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
de a reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
în românește de Irina Petraș, după o versiune engleză de Judith Sprostranova. Premiera piesei, tot absolută ca și cea de la București, a avut loc la Cluj, cu același protagonist în rolul Colonelului, Victor Rebengiuc, "un mare actor care întemeiază, e năvalnic și impetuos", cum îl descrie regizorul, la prima repetiție, tinerelor actrițe de la Teatrul Național din Cluj. Locul acțiunii și subiectul rămîn aceleași. Acum avem un singur bărbat, înconjurat numai de femei, în general cu aceleași afecțiuni ca și corespondentul lor
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
pagini din volumul La capătul tristeții și mâniei - o selecție a 60 de poeme, care vor apărea în traducerea Floricăi Madritsch Marin. Deasupra patului meu atârna imaginea unui înger păzitor. Un copil trecea peste un pod îngust sub care curgea năvalnic o apă. Îngerul păzitor înalt de trei metri cu aripi uriașe și brațele larg desfăcute plutea în spatele lui. Asta însemna că nu avea voie să se uite înapoi altfel risca să dispară îngerul. Un înger atât de mare nu este
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
politice ale lui Traian Băsescu tot la Ion Iliescu ajungem. Toți aceștia au fost inventați de patriarhul de la Cotroceni, încît se explică atitudinea paternalistă de toate felurile pe care dl Iliescu o are față de pupilii săi politici. Pe vremuri, mai năvalnic, fostul și actualul președinte vorbea pe șleau despre nerecunoștința unuia sau a altuia. Acum, ajuns la vîrsta înțelepciunii, dl Iliescu nu mai ia măsuri radicale împotriva apropiaților nerecunoscători, dar e limpede că îl privește pe dl Năstase ca pe un
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
mai largă, creația artistului este privită prin grila marilor evenimente ale istoriei generale, iar existența publică a pictorului și ființa sa determinată nu sînt altceva decît niște barometre hipersensibile ale ritmurilor, de multe ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
nu privește nemijlocit nici pictura și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât de năvalnic și de des, încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile mai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo în satul de pe malul Dunării pe care nu-l părăsise niciodată, lunecând una după alta, zilele fără hotar și lipsite de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
iasă. Era un urcuș lent, anevoios, exasperant, doi-trei centimetri la fiecare învârtire a volantului. Dar nu mi-era frică chiar dacă rămâneam singur, blocat în cușca liftului. Știam că Tata, de-acolo, de sus, mă ridică. Ninsoarea Ce-a căutat strada Năvalnicului în viața mea? Cum și de ce am ajuns să locuim pe acea stradă periferică, în pantă, pavată cu pietre de râu, cu trotoare primejdioase? Și de ce o evoc, deși n-am locuit acolo nici măcar o lună? A fost doar un
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
pavată cu pietre de râu, cu trotoare primejdioase? Și de ce o evoc, deși n-am locuit acolo nici măcar o lună? A fost doar un tranzit spre altă casă, în vreme ce bombardierele se înverșunau împotriva portului, nu departe de cartierul băncilor. Din Năvalnicului păstrez amintirea unei odăi unice, în care locuiam cu chirie, fără alte accese decât privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii. Năvalnicul nu se poate uita ușor. Dar nu! Mă urmărește și azi figura Mamei, posomorâtă câteva zile în șir. Ea, atât de veselă de obicei, văzuse un semn de rău augur în acea întâmplare pe care o numise: ninsoarea neagră. Avea
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
exact ca niște șerpișori de nisip. El s-a ridicat, părând că doar întinde mâna, ea s-a strecurat în brațele lui. În sfârșit a fost o întâlnire matinală sub salcia din spatele bisericii. O întâlnire de nici jumătate de oră, năvalnică și eficientă. O perioadă din existență, încolăcită discret în jurul unei sălcii care se leagănă alene în miezul unui creier. Căci în preajma pomului rupt în șuvițe plângătoare se învârte toată partea importantă a două vieți. Jumătatea de oră, agățată de-o
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
pierderi, să simtă și mândria că e parte la o operație de excepțională anvergură, demnă să figureze în cartea recordurilor. Recte, o inginerie de fără precedentă amploare, întrecând în felul ei construcția de clădiri-orașe, de baraje în gura deltelor de năvalnice fluvii, tuneluri între continente, poduri peste ocean, cabluri înconjurând globul pământesc, vapoare transportând popoare. Fantastică inginerie prin a cărei mijlocire ne situăm ca unicat, forțând admirația celor mai cutezătoare creiere, invidia celor mai îmbuibați gangsteri. De priceput acum și din
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
Gheorghe Grigurcu Într-una din ultimele sale referințe la poeții tineri, G. Călinescu îl aprecia pe Ion Murgeanu pentru inspirația sa "năvalnică și uneori solemn exaltată". Marele critic a avut o intuiție corectă, deoarece poetul a mers pe drumul astfel caracterizat, nu fără a-și decanta cîteva note particulare din fondul general al înzestrării sale, în măsură a-i adînci profilul. Vitalitatea
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
cine și cum conduce societatea românească a anului 2004. Așteptam răbdător o informație, când mi-a fost dat să aud monologul unei funcționare (cunoașteți genul: femeie cu coc, planturoasă, posesoarea unei voci penetrante ca pumnalul de Toledo, autoritară, scoțând cuvintele năvalnic pe sub mustăcioara transpirată de propria elocință): "Vă știu eu, credeți că dacă vine la putere liberalii și țărăniștii o să vă meargă mai bine? Nu face ei ce-am făcut noi! |știa nu e în stare de nimic, decât de revindecări
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
aducă aminte că-i moț (Ťmoț de c...ť - zicea Arghezi), iar acum nu-l vedea bine nici pe Zaharia Stancu, aflat în fruntea breslei scriitoricești. Cînd, în biroul lui Balaci, la o discuție cu poetul Cuvintelor potrivite, a intrat năvalnic Conu Zaharia, acesta s-a retras la fel de repede, fără nici un salut, îndreptățind parcă replica Poetului: - Desculțul ăsta n-o să mă ierte niciodată că semnam pe stat cu o mie de lei mai mult decît el". Niculae Gheran, Sertar, Ed. Institutului
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
de personalitatea lui vulcanică, de umorul lui, de felul în care bea tutun, împodobit ca cei mai împătimiți hipioți, cu tot felul de lanțuri, inele, medalioane, urmărind dialogul cu Ion Caramitru, Hamlet-ul lui Toca, descoperind o studentă tînără frumoasă și năvalnică, Crina Matei, Antigona însăși, nici nu l-am băgat în seamă pe Dan Jitianu. M-a lăsat să-mi epuizez lista adorațiilor, ca să se treacă apoi, discret, dar decisiv, pe ea, captîndu-mi pentru veșnicie admirația, iubirea, respectul. Am văzut în
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
strîmb din mijloc o mînă ezitantă a ascuns un "i" în ghilimele * un aer primăvăratec zorea măturătorii cu roabele lor doldora de copii nervoși în orășelul apropiat pe străzi strigau după o ieșire la mare îi îmboldea firește o poftă năvalnică după rugina canalelor de acces spre subsoluri de apă singurul șuvoi curgător puțea drept la țintă se umfla discret seara și dimineața în rest pierzîndu-se nu departe de oraș pe cîmpii * Și cînd a dat cu barda în ceva solid
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
și încercând ceva răspunsuri. 1) Cine păstorește, cine face muzica zilelor noastre? 2) Cine păstorește, cine face muzică? 1) Muzica zilelor noastre este legănată în brațele efeminate ale noii pseudo - elite, este hrănită și crește din sânul ei ce excretă năvalnic, argintiul. Noua pseudo - elită deține o picăturică de materie nervoasă și o grămadă mare de bani; a preluat de la vechea pseudo - elită generoasa idee a circului și pâinii de care, vezi drăcie, ar avea nevoie mulțimea omenească. Astăzi a îmbogățit
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]