49 matches
-
doi marginali își inventează meritele pentru care alții, odată, o să-i invidieze. Cu tempo de schiță, nuvelele n-au așezarea prozei de zile bune. Sînt doar idei aruncate, prinse într-o plasă nu foarte trainică de narațiune. Pur și simplu năzăriri, ca în Conflictul meu cu Portugalia. Potriviri aleatoare, peste care bate vînt de avangardă. O bortă, un adăpost din subpămîntă, prin care fojgăie viața, nebăgată în seamă. O viață pentru care nimeni nu depune mărturie. Solidaritatea de poet, trăgînd dîră
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
Mogoșoaia". Cezar și Mircea au petrecut foarte multă vreme acolo. Eu nu rezistam la Mogoșoaia niciodată mai mult de câteva zile. Era ca o seră. La un moment dat, Preda s-a supărat rău de tot pe mine dintr-o năzărire. Era îndrăgostit lulea și ceilalți, de la Alexandru Papilian la mine, eram de vină de ce nu mergea bine cu iubirea lui târzie. Într-o seară, mi-a reproșat o chestiune aberantă. I-am replicat cam dur. Nu mi-a vorbit luni
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
de-a o raporta la bibliotecă ideală a literaturii române pe care, în mod sigur, o visează și el. Însă acest mod de a discuta este neloial. Nu se pot așeza față în față o lucrare enciclopedica realizată cu o năzărire a unei asemenea lucrări. Singura observație care se poate face este aceea că autorii dicționarului s-au dovedit a fi mai exigenți cu literatura trecutului decât cu aceea contemporană. Că atâția alți exegeți (să nu uităm că G. Călinescu însuși
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia de a plânge viețile degrabă pieritoare sub aparența unei meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
de funcție. Și atunci, va conta mai puțin pentru viața cetățeanului dacă în fotoliul de onoare se lăfăie demagogii sau veritabilii democrați. Deocamdată, ca o sabie a lui Damocles, deasupra noastră atârnă primejdia de a fi la cheremul umorilor și năzăririlor autoritare ale unor indivizi care, după ce ne-au luat votul, pot oricând să dispună discreționar de noi.
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
Ionel coborî cu grijă încă o treaptă și trase cu greutate bustul lui Pușkin peste deschizătură, obliterând astfel parfumul cerului de primăvară și rămânând în noaptea absolută. Mai tîrzm, cam la vreo săptămână după acea seară luminată ca de o năzărire tulbure, băiatul avea să-i povestească Mariei, cu care încă se mai vedea, el dintr-un resentiment pentru "jidanca" afurisită care în toiul plăcerilor îi ponegrea pe dascălii omenirii, ea din singurătate și ca să poată merge la un film - tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o rană. Tu știi ce a fost viața mea de atunci încoace. Anul de armată, apoi facultatea, cartea de povestiri cu succesul ei care m-a dat peste cap, apoi romanele, apartamentul din centru, Peugeot-ul... Delia, între atâtea altele. Toate năzăririle vârstei geniale rămase undeva în grosimea timpului, dar nu moarte, ca ale lui Savin. Pentru că mai este și Lulu. Greața și vertijul care m-au târât din clinică-n clinică. Nevroza mea refractară la psihanaliză, psihotropice, sex, băutură. Refractară, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
au, omenirea s-ar stinge de mediocritate. De nu ne vom sili noi să ne impunem în lume, se vor găsi alții care să-și construiască o glorie pe inerția noastră. Atâta vreme cât vor exista popoare, paradisul terestru este o nefolositoare năzărire. Istoria este un alt cuvânt pentru tragedie, precum viața pentru zădărnicie. Și dacă tot procesul umanității nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați năzărirea dă veritabilă, don Isidro. Cum te văd și cum mă vezi, am coteț particular, și momental Îl Împart cu Simón Fainberg, mai pă vorba prostimii Năsosu, da care ie mai mereu pă la Casa lu Catihetu. Ie ca rândunica, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că hoitu n-o să-i cază cu tronc la cap lu Zarlenga; chiar așa, fincă stigleții l-au ținut În Întrebări până mult trecute dă unșpe, care În Noul Imparțial nu se mai poate d-acu aprinde lumina. În toiu năzăririlor, Îi dam nainte, guițând ca porcu matolit, că io sunt ca Napaleonu și fac multe chestii odată. Nu zic mai ceva ca a dreaptă: tot localu a venit În goana mare când am strigat ajutor, să nu-l uit nici pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Când Elena îi spune lui Menelau cine este, acesta o invocă pe Hecate pentru a o implora să-i trimită fantome (phasmata) favorabile. Elena protestează, susținând că nu este câtuși de puțin o vedenie nocturnă (o halucinație a nopții, o năzărire de vis), dar Menelau nu poate fi convins, el se îndoiește de propria percepție și se întreabă dacă nu cumva și-a pierdut mințile. Să fi căzut oare într-un delir halucinatoriu, sursă a unor năluciri amăgitoare? Pe Menelau îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al doilea, Macbeth își descrie propria „viziune”: „I see”; e vorba, prin urmare, despre o percepție vizuală reală, al cărei obiect rămâne însă nedefinit. „Is this a dagger?” („Să fie oare acesta un pumnal?”) N-ar putea fi doar o năzărire, o vedenie, o creație pur mentală („a dagger in the mind”), înșelătoare, zămislită de un creier aflat în plin delir, bântuit de halucinații? Și totuși ea are o formă, ca tot ceea ce este consistent, tangibil: „in form as palpable”. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
atât de mare, încât îl face să accepte iluzia oferită, amăgirea propusă (the offered fallacy). Dromio spune: „This is the fairy land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aceiași ochi pe care i-am urmărit aseară când fata a intrat în chiler purtând strâns la sân ulciorul cu vin... Mă frec la ochi pentru a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rup, mă Învață, aruncă aerul greu Vânturile pe care le știu, și furtuna, peste trupul meu. A fost cândva o vară cu ploaie subțire; Orice vânt era cald În acel anotimp... Iar acum tu treci pe lângă mine prin ceață, o năzărire Cu părul răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au ridicat și pe părintele Oros, fiindcă a refuzat să explice În predica lui caracterul iluzoriu al viziunii și să adauge că li se Întîmplă multor oameni să aibă astfel de năzăriri colective și să li se arate cai verzi pe pereți. Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la rîndurile de soldați și de civili, poftindu-i părintește, dacă tot au bătut atîta cale pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că strania întâlnire nici nu se petrecuse aievea, ci fusese doar o năzărire de-a lui... 10 ... Până în primăvară, în cursul acelei ierni memorabile, se mai petrecură și alte întâmplări vrednice de ținut minte pentru tot restul vieții și de povestit, peste ani, copiilor și nepoților. Unele mai vesele, altele nu tocmai... Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trecător: - Domn doctor, te implorez, nu mă pisa!... Lasă-mă cubic! Singura diferență dintre ei părea că Bibi umezea toate clanțele, pe când Robin doar ochii ălora pe care îi lăsa moștenitori. Nimic nu-l lăsa să creadă că-i o năzărire. Dacă se-ntorcea pe călcâie, făcând stânga împrejur, nimerea la altar. - "Te rog să nu consideri oferta pe care ți-o fac ca pe-o favoare. De fapt, este totuși o favoare. Favoarea ai să mi-o faci dumneata. Binevoiește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Că, auzi, cum mai muge, vaca, după tain și apă. S-a dus. A pus punct, discuției, pentru acea zi. Astfel de discuții aveau loc, însă, între ei, tot mai adesea. I se năzărea, lui, când începeau a-l bântui năzăririle bolii ascunse de care suferea. și totul se termina, până la urmă, cu bine. În ziua aceasta a fost altfel. S-a trezit, de dimineață, agitat. Iar ai fost ori a venit! Unde să mă duc și cine să-mi vină
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie optică apărută pe fondul consumului exagerat de alcool. În urma acestui accident n-a rămas de fapt nimic, a fost ca o năzărire neplăcută, de care nimeni nu avea interes să-și amintească. Nu s-a completat nici un raport, șefii poliției crezând că urmăritul din Alfa Romeo reușise să scape din mașina cuprinsă de flăcări, făcându-se nevăzut prin metode obscure, ceea ce pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este exclusă și, În general, Zare știe despre el Însuși că nu-i un tip cu năzăriri, iluzii, vise cu ochii deschiși. Se așază din nou pe bancă și se decide să Înțeleagă lucrurile după cum sunt, nu după cum ar putea el să le transforme prin lucruri propriei minți. Se ridică Într-un târziu și dă să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
afară privind-o ca un diavol... Oftând, își freca ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu-ți răspunde, că e doar un foșnet lin ce se Îndepărtează Încet; te uiți cu stupoare În jur și vezi că nu e nimeni, că n-a fost nimeni În locul acela și că totul n-a fost decât o năzărire a ta, o imagine inventată, o scamatorie a aerului Încins care ți-a dereglat funcțiile senzoriale. „Nu se poate“, strigi, „eu l-am văzut pe acel ins!“ Încerci să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]