33 matches
-
considere productiv, întrucât când e vorba de artă niciodată nu se știe de unde se poate să apară un talent real. E adevărat. Există însă un dar în ceea ce mă privește. Căci nu experimentele, oricât de îndrăznețe ar fi ele, de năzdrăvane, sunt de natură să sperie, ci falsele experimente cu pretenții novatoare, de modernitate, dar care nu trec de limitele unui amatorism agresiv. Într-un spectacol ca "No One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
răsputeri, urcând treaptă cu treaptă spre stelele fixe ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de năzdrăvană, îmbinare paradoxală pe care se întemeiază spiritul suprem inteligent și inima suprem iubitoare. ... Și a coborât, acum patru luni, frumoasa fată, din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita "întâlnire" cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, și care va exista chiar și după ce omenirea va fi atât de sus, atât de năzdrăvană încât se va iluziona că se poate lipsi de EL ... Nu uit că m-ați întrebat ce loc are acest roman în scrisul meu. Deși are o factură aparte, Grădinile ascunse stă în continuitatea romanului Muntele calvarului (ducând mai departe
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
și cele intelectuale, pregătindu-ne pentru o nouă epocă a oralității. Atunci am auzit pentru prima oară despre primejdia dispariției cărților... L-am revăzut pe Oskar Pastior la Viena, cred că în 1993 sau 1994, la Literaturhaus. Tradusesem deja din năzdrăvanele lui scrieri și el m-a răsplătit recitând în public versiunea poemului cu care am început aceste amintiri. Apoi am citit că fusese numit Doctor honoris causa al Universității din Sibiu, în 2001 (acolo predă acum Eugčne van Itterbeek, organizatorul
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
metafizică. Personajul dezmembrat și descompus interior are conștiința propriei bizarerii și a singurătății iremediabile (p. 198-200). O consolare ar fi că toată această invenție, întreg jurnalul lui Călin Adam și desfășurarea experiențelor sale dezolante ar fi putut decurge dintr-o "năzdrăvană imaginație": Se pare că am fost victima visului. Amestecul neprevăzut de real și vis mă umple de o bucurie niciodată gustată. Mă uimește. Îmi produce așa înaltă viziune despre sufletul omului! Se poate concretiza aura unei halucinații, atât de omenesc
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
câmpii, Culorile și le-arunca în glumă, Frunzele făcându-le-arămii! Și-ntr-un dans nebun s-a prins cu vântul, Păsările toate le-a gonit Ca să nu se supere pământul Chiar și ceru'-n gri l-a văruit! Sugubeață rău e năzdrăvana, Struguri copți a pus cercei la vie, Și zdrobindu-i umple damigeana Cu motive dulci de bucurie! Chiar de uneori e mai ciufută Și din zâmbet soare, plânge ploi, Ni-i cămara cu de toate-umplută Și ne-a pus și
NĂZDRĂVĂNII DE TOAMNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383562_a_384891]
-
să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî huiduma. — Oiță bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas blând uriașul. Lăsați mâinile jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
respect pentru el însuși. “Până la urmă, dracul nu-i chiar așa de negru”, ar fi spus acum, dacă era în locul său, Maria. Ba nu! “Dragostea a facut mulți eroi dar mai ales proști”, fraza ei preferată... Ha!Ha!Ha!Mare năzdrăvană și românca asta; câte prostii mai are ea în cap! Poate că și de asta a îndrăgit-o neasemuit de mult...Și apoi, ea nu e ca femeile lor care nu-și mai pot imagina viața decât la ele acasă
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
de paradis terestru. Maria îi spusese într-o zi: dacă vrei să vezi cu ochii tăi un atentat kamilkatze, încearcă numai ca, după ce ne vom căsători, să-mi faci hijab* ; eu îți voi exploda cu siguranță ...Ha! Ha! Ha! Mare năzdrăvană, fata asta! Îi place să și-o imagineze, atunci când el vine obosit de la muncă, deschizându-i tiptil ușa casei cu zâmbetul cald înflorindu-i pe buze, cum își deschide larg brațele sidefii pentru a-l cuprinde și cum halatul roz
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
putere a Marioarei Moșoiu, o femeie puțintică-n trup dar meșteră la potriveala vorbei. - Pe vremea când eram copchilă nu ieșeam din vorba ălor mari că primeam palme. Și-a fost odat-o zi cu mare gâlceavă și vânătăi pă mine, năzdrăvana Marioara. Cu ofuri sughițate am povestit lu taica de bătăușul care mă pocise. El cu încrunt de sprâncene pe loc mi-a tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în comună. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, o altă prietenă cam de aceeași vârstă cu ea, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
mare, a luat biciul și a alergat după ea prin toată ograda, s-o învețe minte, să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică, să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
mare, a luat biciul și a alergat după ea prin toată ograda, s-o învețe minte, să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică, să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
bisericii), tatăl ei ne invitase la ei. Părinții ei erau despărțiți, dar bunica și mai ales străbunica, suplineau cum puteau mai bine rolul mamei. Avea fata asta o soră, liceană...ale ei erau scrisorile, pe care “le furau” pentru lectură, năzdrăvanele. Le auzeam cum chițăie...râd înfundat...se dau de pământ de amuzament. Nu auzeam ce se citea...eu eram mai mică și mă puseseră “de șase”. Ani întregi, în mintea mea de copil, m-am tot întrebat: dar ce putea
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
noi...” Nu mai știu nimic de scoțian...dar știu că „vizitatorul nocturn”al Mariannei a venit și-n vara aceasta la mare, la noi. „Nevasta-mea e dusă în tabără, la mare, cu profesorul vostru din Franța” mă lămurea soțul năzdrăvanei, prin august. Așa e...franceza trebuie...aprofundată! Timișoara, 08.02.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Amintiri de la Bordeaux / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 404, Anul II, 08 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
vreme, să mă caute și la job. Avea în brațe un album de poze. Pe “strada ei”, de Dragobete, anul trecut (24 februarie), acest bărbat, surprins de o declarație premiată la radio, de Sf Valentin (14 februarie), pentru el, din partea năzdrăvanei, legase sute de baloane roșii, în formă de inimioară, pe care scria: ”Te iubesc, Valy, pentru că ești o fată de trupă!” Timișoara, 10.02.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Ziua Îndrăgostiților, “pe strada mea” / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
Grație bunicii dinspre mamă, de la poalele Ceahlăului, din Durău, o minunată povestitoare, dascăl iubit și adorată de nepoți, în special de năzdrăvana de mine - cea mai mică dintre aceștia -, am prins gustul poeziilor și al poveștilor nemuritoare încă din leagăn. Iubita mea bunică, Silvia, mă legăna cântându-mi pe versurile lui Eminescu și pe... povestirile lui Creangă! Da, pe povestirile lui Creangă
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
și eu, ce mă strecor tiptil,/ Colindă îngerașii cu glas duios, vibrând.”. Și în căsuța-i dragă, „Înconjurată de lumină” Diana scrie poezia în murmurul colindelor, cu suflet curat ca neaua primei ninsori: „Așa visez mereu că sunt fetiță/ Micuța năzdrăvană de-altădată/ Aștept colindul sfânt în grădiniță/ Doamne, e veste-aceea minunată!// Și-n seara asta îmi aduc aminte/ De-arome-alese, nicidecum uitate,/ De brad și cozonacul cel fierbinte -/ Dulci amintiri, alese nestemate!” Dar câți dintre noi n-ar vrea să guste
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
fiicei sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ogradă, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în comună. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Cum familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea Răducanu spre primărie, Ioana l-a așteptat și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
mare, a luat biciul și a alergat după ea prin toată ograda, s-o învețe minte, să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică, să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
te închide în pocalul de platină, dacă nu vrei. Mai târziu să asculți numai tropotul îndepărtat sau apropiat al unui unic armăsar. Hmm... Ea va ști sigur cum și ce să facă. Mintea-i întruparea haosului, nu ea, inima. (Stop năzdrăvanei ce sunt, că iar vorbesc golului din mine.) În ochii mei, iubirea este un scăunel din lemn de tei, rotund, cu trei picioare. Unul este credința cu tot ceea ce cuprinde în ea: iubire, adevăr, prietenie. Al doilea este acțiunea - susținerea
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
o cruce pe frunte, ne-a udat în capul pieptului și la buric, tot descântându-ne șoptit și căscând într-una, semn că eram deocheați. După puțin timp ne-a trecut, parcă ne luase răul cu mâna. Era o adevărată năzdrăvană bunica, însă noi după ce am aflat despre strigoi, nu ne-am resemnat să rămânem neștiutori. Era aceasta o mare taină, pe care eu și Ionică ne-am retras către muchea Gemenii la locul nostru secret, de întrunire să ne sfătuim
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se formase de graba lor de a ieși, moșii și uriașele păsări se ciocniră unii de alții, doborând colivia în urlete și în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris și până să se desprindă unii
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
sale cea mare, a luat biciul și după ea prin toată ograda, s-o învețe minte să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în toată comuna. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]