17 matches
-
organizarea temporală a lumii noastre interioare, copilăria precede vârsta adultă nu fiindcă s-a petrecut într-o perioadă istorică anterioară, ci fiindcă ea a lăsat urme asupra configurației psihospirituale de la maturitate. Cel puțin o parte din ceea ce a simțit, gândit, năzuit, iubit ori detestat de la începuturile existenței noastre și până astăzi și-a lăsat într-un fel sau altul, ampreta asupra a tot ce simțim și gândim acum. Starea actuală a eului nostru și implicit, a lumii noastre e spiritului nostru
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_clapa_1404731481.html [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
ne referim ne apare ca o speranță luminoasă pusă în fața unei populații amnezice. Acest model este afirmativ, pozitiv, nu este îndreptat împotriva unui alt model și nici nu este impus, ci sugerat în mod cât se poate de elegant, dorit, năzuit. Maestrul Dan Puric sparge și modifică structural tiparul existent (neoriginal și superficial), și ca orice novator, face acest gest negratuit în virtutea unui tipar verificat îndelung (autentificat ca fiind cel original și originar), tipar ca model de viață verificat istoricește, ce
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_neam_si_demnitate_in_viziunea_lui_dan_puric_p_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
ne referim ne apare ca o speranță luminoasă pusă în fața unei populații amnezice. Acest model este afirmativ, pozitiv, nu este îndreptat împotriva unui alt model și nici nu este impus, ci sugerat în mod cât se poate de elegant, dorit, năzuit. Maestrul Dan Puric sparge și modifică structural tiparul existent (neoriginal și superficial), și ca orice novator, face acest gest negratuit în virtutea unui tipar verificat îndelung (autentificat ca fiind cel original și originar), tipar ca model de viață verificat istoricește, ce
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Impresii_despre_omul_frumos_al_lui_dan_puric.html [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
lui. Prin tot ceea ce face ființă umană bun și mai ales creator, se realizează acest proces revelator al misterului existenței, al evoluției noastre către ceva mult mai înalt și mai frumos decât ceea ce suntem aici și acum. Cea mai mare năzuită a omului din toate veacurile este aceea de a cunoaște. Întorcându-ne către ceva mai concret, cunoașterea omenească este materializata în limbaje cu diferite structuri, nivele și domenii de cunoaștere. Ce poate fi mai uluitor decât sufletul omenesc adunat într-
Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
Spania (mulți au venit pe 9 mai 2012 în Capitală, la meci), Italia și alte țări cu emigranți întrețin disprețul și ura față de toți românii. În astfel de cazuri, plus cel al Greciei, se cam pune sub semnul întrebării însăși năzuita "unitate" a Uniunii continentului. Noua modernizare făcută prin demolări merge mai degrabă pe varianta numită în presa românească "capitalism stihinic". Adică o formă istorică depășită a capitalismului, caracteristică unei perioade din acumularea capitalurilor americane. Consultați prin sondaje, anonimii reduc acest
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
României. Așa că se cer alt fel de schimbări față de cele făcute până acum. Dar dacă amintitele configurații îndreaptă țara și oamenii ei spre un destin cu suferințe sporite față de cel al trecutului revolut, unde ar trebui să mai căutăm sensul năzuit? Iarăși despre sens Clarificarea sensurilor schimbărilor amețitoare derulate din anul 1989 și până astăzi, a modalităților de trecere la o societate cu oameni echilibrați spiritual și mai pașnici, impune analiza calmă a situațiilor și realizarea unui alt fel de con-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și fulguranțe. Ilarie Voronca era sedus de imprevizibilul ficțiunii: "E extraordinară lovirea cuvintelor într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ea) a creației. "Poezia scria el în deschiderea la Corabia de sunete se refuză, din unghiul care o exprimă, actului de vivisecție critică. Vrându-se mai simplă decât izvorul, ea fuge printre clipe în eternitatea contemplației lumii". Accesul la limpezirile năzuite, rareori înfăptuite, presupune mâhniri, crucificări, disperări. "Toată poezia e o dramă. / Ca roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
interne sau "regulamentare" rămase în vigoare, au fost asigurate societății românești cadrul legal propice pentru reformarea, înnoirea și organizarea instituțiilor statului în conformitate cu principiile administrației europene moderne, deschizând astfel calea afirmării spiritului de inițiativă și a progresului economic, politic și social, năzuit și slujit după puteri și împrejurări de generații întregi până atunci. Altfel spus, Unirea Principatelor și lupta pentru înfăptuirea ei nu a reprezentat un scop în sine, ci s-a cuplat cu întreg efortul reformator, desfășurat à la long, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
grele, când orice jertfă și orice durere ne erau dulci pentru că ne apropiau de tine - și tot ție pe cele de nețărmurită fericire, când prin tine și cei ce te-au condus am trăit descătușarea și înfăptuirea visului, de veacuri năzuită. Cât timp nu-și va uita datoria către tine și către ei, românul va păși mândru și cu temei pe calea înaintașilor lui. către cititori Am încercat în aceste amintiri, [redate] după notițele scrise zilnic, să fiu nepărtinitoare, să nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
popoarelor centrale, foarte jos căzut. Fiecare aliat voia să facă pace separată pentru a scăpa mai ușor din catastrofa în care se simțea târât. trezirea publicului Pe cât se coborau inamicii pe povârnișul victoriei, pe atât se ridicau Aliații spre culmea năzuită și speranțele noastre cu ei. Se trezise aceeași conștiință că a sunat ceasul dorit și la românii din Ardeal. Lt. Banciu, care venea la noi de câte ori era în București, ne aduse opt numere din Gazeta Poporului și ne spuse că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Paris pentru tratativele de pace, regele și regina se hotărâră a face o călătorie oficială în tot Ardealul. Era primul lor contact cu acel frumos ținut care suferise atât de mult până să ajungă la zilele de fericire de mult năzuite. D-nii Maniu, Popovici, Goldiș, Cicio-Pop etc. hotărâră să-i urmeze. Doamnele ardelene, cu care mă vedeam foarte des, îmi propuseră un loc în vagonul lor. Cum însă nu voiam să fac parte din cortegiul regal, la care, de altfel, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar titlul Viață și veac / 1990 - 2004 (Editura Paralela 45, 2004). Ordonat în șase părți, volumul nu evită un anume eclectism precum și o supraevaluare a unor texte ocazionale proprii care puteau fi date uitării fără un risc deosebit în autoconstrucția năzuitei parabole. Încetinindu-și motoarele, după puzderia de stagii, conferințe, simpozioane, peregrinul bucovinean (din Italia în Tibet, din Australia sau Noua Zeelanda în Spania, din India (bursa Sivananda în 1992 și 1996, în urmă căreia devine master în filosofia Vedanta) în Franța
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare, decât o situație și mai încâlcită, decât o manipulare și o farsă, în care albul și negrul nu se mai deosebesc și se instalează o netulburată hegemonie a griului. În nici un caz nu vom ajunge în acest fel la năzuita, necesara despărțire a apelor de uscat, la acel ceas de cumpănă morală, de limpezire, de judecată calmă, nebelicoasă și de socotire cu noi înșine. Ce s-ar cuveni? În primul rând, s-ar cuveni să fie modificată legea respectivă: Securitate
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
cu aripi, un om care înțelege ce înseamnă zborul, fiindcă tocmai îl încercase pe pielea lui, un om complet, un om care-și atinsese, sigur vreme doar de o clipă, clipa aceea când ea își dăduse duhul, își atinsese integralitatea năzuită a ființei sale. Am sărutat-o pe Chiara, plin de bunăvoință vădită și chiar cu un soi de recunoștință, ea stătea lângă mine, ea nu mă trăda, ea mă ajuta să-mi trăiesc visul, am băut cafeaua și am pornit
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
și să fie amenințate cu dispariția: coșarul, cizmarul, ceasornicarul, potcovarul... Asta îl așteaptă și pe scriitorul de azi? Și ce facem, lăsăm manualele de literatură, de la un moment încolo, cu paginile albe? Totuși, nu cred. Deși nu ființează în limitele năzuite ale decenței, literatura română supraviețuiește, își găsește, își inventează adăposturi, căi sau măcar cărări, supape. Publicul i-a întors spatele (cum se pot reface punțile rupte cu publicul? - aceasta mi se pare cea mai dificilă problemă...), autoritățile, vedem, nu se
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]