188,732 matches
-
lume, la a cărui primă ediție au participat nume grele din Europa, și nu numai. Într-un moment ca acesta, pe care tocmai îl traversăm, în care bugetul public este consumat abuziv și clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un amestec bizar de americanism periferic, de manelism interlop și de insolență analfabeto-narcomană, în care oamenii de afaceri sînt
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil, adesea dilematic și destul de amar. Autorul s-a născut în vechiul sat Lisa, din Făgăraș, ocolit, parcă, o vreme, de istorie. Este epoca ,preistorică", ,mitologică" a scriitorului și, abia acum dându-și seama, ,paradisul său pierdut". Mai precis, el situează satul Lisa în veacul al XVII-lea, când a
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
cenzura ideologică. Și totuși. Mutilarea unei tradiții de-a lungul a patruzeci și cinci de ani, practicată la sînge în perioada proletcultistă, este o explicație și o justificare parțială, poate mai puțin întemeiată decît aceea că românul nu s-a născut romancier, fiindcă de cînd se știe el este poet. Oricum, românul ca romancier e în urma cehului, ungurului, și nu se compară cu polonezul care, alături de rus, se trage dintr-o mare cultură și literatură nu doar printre țările foste comuniste
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
personaj ,pe nedrept prea puțin cunoscut". Apare astfel în finalul volumului o ,noua Héloďse" care, spre deosebire de acea Julie admonestata sever de Saint-Preux și Jean-Jacques Rousseau, nu o înlătura total pe cea veche: este o ,femeie din secolul al XII-lea, născută între două lumi și moartă odată cu secolul sau". Ceea ce se poate categoric afirmă este că personajul lui Guy Lobrichon nu mai este caracterizat în primul rând de înțelepciune și virtute, așa cum fusese cunoscută Héloďse la finele Evului Mediu, precum în
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
multe dintre trăsăturile și datele biografice ale unor persoane reale care, într-un fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul Alexandru Paleologu sare în ochi: născut într-o familie boierească, bon viveur, posesor al unei originale filozofii a frivolității, fost deținut politic pînă la mijlocul anilor '60, eseist nu din cale afară de productiv, dar foarte rafinat, laureat al unui premiu de excelență în valoare de multe mii
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
cinste, pe omenire, - o omenire bine cântărită, - iar succesul conviețuirii lor stă pe criteriile de azi cele mai moderne. Cunosc locul. Cunosc agerimea lui. Cunosc farmecul femeilor de aici, robustețea mocănească... Am fost în Rășinari, comuna în care s-a născut Emil Cioran, și pe care o amintea des. Cioran care nu avea cuvinte de laudă prea multe despre poporul român și care era, la Paris, printre europeni, un european mai vechi decât toți, aparținând secolului de dinainte de a intra în
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
scurt, filozofia are nevoie de o ruptură în urma căreia spiritul uman, smuls din lumea în care pînă atunci trăise spontan, se așează în fața lumii și i se opune. Starea unui asemenea spirit este apostazia, iar sentimentul din care ea se naște este deznădejdea. Surprinzător este că Noica nu ajunsese la această idee pe calea livrescă a lecturii sau în urma meditației trăite în orele de singurătate. Așadar, nu o intuiție subtilă a cărei expresie seducătoare era ,sentimentul dezastrului" îi oferise ideea, ci
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
în care s-a văzut confruntată cu ,sentimentul de criză și haos interior produs de condiția de neînțeles a dezrădăcinării", în nevoia înțelegerii de sine, și aplecarea implicită pentru jurnal, pentru consemnarea propriilor experiențe interioare și exterioare. Așa s-a născut primul ei volum de însemnări din emigrație, care a fost imediat un bestseller, urmat anul acesta de cel de-al doilea, Postscriptum. însemnări 1997-2002, apărut la Editura Institutului Cultural Român din București. în acest nou volum, poate mai mult decât
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
nu mai am ce căuta în secolul ăsta. Sînt un dinozaur, o specie extinctă. E un sentiment care semnalează apropierea morții. Și noua lume mă încercuiește, mă atacă, nu-mi dă pace". Și în altă parte: ,Umanismul așa cum l-a născut și dezvoltat ciclul în care a trăit generația înaintea mea nu mai este posibil. Eu aparțin unei etape încheiate". îl citează pe Vaclav Havel, după care America de astăzi este aproape un concentrat simbolic a tot ce e mai bun
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
traseu de lectură la fel de limpede. Construcția sa artistică are, mai întîi, o componentă exterioară, obiectivă, care se înscrie în ordinea naturală a creației, și anume peisagistica. Ea este cadrul cel mai larg, orizontul primordial în care viața proiectată simbolic se naște, se consolidează și apoi se diversifică, întocmai ca în scenariul după care viața însăși apare, se dezvoltă și își canalizează energiile pentru a atinge forme optime de manifestare. In acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
temei, două capitole, unul despre Huizinga, inclus în prima parte a aceluiași volum de la Cartea Românească, și altul despre Nietzsche, desprins din cartea de debut a lui Gabriel Liiceanu, studiul despre tragic din 1975. Reconfigurarea aceasta, mărturisește autorul, s-a născut din dorința de a publica un volum de maximă coerență. Într-adevăr, cititorul are în față, într-o lectură personală, accentuat polemică, harta momentelor care au marcat discursul modern despre simbol - de la Kandinsky la Heidegger, trecînd prin Huizinga, prin Cassirer
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
apariția plină de poezie și mister a unui personaj care va marca secolele care vor urma, devenind un simbol pentru istoria europeană a Evului Mediu: cavalerul îmbrăcat în armură, eroul atîtor vise de glorie și onoare, în jurul căruia se va naște o întreagă literatură, culminînd cu inegalabilul roman al lui Cervantes, Don Quijote. Apariția cavalerului singuratic în finalul acestei cărți este promisiunea pe care autorul o face pentru viitorul volum al ciclului. Cel mai recent roman al lui Gheorghe Schwartz, Axa lumii
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
distincții între eul biografic și eul creator, între categoriile binomului vates/artifex, între viziune și imaginar sau între viziune și câmpul realului, între factorii ideali (imaginația, inspirația, visul) și factorii empirici (maladiile, stupefiantele, alcoolul) ca stimuli ai viziunii. Considerațiile exegetului nasc - așa cum e și firesc - anumite întrebări. Viziunea este numai un act generator de lumi, nu este și un act rațional organizator al lumilor generate? Altfel spus: factorii inductivi nu sunt dublați de factori formativi, de tipul miturilor? În accepția criticului
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
toată forfota lui care azi ne pare lină, și-n cronicile lui Claymoor. Un han în aer liber, unde se mănîncă și se petrece bine. Și totuși. Mai apare la colț de stradă cîte o fiziologie de provințial, se mai nasc superiorități și complexe pe care Dan C. Mihăilescu, de astă dată, le execută scurt. Doar a spus-o un ,vizitator", încă în 1636 (înapoi la Gheorghe Parusi...), Bucureștiul este mai frumos ca, bunăoară, Iașiul. Asta e... Sigur că vanitatea nu
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
la urmă, care celebrează frumusețea creației pe măsură ce o descoperă și o ia în posesie, din punct de vedere al angajării morale și al filosofiei implicite, chipul artistului ia o altă înfățișare. Pictura devine o formă necruțătoare de luptă , ea se naște dintr-o evidentă spaimă de vid, exuberanța devine simptomul unei mari angoase în fața încremenirii și a morții, iar pata de culoare se transformă într-un vehicul al vieții care tinde să se manifeste exploziv, ca singură alternativă la neant. Pictînd
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările morale, în care încă nu s-au ivit angoasele: ,porni-voi prinț născut din propria gambă numai de o singură/ clipă pui cu dinții de lapte al neamului timp în levanturi/ necutreierate la îmblînzirea de vulturi și bouri puternici/ focuri uriașe de tabără voi face și deasupra în ceruri/ și undeva foarte jos
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
raționale, descoperi că este o ideologie de tip colectivist, care tinde să definească individul nu în funcție de propriile sale merite și de propria sa valoare, ci în mod fundamental, în funcție de apartenența sa la o colectivitate. Ca și cum, faptul de a se fi născut într-o anumită colectivitate ar putea fi un privilegiu sau un merit și nu un simplu accident în destinul indivizilor. Cred că naționalismul trebuie să fie combătut pentru că a fost sursa celor mai mari catastrofe din istoria omenirii: cele două
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
cele mai frecvente din toate timpurile: aceea de a povesti, de a spune povești. Mereu s-au spus povești în fața unui ascultător sau a unui grup de ascultători. Este o ocupație care se află la originea civilizației, care s-a născut probabil o dată cu limbajul însuși. Pentru mine, literatura este o ramificație a acestui mod imemorial de petrecere a timpului care presupune mereu un povestitor și publicul său. MS: Dacă analizăm a doua parte a întrebării, aici la Neptun, până să veniți
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general întru care el - individualul - s-a născut și care i-a fost făgăduit la naștere (tinerețea fără bătrânețe). Alexandru Dragomir și interpretarea platoniciană a Scrisorii pierdute Ajungem acum la Dragomir 6. Poziția acestuia este una foarte contemporană, de inspirație hermeneutică. El se ghidează după principiul oricărei interpretări
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
abordat într-o deplină seriozitate și cu instrumentele cele mai sobre ale filosofiei. Dragomir spune: Este important să se înțeleagă că trucurile lui Caragiale nu trebuie luate ușor. Nu zeflemeaua este substanța replicilor sale. Este drept că prin ele se naște mai întâi râsul, ca deșarjă, însă apoi este solicitată gândirea. Nu este de glumit cu Caragiale." (Crase banalități..., p. 17) Cu alte cuvinte, Caragiale are ceva cu adevărat serios, grav și important de spus, iar seriosul spuselor sale este cu
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
povești pe care s-a decis să le includă, în capitole alternative, în roman, nu atât pentru că Paul Gauguin era nepotul Florei Tristán, cât pentru faptul că ambele personalități, deși nu s-au cunoscut (Flora moare în 1844, Gauguin se naște în 1848) se aseamănă prin dorința utopică de a obține imposibilul: paradisul pe pământ, concretizat în cazul Florei Tristán prin crearea unei lumi mai bune și mai drepte, iar în cazul lui Paul Gauguin în frumusețea unei lumi în care
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Sau mai recent: cum a fost în Santo Domingo pentru Sărbătoarea țapului ?" Rezultatul călătoriei pe urmele pașilor tatălui ei sînt cele 220 de imagini care vorbesc despre paradisul căutat de Flora Tristán și Paul Gauguin și despre cum s-a născut romanul care îi are ca protagoniști. Fotografiile sînt însoțite de textul aceluiași Mauricio Bonnett, de data aceasta în calitate de ziarist care, notează sub formă de jurnal, reacțiile și senzațiile celor doi artiști: tată și fiică, în timpul voiajului de documentare. O călătorie
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Gheorghe Grigurcu Vintilă Horia: un scriitor prin excelență al exilului. Trilogia sa romanescă, Dumnezeu s-a născut în exil, Cavalerul resemnării și Persecutați-l pe Boetius alcătuiește prilejul unui examen filosofic al condiției în chestiune, socotite universale, un soi de pseudoresignare ,care nu este în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare și
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
fi fost, oriunde și oricînd, niște exilați. Istoria n-a făcut altceva decît să le ofere un titlu și să le indice o cale, pe care ei o aleseseră dinainte și pe care Platon o numea Ťthymosť sau plan vital, născut odată cu noi". Firește, nu toți corespund dignității exilului. Fie ca efect al unor acțiuni destabilizatoare, dictate de mîna lungă a ,republicii socialiste", asemănate ultimului cerc al Infernului dantesc, cel dominat de un frig insuportabil (iată încă o trimitere la ,Siberia
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande casteť, nu Lipare;/ Islande, caste nulipare, -/ ostroave-n aburi: Nord etern." Să zicem că știi ce înseamnă ,nulipară" (femeie care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf.
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]