291 matches
-
Hermann Wilhelm Göring, adesea doar sau Hermann Goering, (n. 12 ianuarie 1893, Rosenheim, Bavaria, d. 15 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un aviator militar german, politician, comandant militar, al doilea în ierarhia partidului național-socialist (nazist) și a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler, și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. Înființarea primelor lagăre hitleriste germane de concentrare (gen închisoare) și a Gestapo-ului (poliția secretă de stat) sunt strâns legate de
Hermann Göring () [Corola-website/Science/303060_a_304389]
-
lui Iosif al II-lea, a redeschis Academia Tereziană. Din 1849 au fost primiți la studiu și tineri fără origine nobilă. În Academia Tereziană au fost formați studenți din întreg cuprinsul Imperiului Habsburgic. În timpul celui de-al doilea război mondial, național-socialiștii au evacuat internatul terezian, instalând în clădire o instituție de propagandă nazistă. De la terminarea războiului și până în 1955 edificiul a fost ocupat de trupele sovietice staționate la Viena. În prezent în clădire își are sediul Academia Diplomatică a Austriei. Într-
Academia Tereziană () [Corola-website/Science/299169_a_300498]
-
din simbolurile și ideile din vechime, dar acestea, simbolurile În sine, nu trebuie blamate doar pentru ca ulterior au fost preluate de ocultiști. Zvastica un simbol vechi de milenii, aparținând strămoșilor noștri, a fost preluată de budiști de la brahmani, apoi de național-socialiștii germani, semnificația ei a fost denaturată, dar nu simbolul este de vină și nici cei ce l-au creat. „Mulți poate află pentru prima oară de aceasta trebușoară, dar nu este nimic inventat, svastica era și mai este Încă un
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
În 1930 a început studiul științelor politice la Universitatea Catolică din Leuven, pe care le-a absolvit în 1935. A primit drept de reîntoarcere în Austria abia în anul 1966. În perioada interbelică s-a opus instrumentalizării sale de către naziști (național-socialiști), al căror oponent a fost. Odată cu alipirea Austriei ("Anschluß") la Germania și cu instaurarea regimului național-socialist în Austria a fost dat în urmărire de autoritățile naziste, sub acuzația de înaltă trădare. Proprietățile familiei de Habsburg au fost confiscate din ordinul
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
absolvit în 1935. A primit drept de reîntoarcere în Austria abia în anul 1966. În perioada interbelică s-a opus instrumentalizării sale de către naziști (național-socialiști), al căror oponent a fost. Odată cu alipirea Austriei ("Anschluß") la Germania și cu instaurarea regimului național-socialist în Austria a fost dat în urmărire de autoritățile naziste, sub acuzația de înaltă trădare. Proprietățile familiei de Habsburg au fost confiscate din ordinul personal al lui Adolf Hitler. Între 1940-1944 a trăit în exil la Washington, DC, unde s-
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
noi idei radicale SA și a continuat cu atacuri asupra evreilor. De asemenea, a atacat sau intimidat pe oricine considera ostil programul nazist (național socialist): editori, profesori, politicieni, funcționari sau oameni de afaceri. SA a contribuit la creșterea de naziști (național-socialiști), dar cu toate acestea, violențele de stradă și consumul exagerat de alcool a fost un obstacol pentru reputația SA-ului. Un alt obstacol a fost mai mult sau mai puțin deschis de homosexualitatea lui Röhm și a altor lideri SA
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
tratate de pace de la Versailles a fost pus în pericol odată cu venirea la putere a lui Hitler în 1933, acesta proclamând ca obiectiv principal revizuirea Tratatului de la Versailles, pe fondul slăbiciunii politice (appeasement policy) a Franței și Marii Britanii în fața dictaturii național-socialiste germane. Acordul de la München din 1938 prin care Reichul a încorporat regiunea din Munții Sudeți din Cehia și destrămarea Cehoslovaciei în anul 1939 au marcat sfârșitul Micii Antante. În anul 1940, în contextul ascensiunii Germaniei naziste și al izolării României
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
învingătoare, dar economia își revenea greu, datoria externă era imensă, francul s-a devalorizat, iar salvarea era văzută în încasarea datoriei de război din partea Germaniei. Climatul social-politic german s-a deteriorat, proliferând grupările ultranaționaliste, revizioniste și revanșarde, între care Partidul Național-Socialist, condus de Adolf Hitler. Adepții bolșevici au înființat în 1919 Partidul Comunist German. Grupurile ultranaționaliste de dreapta au încercat să înlăture regimul instaurat în 1919 prin Constituția de la Weimar, fiind plănuite două puciuri, ambele eșuând. După semnarea Tratatului de la Versailles
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ce dorea să mențină proletariatul și clasele mijlocii sub sloganul "Ordine,Autoritate și Națiune", iar Marcel Bucard, finanțat de Mussolini, a propus francismul, un curent fascist, iar în 1936, un ex-comunist,Georges Doriot, va înființa Partidul Popular Francez, care era național-socialist. În noiembrie 1929, în urmă alegerilor parlamentare este compusă o Adunare Națională conservatoare și naționalistă ce cuprindea veterani. 433 de mandate din 613 sunt câștigate de centru-dreapta datorită temerilor față de amenințarea bolșevică. În ianuarie 1920, în ciuda prestigiului, Clemenceau este înfrânt
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în vârstă erau conservatori și monarhiști. În 1932, după instaurarea regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost nevoit să propună o coaliție cu Partidul Nazist, deși Hindenburg s-a opus. Von Papen a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
parlamentară, în perioada care a precedat numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar, în 1933, el s-a opus în egală măsură încercărilor de a ajunge la putere cu forța atât ale partidului comunist și cât și ale celui național-socialist În lucrarea sa publicată în iulie 1932 "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și Legitimitate") Schmitt cerea luarea unei decizii pentru apărarea substanței constituției împotriva inamicilor constituției. El și-a început disertația printr-o critică a pozitivismului neokantian în domeniul dreptului, susținut
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de deputați comuniști și 204 de deputați ai diferitor partide de centru-stânga, totalul fiind de 423 de deputați. Partidele de centru-stânga care guvernaseră în coaliție până atunci nu puteau obține majoritate de voturi fără a include în coaliție și partidul național-socialist, care însă cerea formarea unui guvern monocolor, deoarece acest partid obținuse cele mai multe mandate. Conform legislației existente, guvernul anterior continua să funcționeze în mod provizoriu, până la numirea unui nou guvern. Situația nu era unica de acest gen din Germania, rezultate similare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Dacă acesta ar fi fost motivul aderării la național-socialism, asasinarea lui Schleicher la 30 iunie 1934 ar fi demonstrat că eventualele sale bănuieli erau perfect îndreptățite. În orice caz, legătura lui cu Schleicher i-a fost reproșată mai târziu de național-socialiști. Henning Ottmann a definit această dilemă drept antiteza dintre "gândire ocazională sau continuitate". Este deci deschisă discuția dacă gândirea lui Carl Schmitt urmează o logică internă (continuitate) sau este dirijată exclusiv de impulsuri exterioare (ocazii), cărora le sacrifică consistența și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a fost dezvoltată, afirmându-se că ar fi sursa de la care provine necesitatea unei identități rasiale între conducător și conduși. Schmitt a căutat să acorde legitimitate juridică pentru rolul conducător al Partidului Național Socialist German al Muncitorilor (NSDAP)în cadrul "revoluției național-socialiste". Niciunul din criticii marxiști ai lui Schmitt nu scot în evidență analogia argumentației sale cu cea care legitima rolul conducător al partidului comunist prin legitimarea revoluției socialiste. Contemporanii săi care emigraseră din Germania au declarat că este "juristul de casă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
legate de numele lui Schmitt. În 1935 Schmitt a susținut în mod public argumentul rasist și antisemit prin caracterizarea legilor rasiste de la Nürnberg (""Nürnberger Rassengesetze"") ca o "constituție a libertății" (). Această afirmație era o exagerare grotescă chiar și conform standardelor național-socialiste ale perioadei Schmitt afirma că prin "Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane" ("Gesetz zum Schutze des deutschen Blutes und der deutschen Ehre"), care pedepsea relațiile dintre "evrei" (conform definiției naziste) și "arieni", se introducea un nou "principiu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
sa antisemită și să exprime regrete pentru opresiunea și ulterior exterminarea în masă a evreilor în perioada dominației naziste și a Holocaustului. Cele două păreri nu se exclud de altfel, deoarece Schmitt putea să fie antisemit și fără să fie național-socialist și de aceea, mai rămâne deschisă discuția dacă antisemitismul său avea o bază religioasă sau rasistă.În orice caz, antisemitismul declarat al lui Schmitt a coincis cu antisemitismul nazist instituționalizat al Germaniei naziste. Dacă lucrările menționate anterior erau numai o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
făcut o analogie falsă și a ajuns la concluzii eronate cu privire la entitatea iudaică. În 1936 Schmitt a devenit ținta atacurilor ziarului "Schwarzes Corp", o revistă național-socialistă apropiată de SS, care îl acuza de oportunism și îi reproșa lipsa de convingeri național-socialiste. Revista critica sprijinul pe care Schmitt îl acordase guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului." Afirmația era incorectă, pentru că în procesul respectiv
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
lui Alfred Rosenberg, principalul ideolog al național-socialismului. Biroul fusese înființat de Hitler în ianuarie 1934, la propunerea lui Robert Ley, care îl numise pe Alfred Rosenberg "împuternicit al Führer-ului pentru supravegherea întregii școlarizări și educații spirituale și conceptuale a Partidului Național-Socialist" ("Beauftragter des Führers für die Überwachung der gesamten geistigen und weltanschaulichen Schulung und Erziehung der NSDAP“). Deși biroul nu a avut niciodată importante funcții operative în cadrul sistemului național-socialist, el reprezenta principalul for de analiză a corectitudinii ideologice în cadrul partidului național-socialist
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Führer-ului pentru supravegherea întregii școlarizări și educații spirituale și conceptuale a Partidului Național-Socialist" ("Beauftragter des Führers für die Überwachung der gesamten geistigen und weltanschaulichen Schulung und Erziehung der NSDAP“). Deși biroul nu a avut niciodată importante funcții operative în cadrul sistemului național-socialist, el reprezenta principalul for de analiză a corectitudinii ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Național-Socialist" ("Beauftragter des Führers für die Überwachung der gesamten geistigen und weltanschaulichen Schulung und Erziehung der NSDAP“). Deși biroul nu a avut niciodată importante funcții operative în cadrul sistemului național-socialist, el reprezenta principalul for de analiză a corectitudinii ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară învățăturilor prevalente, că o majoritate național-socialistă în parlament (Reichstag) nu ar avea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
care să corespundă și să se subordoneze obiectivelor de război ale Germaniei. În niciuna din aceste activități Carl Schmitt nu a avut un rol proeminent și niciuna din lucrările sale nu a mai servit la fundamentarea unor activități ale autorităților național-socialiste, care continuau să-l considere "persona non grata". Activitatea lui Schmitt în perioada național-socialistă a fost analizată de diferiți cercetători. După cel de al doilea război mondial, când majoritatea lucrărilor lui Schmitt erau puțin cunoscute în afara Germaniei, studiile despre Schmitt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
contra umanității, nu a omorît prizonieri de război, și nu a pregătit războaie de agresiune."" După hotărîrea de a nu fi pus sub acuzație, la solicitarea lui Kempner, Schmitt a elaborat câteva rapoarte de expertiză despre poziția miniștrilor în regimul național-socialist sau despre motivele pentru care majoritatea funcționarilor de stat l-au urmat pe Hitler în 1933. Chiar dacă nu a fost pedepsit prin proces penal, Schmitt a fost izolat din punct de vedere social. La sfârșitul anului 1945, Schmitt a fost
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Chiar enunțată doar la nivel de principiu, și astfel fiind aplicabilă și în alte situații, opinia lui Schmitt se referea clar la situația din Germania și considera că nu poate fi justificată prin prevederile constituției aducerea la putere a partidului național-socialist care avea scopul declarat de a distruge sistemul definit de acea constituție. Prin partea politică a constituției apare o ordine în cadrul căreia normele juridice pot fi aplicate. Schmitt atrage atenția că "" Nu există norma care să poată fi aplicată într-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de vedere al filozofiei activității practice... de a dezvolta o teorie și o tehnică a politicii... care poate fi utilizată de ambele părți care participă la o controversă."" Deși reputația sa a avut de suferit de pe urma relației sale cu regimul național-socialist, Carl Schmitt a avut o influență colosală asupra gândirii politice europene și nord-americane, lucrările sale fiind traduse după 1945 în majoritatea limbilor europene. Din cauza activității sale din perioada celui de al treilea Reich, Schmitt a fost izolat din punct de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]