896 matches
-
care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au pierdut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mijlocul secolului al XVII-lea. Acestea pot fi considerate ca atare de altfel, în Europa continentală sau în America de Nord abia la sfîrșitul secolului următor, o dată cu revoluțiile americane și franceze, cu prima împărțire a Poloniei sau cu în-frîngerea prusacilor de către armatele napoleoniene (înfrîngerea de la Iéna în 1806, apelul lui Fichte către națiunea germană în 1807). Pe deasupra, stimulînd acest joc de repunere în discu-ție a problemei identităților naționale respectivii autori se arată dubitativi față de existența acestora chiar în plin secol al XIX-lea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1801. Aceasta, fără a mai vorbi de alte abdicări rușinoase ce echivalau cu execuțiile capitale: Carol IV al Spaniei în 1808, Gustave IV Adolphe al Suediei în 1809, și mulți alții încă alungați ca niște simpli servitori, cu o dezinvoltură napoleoniană. Aceasta semnala deja o stare de spirit revoluționară în plină generalizare. Remarcabil este totuși faptul că inventarea de către francezi a principiului de legitimitate al națiunii suverane, principiu valabil și astăzi, s-a produs încă înainte de căderea capetelor încoronate. Calea s-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
problemele provocate de explozia nationalistă de după 1815. În zilele noastre, noțiunea de cetățean se confundă practic cu aceea de naționalitate, semnificînd "statutul indivizilor în contextul dezvoltării State-lor-Națiuni".245 Însă tocmai aceasta este problema care domină istoria Europei de la sfîrșitul războaielor napoleoniene pînă la războiul dintre 1914-1918. În toată această perioadă preocuparea esențială a vizat încercarea de a concilia aceste două no-țiuni antagoniste; cetățean și naționalitate. În societățile în care naționaliștii deveneau din ce în ce mai numeroși această suprapunere nu mai era posibilă. Dar să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu ceva derizoriu, dar e mai important să conduci ceva derizoriu decît nimic!"253 Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Nimic nu indică totuși că aceste calcule ar fi jucat vreun rol în 1815, îndată după falimentul aventurismului napoleonian și al Națiunii revoluționarilor. După congresul de la Viena care are loc în acest an, Europa Occidentală și nordică se organizează într-un număr restrîns de mari unități politice și nimic nu anunță încă proliferarea micilor State din sud-est, prin dezmembrarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decembrie 1914. Serbia se pretinde purtătoarea unui război de eliberare națională care-și depășește frontierele de stat vizînd Croația ungară și Slovenia austriacă. Ea vizează chiar Dalmația în majoritate italienizată, în virtutea unui ilirism idealizat care își are originea în epoca napoleoniană. Chiar dacă precanii slavii de cealaltă parte a frontierei sîrbe sînt refractari față de acest proiect, reticențele lor nu au nici o valoare în comparație cu ambiția exilaților. Serbia îi sprijină. Din primăvara lui 1915 îi va ajuta pe aceștia să creeze la Londra un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
social și politic, contestată de alte grupuri, este revalorizată peste timp, sub domnia regelui Louis Philippe, Într-un efort de reconstruire a unei memorii oficiale și de asumare a istoriei naționale ca sumă a „aminitirilor monarhice, memoriei revoluționare și gloriei napoleoniene” (A. Corbin, 1994, p. 82). În acest context se articulează treptat, din unități ritualice diverse, comemorarea zilei de 14 iulie, ca o sărbătoare națională capabilă să adune masele În jurul unei reprezentări consensuale a trecutului și a identității naționale. Accentul se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chiar și religia. Peter H. Lindert, istoric al economiei la Universitatea din California, și Jeffrey G. Wiliamson de la Harvard identifică începutul mișcării globalizării actuale în deceniul cuprins între anii 1820-1830. După anul 1820 (prima perioadă), când au fost depășite războaiele napoleoniene, Europa a ajuns la o oarecare stabilitate prin guvernele de restaurare și s-au pus în mișcare procese formidabile de creștere economică și de comerț internațional. Până în 1913, Europa a cunoscut o lungă perioadă de integrare și de creștere, și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
negri, stăpânind arta cupajului și, în sfârșit, știind să utilizeze dopul de plută pentru a doua fermentație 88. E adevărat că cea mai mare parte a podgoriilor franceze a fost vândută la mezat în timpul Revoluției, confiscatî sau devastată pe parcursul războaielor napoleoniene, apoi laicizată total la începutul secolului al XX-lea. De fapt, în toate țările Europei Occidentale unde cresc struguri se regăsește mâna monahilor: în Germania, acest meșteșug călugăresc este prezent de-a lungul întregii văi a Rinului (via împrejmuită de la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
catolici s-au organizat în formațiuni politice, pentru a putea sprijini și apăra Biserica. Magisterul nu a încurajat vizibil aceste acțiuni politice ale laicilor catolici, dar nici nu le-a condamnat sau a încercat să le oprească. În Spania, invazia napoleoniană a dezlănțuit o reacție liberală ce a avut ca rezultat adoptarea constituției de la 1812 de către Cortesurile din Cádiz. Reînscăunarea lui Ferdinand al VII-lea a echivalat cu întoarcerea la absolutism, intercalată cu câteva perioade de liberalism. La moartea sa, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea și prelungirea vieții, asigurarea progresului medical. Marile întreprinderi industriale sunt probe ale dezvoltării economice. O clasă socială
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ar fi fost adesea echivalentul trădării. Voia oare Iorga ceva nou? A avut oare posibilitatea de a alege? Iluminismul a dus la Revoluția Franceză, la libertate, egalitate și fraternitate. Dar s-a ivit și o altă idee: naționalismul. După războaiele napoleoniene, care au familiarizat restul Europei cu ea, Occidentul deziluzionat a aderat la romantism. Romantismul are două aspecte: cel reacționar, o deziluzie față de ideea de mai liniar a lui Napoleon. Europa a redescoperit Evul Mediu; medievala și romantica "alianță dintre tron
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în "colegiile electorale"23. Realizările din 1848, 1859 și 1866 au constituit ulterior subiectul multor dezbateri. "Bonjuriștii" (identificați în cea mai mare parte cu liberalii) au supus România la un fel de "tratament de șoc", grefînd o constituție belgiană, codul napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez (și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea instituțională a elitei a fost urmată de alienarea culturală, ceea ce a dus la apariția unui abis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
călătorie pe mare, Victor Hugo, Lamartine, tragedia lui Abélard și a Héloisei, poezii de dragoste englezești, romanele lui Dumas-Tatăl, cărți despre epoca lui Napoleon, despre conspirațiile patriotice ale Burschenschaften-ului și descrierile acestuia relativ la Spania invizibilă, lupta de gherilă împotriva invaziei napoleoniene, și așa mai departe 23. Programa școlară era destul de ușoară, dar Iorga a rămas singur. Trăind în lumea lui, venea permanent în conflict cu convențiile lumii exterioare, care i se părea ipocrită și pur și simplu nedreaptă. Și-a contrazis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civililor de către armata germană în trecerea ei prin Belgia, Franța și Serbia. Apariția metodelor moderne de ducere a războiului era dificil de acceptat pentru un om al secolului al XIX-lea. Nu compara incendierea bibliotecii de la Louvain cu o acțiune napoleoniană, ci cu un act demn de Attila Hunul. Distrugerea Catedralei de la Reims și folosirea "Bertei cea Grasă" reprezentau pentru Iorga o încarnare a spiritului lui Nietzsche, a "fiarei blonde"26. Iorga considera tehnologia germană drept o "civilizație care dezonorează și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul Austriei, „nu cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din anii interbelici. Dar războiul nu reprezintă Întotdeauna un dezastru economic; dimpotrivă, poate fi un stimul puternic, generând creșteri rapide În anumite sectoare. Mulțumită războiului, Statele Unite au dobândit o Întâietate comercială și tehnologică de nezdruncinat, precum Marea Britanie pe vremea războaielor napoleoniene. și, Într-adevăr, după cum au realizat curând experții aliați, distrugerea economică provocată de războiul antihitlerist nu era nici pe departe totală, așa cum se așteptau, nici măcar În Germania. Dincolo de costurile umane, campania de bombardare a provocat mai puține pagube economice decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
excutat de Francezii Liberi, imagina o ordine europeană postbelică fără bariere vamale, cu o singură economie și o monedă unică. Viziunea lui Pucheu (Împărtășită de Albert Speer și mulți alții) era o versiune contemporană sub auspicii hitleriste a Sistemului Continental napoleonian și atrăgea o generație Întreagă de birocrați și tehnicieni care se confruntaseră cu dificultatea de a elabora politici economice În anii ’30. Aceste concepții erau cu atât mai tentante cu cât se prezentau ca izvorând din interesul comun paneuropean, și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la comanda Franței era complet În afara spiritului și instituțiilor sistemului de comerț internațional care apăruseră În deceniile de după Bretton Woods. Nu era de bun augur faptul că sistemul de guvernare al CEE, modelat după cel al Franței, perpetua moștenirea ei napoleoniană. În ultimul rând, influența Franței asupra primilor ani ai Comunității Europene a dus la făurirea unei noi Europe ce putea fi acuzată că reproducea trăsăturile cele mai negative ale statului-națiune la scara unui Întreg subcontinent: nu era de neglijat riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care permite ca apa să se adune și băltoacele să se formeze.” Cadrul social-istoric În care s-a cristalizat realismul a conjugat circumstanțe diverse; dinamica societații s-a schimbat; au avut loc marile evenimente din istoria modernă a Franței, Imperiul napoleonian, Restaurația, Revoluția burgheza de la 1848; burghezia, apărută În urma revoluției industriale, a acaparat puterea economică și politică În spațiul european; dezvoltarea științelor naturii, afirmarea filososfiei materialiste si pozitiviste (Auguste Comte), au canalizat interesul către societate și om. Operele cu caracter programatic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
circa 150 de ani după ce hegemonismul francez încetează. Oricum, e de reținut că fiecare asemenea ciclu economic a fost urmat de „războaie ale declinului”, care au ruinat temporar economia europeană: războiul de 30 de ani (între 1630 și 1650), războaiele napoleoniene și Revoluția Franceză (1792-1815), primul și al doilea război mondial (1914-1918, 1939-1945), care a încheiat hegemonia britanică și a ridicat SUA la rolul de lider al statelor metropolitane. Ne aflăm, iată, în situația de a constata o deosebire notabilă între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]