70 matches
-
împrejurimi, un adevărat fief afro-asiatic, găsim, spre surpriza noastră, foarte multe produse românești, Grasa de Cotnari fiind unul dintre cele mai scumpe vinuri din zecile de oferte. În semn de respect am băut din cele locale. Și ce pâine au napolitanii! Pizza este la ea acasă de vreo trei sute de ani. Celebra pizza Marguerita a fost creată aici, acum 123 de ani, în cinstea soției regelui Umberto, Marguerita di Savoia. Mi-amintesc, când eram musafir, mai mult s-au mai puțin
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (5) – SORENTO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_cinci_intr_unul_file_sergiu_gabureac_1346667854.html [Corola-blog/BlogPost/343747_a_345076]
-
mai corespundeau cu soarele și luna de pe cer. Divergențele dintre calcule și observațiile astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul Gregorian. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Prima măsură care trebuia luată era punerea în concordanță a ciclului astronomic cu ceea ce
Paștele catolic, mai devreme decât Paștele creștin-ortodox. Care este motivul () [Corola-website/Journalistic/102171_a_103463]
-
media pentru că și-a părăsit nava în plină operațiune de salvare, el a fost condamnat în februarie 2015 la 16 ani de închisoare pentru omucidere, abandonul navei și naufragiu, o pedeapsă confirmată în apel în mai 2016. Conform avocatului său, napolitanul de 56 de ani a așteptat decizia de vineri a instanței singur, în discreție, în apropiere de închisoarea Rebbibia din Roma. "El a spus: Cred în justiție, deciziile acesteia trebuie respectate, mă voi preda'", a spus avocatul despre clientul său
Naufragiu Costa Concordia. Condamnare RECORD pentru căpitanul navei by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/104096_a_105388]
-
pentru a-l salva pe Guaimar, care s-a întors la Salerno cu onoarea pătată. În 893 îl numise pe fiul său, Guaimar, co-principe, și acesta a guvernat în absența tatălui său. Până la revenirea lui Guaimar I, o facțiune de napolitani prezentă în oraș s-a revoltat, fiind sprijinită de ducele Athanasie de Neapole, însă cei doi Guaimar au reușit să o reprime, după care, ca și tatăl său, Guaimar s-a restras la mănăstirea San Massimo, întemeiată de Guaifer în
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
l-a sprijinit pe Siconulf în războiul acestuia cu uzurpatorul Radelchis I. Siconulf a fost proclamat principe în Salerno, iar Landulf i-a garantat acel oraș. Anterior, Landulf luptase pentru Sicard împotriva Neapolelui, insă încheiase un tratat de pace cu napolitanii tocmai pentru a se dedica integral luptei împotriva lui Radelchis. Radelchis, la rândul său, a făcut apel la mercenarii sarazini, care au jefuit Capua în 841. Ruinele cetății sunt ceea ce a mai rămas din "Capua Veche" (vezi Santa Maria Capua
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
italieni. În 1860 Garibaldi, deja cel mai celebru lider revoluționar italian, se afla la Genova și punea la cale o expediție împotriva Siciliei și Neapolelui, cu susținerea discretă a Regatului Unit. Regatul Unit era îngrijorat și de abordarea pe care napolitanii o aveau față de relațiile cu Imperiul Rus, care încerca să-și deschidă calea către Marea Mediterană. S-a sugerat (printre alții, de Lorenzo del Boca) că susținerea britanică pentru expediția lui Garibaldi a fost determinată de necesitatea obținerii unor condiții economice
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
mie au dat o primă bătălie la Calatafimi în fața a circa 2.000 de soldați napolitani, la 15 mai. Bătălia s-a încheiat nedecis, dar a dus la creșterea moralului „celor o mie” și, în același timp, la căderea moralului napolitanilor care, prost conduși de ofițerii lor, au început să se simtă abandonați. Între timp, numărul „celor o mie” a crescut la 1.200 prin înrolarea unor voluntari localnici. Ajutați de o insurecție populară, la 27 mai ei au asediat orașul
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
să se îndrepte spre est și să evacueze insula. O insurecție izbucnită în Catania la 31 mai, condusă de Nicola Fabrizi, a fost înăbușită de garnizoana locală, dar ordinul de plecare către Messina a însemnat că acest succes tactic al napolitanilor nu a avut niciun rezultat practic. La acea vreme, doar Siracusa, Augusta, Milazzo și Messina mai rămăseseră în mâinile regatului celor Două Sicilii. Între timp, dictatorul Garibaldi a dat prima sa lege. Prin recrutare, nu a reușit să strângă mai
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
a reușit însă să apere regimul, în timp ce liberalii și revoluționarii erau dornici să-l primească pe Garibaldi. La acea vreme, Garibaldi înfințase "Esercito Meridionale" („Armata Meridională”), întărită cu alți revoluționari din Italia și cu unii soldați piemontezi deghizați în „dezertori”. Napolitanii au strâns 24.000 de oameni pentru apărarea Messinei și a altor cetăți. La 20 iulie, Garibaldi a atacat Milazzo cu 5.000 de oameni. Napolitanii s-au apărat dârz, dar din nou lipsa de coordonare și refuzul mareșalului Clary
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
întărită cu alți revoluționari din Italia și cu unii soldați piemontezi deghizați în „dezertori”. Napolitanii au strâns 24.000 de oameni pentru apărarea Messinei și a altor cetăți. La 20 iulie, Garibaldi a atacat Milazzo cu 5.000 de oameni. Napolitanii s-au apărat dârz, dar din nou lipsa de coordonare și refuzul mareșalului Clary, comandantul armatei de pe insulă, de a trimite întăriri din Messina le-a adus celor O Mie o altă victorie. Șase zile mai târziu, Clary a predat
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Ștefan al II-lea este considerată ca fiind o perioadă de tranziție în istoria Neapolelui: ea a îndepărtat Orientul iconoclast și s-a îndreptat către Occidentul papal. Grecii bizantini începeau să fie percepuți ca reprezentând o amenințare la fel de mare pentru napolitani precum longobarzii. Cândva către începutul secolului al IX-lea, ducele de Neapole a început să inscripționeze monedele în latină, latina înlocuind totodată limba greacă din uzul oficial. Chipul împăratul de la Constantinopol a fost treptat înlocuit de pe monede cu cel al
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
un apel al flotei întregului "ducatus" pentru a-l sprijini pe amiralul în lupta împotriva piraților sarazini care prădau Sicilia, ducele Anthimus își permitea să ignore acest ordin; doar Amalfi și Gaeta au dat curs solicitării imperiale, trimițând contingente. Astfel, napolitanii se considerau practic independenți deja, în vreme ce supușii lor, la rândul lor, se simțeau independenți față de Neapole. Singura urmă a dominației externe o constituia faptul că ducatul nu era încă ereditar. În anul 840, ducele Sergiu I a stabilit succesiunea ereditară
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
Provocarea de la Barletta a fost un duel între 13 cavaleri francezi și alți 13 cavaleri italieni care a avut loc la 13 februarie 1503 în apropierea orașului napolitan Barletta, în cadrul Războiului Neapolelui. Înfruntarea s-a terminat cu victoria italienilor. În istoriografia spaniolă, această înfruntare se confundă uneori cu provocarea de la Barletta din 1502, care a avut loc între 11 spanioli și 11 francezi în același context istoric. În
Provocarea de la Barletta (1503) () [Corola-website/Science/323906_a_325235]
-
gama Do minor =(Do, Re, Mi Bemol, Fa, Sol, La Bemol, Si Bemol) acordul s este (Fa,La Bemol,Do). Deci, sL=(Fa,LaBemol,Re Bemol)=(Re Bemol,Fa, La Bemol)=triada majoră cu baza pe treapta ii Bemol=acordul napolitan N. Astfel, sistemul de acorduri al analizei funcționale are avantajul de a conține acorduri care altfel ar trebui considerate separat, de exemplu N. Walter Piston (1894-1976) a introdus în textul devenit clasic "" (engl. "Harmony", prima ediție 1941) o inovație în
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Atella de forțele unite ale lui Ferdinand și de Cordoba și obligate să se predea. Până în iulie Ferrandino a fost capabil să se întoarcă la Napoli, învingând garnizoanele franceze și restabilindu-și autoritatea care a fost salutată cu entuziasm de către napolitani. Război împotriva rămășițelor armatei lui Carol al VIII-lea a durat anul următor, dar de fapt, regatul era sub autoritatea lui Ferrandino, care a făcut posibil de a celebra nunta sa cu mătușa, Ioana, mai tânără decat el. A fost
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
magister militum") de Neapole. Acest eveniment a marcat totodată un pas către completa independență față de Imperiul Bizantin, care nu mai era în stare să apere "Ducatus Neapolitanus" de incursiunile longobarzilor din Langobardia Minor. Sergiu a continuat prezervarea alianțelor pe care napolitanii le stabiliseră anterior cu sarazinii din Palermo. El i-a ajutat pe musulmani să cucerească Bari de la bizantini în 841, precum și Messina în 842. Prin renunțarea la relația cu Bizanțul și trecerea alături de papalitate și de franci, Sergiu a contribuit
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
divizie (septembrie 1794). Petrece apoi o perioadă scurtă în cadrul „Armatei Rinului”, înainte de a fi afectat „Armatei din Italia”, comandând cotingentul aflat la Roma (1798). Este silit într-o primă fază să evacueze orașul, dar apoi îl reocupă în decembrie după ce napolitanii sunt învinși la Civita Castellana. Începând cu 13 februarie 1799 îl înlocuiește pe generalul Championnet la comanda armatei din Neapole și este victorios la Modena, unde este rănit, iar apoi est învins de Suvorov la Trebbia (17 - 19 iunie). Revine
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se spune că a fost aceeași mână care l-a ucis pe ducele de Gandia", deci Cesare Borgia. Cronicarul napolitan Notar Giacomo scria în 15 iulie despre cele întâmplate, adăugând că "a trebuit s-o facă Valentino din invidie". Cattaneo este cel mai clar dintre toți: "instigatorul crimei, este cu siguranță unul ce este mai puternic decât el, domn și
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
a fost respinsă. Ferdinand a condus armata aliată din Seminara pe 28 iunie, mutâmdu-i pe o linie de dealuri la aproximativ 3 km est de oraș. Acolo, pe câmpiile de la poalele acestor dealuri, se afla armata franceză, mărșăluind direct spre napolitani. Ferdinand și-a ales o poziție în spatele acestor dealuri, așezându-și infanteria sa pe stânga și cavalera pe dreapta. D'Aubigny, bolnav, dar încă aflat la comanda, și-a dislocat cavaleria care se va confrunta mai ușor cu cavaleria aliată
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
de Altavista, care și-a dat apoi viață întârziindu-i pe inamici, astfel încât Ferdinand să poată scăpa. Córdoba a condus cavaleria spaniolă și supraviețuitorii din cadrul infanteriei într-o acțiune disperată împotriva francezilor, care alături de boala de liderul francez, a permis napolitanilor să scăpe. Spaniolii au putut să ajungă în siguranța la Seminara, trupele franceze au fost mulțumite că au ocupat terenul, datorită metodei tradiționale de a pretinde victoria. În ciuda acestui mare triumf francez de pe câmpul de luptă, situația generală a garnizoanei
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
debarcarea noilor trupe franceze. A fost prima confruntare între cei doi și Garibaldi avea să-și țină de atunci încolo distanța față de cel pe care îl numea „maestrul” ("maestro") său. La 9 mai, Garibaldi i-a înfruntat cu succes pe napolitani înainte de a reveni la Roma din cauza manevrelor lui Oudinot. Forțele franceze ajunseseră la , și acum nu mai putea anima rezistența din cauza disproporției între forțele prezente. În fața trupelor franceze, bine pregătite și bine echipate, a rezistat o lună, între 3 iunie
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
ambilor soți, iar Ludovic a preluat controlul cetăților militare. Pe monedele emise în timpul domniei lor comune, numele Ludovic era inscripționat mereu înaintea Ioanei. Deși nu a fost recunoscut oficial de către Papa ca rege și co-domnitor până în 1352, este posibil ca napolitanii să-l fi considerat monarhul lor din momentul în care a început să se comporte ca atare. Ludovic a profitat de turbulențele provocate de un alt atac maghiar pentru a smulge autoritatea regală completă de la soția sa. El a îndepartat
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
recent prestase jurământul de fidelitate. Conducătorii rebelilor—Robert, Rainulf și Sergiu—au fost asediați în Napoli până în primăvara anului 1136. Până atunci, mulți oameni au murit de pe urma foametei. Totuși, potrivit istoricului simpatizant al cauzei rebelilor Falco de Benevento, Sergiu și napolitanii săi nu au cedat, "preferând să moară de foame decât să își coboare gâturile în fața puterii unui rege rău." Blocada navală asupra Neapolelui avea unele fisuri, iar Sergius a fost în stare să se strecoare spre Pisa pentru a face
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
zile diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
II-lea pentru următorii doi ani. Sergiu, Robert și Rainulf a fusto asediați în Napoli până în vara lui 1136. Până atunci, mulți dintre locuitorii orașului au murit de pe urma foametei. Totuși, conform cronicarului Falco de Benevento, simpatizant al răsculaților, Sergiu și napolitanii nu au cedat, "preferând să moară de foame decât să își dezgolească gâturile în fața puterii unui rege rău." În plus, blocada navală menită în două rânduri să prevină vizitarea Pisei de către Sergius și Robert pentru aducerea de noi întăriri a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]