26 matches
-
Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului În urbea cu plopii ca varga Vom face iubito popas Hotel cu terasă la sora lui Marga E vesel hangiul, aici am rămas Pe seară vom trece prin piață După naramze, ziare și-un ceai La fel cum ne ia soarta din viață Galopul nebunilor cai Să nu te surprindă o urbe Cu aerul ei sobru, vetust Plimbarea pe străzile curbe, Muzeul cu patul lui Procust Dughene deschise din zori Obloanele
IN URBEA CU PLOPII CA VARGA de ION UNTARU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356285_a_357614]
-
2016 Toate Articolele Autorului CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI Sudori de înger bem în veac Însărăcindu-l pe sărac Și din potir și din aripă Ne-agonisim în cer risipă Scoici când se răstignesc - nu mint: Tainic învie-n mărgărint - Spășirea sevei înspinate: Naramzele încoronate O - lină vină de lumină Neistovit vis de Grădină: În sânge slovenim amurg - Din noi în Tine toate curg Fiece deget e-o Golgotă Și - fremătând din notă-n notă - Stârnim furtună-n mâna dreaptă: În pumn e Fulgerarea-Faptă
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
copila mea... Unde cerul e de două ori mai senin și marea limpede și caldă ca smaraldul topit... Nopțile pline de stele și cântece, marea plină de valuri... O, Emma! Italia-i o grădină... o grădină frumoasă cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
candelă arzând pururi. Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un călăreț grabnic de la Stambul a ajuns la Amasia, în tabăra oștilor lui Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-am să uit mila măriei tale. Cu mâna sa șahzadè a ales și i-a dat naramza. Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-am să uit mila măriei tale. Cu mâna sa șahzadè a ales și i-a dat naramza. Omar a primit-o din genunchi și a mâncat-o. Apoi s-a ridicat ca să se ducă să-și ia harmasarul roib. N-a mai ajuns calul pe care-l țineau paicii. A șovăit, a căzut în brânci, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz. Nu-i nimenea alături, în Divan-Yolù? Nu-i nimeni. Vorbește. Sunt neliniștită, stăpâne, deoarece coșul de fructe zăhărite l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a adaos acea naramză, văd că e greu să se afle. Am pricină să fiu de două ori neliniștită, pentru că bunăvoia stăpânului a hotărât și copilului meu iubit Mehmet o raià la Dunăre. Stăpânul meu a binevoit a-i dărui și aur și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
naltă Ca dalia-nvoaltă, Gingaș de mijloc Și cu viers de foc? Îmi era Arghir Cel de trandafir Cu părul de fir. Și-mpăratu avea Lângă curtea sa: O mândră grădină, De miroase plină Și roiuri d-albine, Prin florile dalbe De naramze albe, Grădină de flori Din pomi roditori Și de sărbători. Dar de te duceai, De mi te perdeai Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Preot îl urmări nedumerit: - Mi se pare că drumurile lungi te-au înnebunit, fiule! zise cu părere de rău, clătinând din cap, dar după câteva clipe deschise ochii larg și strigă: - Vrei să spui cumva că e rotund ca o naramză? Stai... Va sa zică asta era taina cealaltă! Și de unde ai mai scos-o? Bătrânul căzu pe gânduri, apoi zise din nou, după un răstimp: - La urma urmei, dacă ni-l închipuim ca o tavă rotunjită și ridicată spre mijloc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuprinde rețete cu hamei, un ingredient antic, revalorizat de Renașterea culinară a secolului al XVI-lea. În plus, își fac apariția alte legume, necunoscute lumii antice. Dintre acestea din urmă, manuscrisul ne prezintă vânăta, anghinarea, chitra (varietate de lămâie) și naramza (varietate de portocală). Toate acestea au origine arabă și au fost introduse în cărțile italienești de bucate de la sfârșitul secolului al XVI-lea. În „Manuscrisul brâncovenesc“, vinetele apar prin filieră turcească, așa cum o arată și numele lor, „patlagene“, din turcescul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sticle sau în tinichele; zahăr rafinat, în căpățîni, în bucăți sau pisat; zahăr candel; cafea crudă, prăjită, în boabe sau măcinată; cacao pisată sau în table(te); ceai; roșcove; smochine în păpuși și stafide negre mici; lămîi, portocale și mandarine; naramze, chitre și rodii; smochine în cutii; stafide roșii (de Corint); migdale în coji și curmale; ulei de masline și alte uleiuri vegetale; săpunuri de tot felul; lumînări de spermanțet (blanc de baleine); ceară curată albă; ceară galbenă; pomade și cosmeticuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Hațeg - Hunedoara). Albul reprezintă culoarea de doliu arhaic și recurența acestui determinat în ambele procese ontologice (marea trecere și inițierea) uniformizează procesul de mutație ontologică. Reîntoarcerea în Terra Genetrix și reasimilarea la existența vegetală sunt condiții ale evoluției spirituale umane. „Naramza a frumoasă” din basmul omonim cules de G. Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
procesul de mutație ontologică. Reîntoarcerea în Terra Genetrix și reasimilarea la existența vegetală sunt condiții ale evoluției spirituale umane. „Naramza a frumoasă” din basmul omonim cules de G. Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai mult decât atât, ea șede în cămara zăvorâtă, izolată de restul palatului, 40 de zile („vro șase săptămâni”), adică exact
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în același timp vulnerabilă, 40 de zile sufletul mortului colindă locurile cunoscute în timpul vieții), dar și în formula tainică a concepției umane (în normele medicale, sarcina are 40 de săptămâni). Perioada purificării prin izolare este încheiată de mama vitregă a Naramzei (maternitatea malefică în plan contingent), care devine un monstru inițiator prin provocarea suferinței inițiatice. Un alt termen ritual caracteristic desăvârșirii este prezent în basmul Cu Florea, 3 ani fiind aici necesari transmutației fetei în ipostaza specifică a florii: „Apoi după ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chinuită duc, dar ce să fac? (Mihăilești - Giurgiu)”. Interogația retorică denotă acceptarea stării de crisalidă, pentru captarea forțelor specifice sacrului și, în același timp, creează la nivel narativ pretextul „salvării” și aducerii în social, ca mireasă aleasă a eroului civilizator. Naramza, fecioara cu nume de rod, deretică pe ascuns în casa zmeilor, ba chiar le pregătește și masa. Surprinsă într-un târziu de mezin, ea devine sora zmeilor, care construiesc pentru ea o casă suspendată, heliotropă. Casa solară apare în Cântecul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dor. Șezătoarea a fost analizată ca reminiscență a cetei feminine, obscura inițiere a fetelor găsind aici unele indicii revelatoare, cum este vârsta primirii în șezătoare: „.. .se intra la aproximativ 13 ani, adică la vârsta fiziologică a pubertății feminine”. În basmul Naramzei, infuzarea cu sacru este totală, fata devine consangvina fiarelor de dincolo de lume, provocând un schimb de energii în dublu sens: ea preia puteri miraculoase de la „frații” săi și, din casa mitică, zmeii sunt „umanizați” de legătura afectivă cu nubila pământeană
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rușine Și a fi nu se cuvine. Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria poamelor", răsturnare masivă de fructe într-o natură moartă: Pe vestita Chitră, cap a fi o puse; Rodia alese, cum și pe Lămâia, Piersica, Naramza pentru treapta-ntîia; Iar a doua treaptă rândui pe Părul Cu Cireașa, Vișina, Zarzăra și Mărul; Iar pe supt aceștia Coarna și pe Pruna Cum și dopotrivă Nuca și Aluna. Pann făcea "metafore", antropomorfizând, cum e cazul în portretul cepei: Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
APĂ SĂRATĂ, SULFURATE SAU CU ADĂUGARE DE ALTE SUBSTANȚE CARE ASIGURĂ PROVIZORIU CONSERVAREA LOR, SAU CHIAR USCATE. Cojile de citrice de la această poziție, care sunt folosite în mod obișnuit în scopuri alimentare, sunt cele de portocale (inclusiv portocale amare sau naramza), de lamai sau de chitra. Cel mai des sunt destinate a fi confiate. Din ele se pot extrage și uleiuri esențiale. Cojile pulverizate se clasifică la poziția nr. 11.06, iar cojile confiate în zahăr, la poziția nr. 20.06
ANEXĂ nr. 8 din 5 ianuarie 2000 FRUCTE COMESTIBILE; COJI DE CITRICE SAU DE PEPENI. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166826_a_168155]
-
acuză de lipsă de erudiție. El consideră nescuzabilă utilizarea pluralului "fora cuppedinis" în locul singularului "forum cuppedinis" deoarece "se știe că la Roma se afla o singură piață pentru vinderea delicatețelor". De asemenea, în descrierea pieții, Alecsandri menționează că se vindeau Naramze de la Chios și lămâi de Messina. Anghel Demetriescu protestează explicând că în lucrarea lor "Das Leben der Griechen und Römer", E. Guhl și W. Koner arată că portocalele și lămâile nu erau cunoscute în Italia nici chiar în timpul lui Pliniu
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]