458 matches
-
și cum scăpăm de ,timiditate", au de răspuns criticii participanți la dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întîmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene de exemplu, pe care l-am mai pomenit." (Ion Simuț). În continuare-continuitate, Luminița Marcu, comparînd la rentrée (după Lire) cu ,noutățile" noastre: ,Mi-am dat seama încă o dată cît de important e să poți povesti un roman
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
este principalul îngrijitor (caretaker) de aici și rolul ei de mamă și poziția subordonată în societatea patriarhală. Astfel se justifică și accesul la eros și agape. Pe lângă tonul bine găsit, apreciem și accesibilitatea conceptelor, traducerea filosofiei în termenii și tempoul narativității, ceea ce conduce și la plăcuta petrecere a timpului în citirea acestei cărți. Citind cartea Mihaelei Miroiu ajungi să fii de acord și să îmbrățișezi feminismul nu doar pentru că e o gândire nouă cu perspective foarte fertile de interpretare, ci și
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model, sau de cercetarea tainelor narativității. În plus - mai e nevoie să o spunem? - semioticianul este dublat de prozator, motiv pentru care se bucură de o popularitate considerabilă, lucru mai puțin obișnuit în cazul cercetătorilor fenomenului literar. Cel mai recent studiu al lui Umberto Eco, În
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii, interviului și anchetei (R. Zafiu scrie chiar și despre neglijențele ortografice), totul intră sub privirea cercetătoarei care radiografiază cu cruzime, aș zice, fenomenul publicistic de la noi. Iată o remarcă generală: texte "predestinate prin subiect narativității, își reduc nucleul epic la minimum, la o propoziție generală, nedeterminată [...]. Adevăratele știri de senzație sunt, în schimb, intens narativizate; chiar când faptul brut e banal, discursul îl transformă, prin procedee care se plasează la limita dintre real și ficțiune
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
prin investigarea altor domenii). Alexandra Vrânceanu, în cartea sa Modele literare în narațiunea vizuală. Cum citim o poveste în imagini? (București, Cavaliotti, 2002), pornește dinspre teoria literaturii, cu un solid bagaj de estetică, semiotică și lingvistică, pentru a studia manifestările narativității într-un discurs de tip non-verbal, pentru a urmări legătura dintre cuvînt și imagine, literatură și pictură. Studiul e serios, documentat, reușind să sistematizeze cu eleganță teorii diverse și complexe, organizîndu-le în jurul ideii de manifestare a narativului în imaginea fixă
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
astfel timpul (ordinea, durata, frecvența; elipsa, sumarul, pauza), modul (punctul de vedere, focalizarea), vocea. Acestora li se adaugă elementul care rămîne - în mod destul de surprinzător - marginal în modelul Genette, deși este considerat de mulți autori ca un semn distinctiv al narativității: personajul. Bibliografia narativității - despre fabulă și subiect, temporalitate, personaj, punct de vedere, narator etc. - este enormă în teoria literară și a aplica această armătură teoretică altui domeniu - în care narativitatea poate părea exclusă (conform clasicei distincții dintre artele succesiunii și
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
durata, frecvența; elipsa, sumarul, pauza), modul (punctul de vedere, focalizarea), vocea. Acestora li se adaugă elementul care rămîne - în mod destul de surprinzător - marginal în modelul Genette, deși este considerat de mulți autori ca un semn distinctiv al narativității: personajul. Bibliografia narativității - despre fabulă și subiect, temporalitate, personaj, punct de vedere, narator etc. - este enormă în teoria literară și a aplica această armătură teoretică altui domeniu - în care narativitatea poate părea exclusă (conform clasicei distincții dintre artele succesiunii și cele ale simultaneității
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
este considerat de mulți autori ca un semn distinctiv al narativității: personajul. Bibliografia narativității - despre fabulă și subiect, temporalitate, personaj, punct de vedere, narator etc. - este enormă în teoria literară și a aplica această armătură teoretică altui domeniu - în care narativitatea poate părea exclusă (conform clasicei distincții dintre artele succesiunii și cele ale simultaneității) sau oricum marginală și atipică - e un act productiv atît pentru teoria literaturii (care își verifică astfel instrumentele de lucru), cît și pentru istoria artei (în care
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
artele succesiunii și cele ale simultaneității) sau oricum marginală și atipică - e un act productiv atît pentru teoria literaturii (care își verifică astfel instrumentele de lucru), cît și pentru istoria artei (în care apar unghiuri de vedere noi). Autoarea ilustrează narativitatea imaginii prin exemple diferite, traversînd (în interiorul culturii europene) mai multe epoci, curente și spații de comunicare: de la fresca religioasă și miniaturile din manuscrisele medievale, pînă la publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt, relațiile dintre imagine și text cuprinse în
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
detaliată (cuprinsă în capitolele centrale ale cărții) se bazează pe alegerea unor cazuri semnificative: tabloul cu temă literară, ilustrația de carte, seriile de gravuri satirice, banda desenată. E interesantă încercarea de a delimita și de a controla criteriile de potențială narativitate a imaginii: referirea intertextuală la o poveste (metoda non-vizuală) sau reprezentarea unei ființe în acțiune (metoda vizuală). Din combinarea acestor tipuri ideale rezultă grade diferite de narativitate; de altfel, două dintre ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
E interesantă încercarea de a delimita și de a controla criteriile de potențială narativitate a imaginii: referirea intertextuală la o poveste (metoda non-vizuală) sau reprezentarea unei ființe în acțiune (metoda vizuală). Din combinarea acestor tipuri ideale rezultă grade diferite de narativitate; de altfel, două dintre ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului Alexandrei Vrânceanu sînt cea privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar indicii narative; lectura tabloului le poate utiliza sau nu) și cea a gradualității. Volumul
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului Alexandrei Vrânceanu sînt cea privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar indicii narative; lectura tabloului le poate utiliza sau nu) și cea a gradualității. Volumul oferă exemple convingătoare de narativitate maximă a unei imagini (Moartea lui Sardanapal, de Delacroix: prototip al tabloului narativ prin reprezentarea acțiunii, trimiterea la o poveste, marcarea procesuală a fizionomiilor, orientarea compoziției spațiale spre exprimarea mișcării), dar și de imagini cu un minimum narativ actualizabil (un
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
numai succesiunea în timp caracteristică unei narațiuni, ci și perspectiva subiectivă (persoana I singular). Limbajul vizual e descris în această carte ca limbaj într-un sens larg semiotic; nu lipsesc însă interesante observații asupra rolului limbii în stabilirea gradului de narativitate a imaginii: tipologia titlurilor de picturi, în relație cu imaginea; încercările de a transpune în imagine nonsensul, jocul de cuvinte; implicarea în imagine a textului (dialog, onomatopee) în special banda desenată - considerată „artă narativă prin excelență”. Clar, elegant, articulat inteligent
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
a epuizat!), după cum precizează criticul, nu numai drept "simptomatică", ci și drept "providențială": "Dar prelungirea acestui statut dincolo de circumstanțele momentului nu-i conferă drepturi la admirația în perpetuitate a cititorului: o tot mai vădită rezistență arătată neîmbietoarei, pe alocuri inabil-rezumativei narativități ridică serioase îndoieli cu privire la preeminența pe care, în virtutea inerției, romanul o mai deține în cuprinsul Ťpoeziei epiceť românești". Să reamintim că atari rezerve se asociază cu cele similare, semnate de nume de rang, precum Tudor Arghezi și I. Negoițescu. O
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
interzise în avangarda anilor '50, dar ele revin în țesătura uneori subtilă a citatului și colajului. Vieru experimentează sonoritatea orchestrei lui Bach din Concertele Brandenburgice în Museum Music (1968), pentru clavecin și douăsprezece instrumente de coarde, și totodată reînvie aici narativitatea vechilor structuri de ciacconă și passacaglie. Mai târziu, în majoritatea celor șase simfonii ale sale apar înfățișări expresive și de caracter diferite ale ciacconei: în Simfonia a IV-a (1982) ca edificiu abstract al părții a treia, în Simfonia a
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
mergea în celelalte cărți spre maximă concentrare și spre elipsă, aici toate acestea se dovedesc ineficiente și insuficiente pentru discursul pe care încearcă să-l construiască, fiindcă altfel nu poate fi înțeles gustul pentru narativ, descoperit odată cu al patrulea volum. Narativitate (remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după modelul literaturii romanești de secol XVII, judecînd și după titlurile tipice, așezate și ele în chip de "povestire" - sînt noile structurări ale poeziei lui Virgil Mazilescu în cartea din 1983. Alegerea
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după modelul literaturii romanești de secol XVII, judecînd și după titlurile tipice, așezate și ele în chip de "povestire" - sînt noile structurări ale poeziei lui Virgil Mazilescu în cartea din 1983. Alegerea narativității și a mai marii coerențe nu aduce simplitate și claritate discursului poetic, el rămîne la fel de baroc, sofisticat și abscons, dar ceea ce era gest teatral, artificial pînă acum, devine aici trăire mai sinceră, semnalare mai exactă a tragicului existențial. încep să
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
etica lui Kant și utopia lui Saint-Simon. În Kenya călărește o zebră domestică, alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau de povestire SF. Curiozitatea lectorului e pe deplin satisfăcută la acest nivel al unei narativități luxuriante și eliptice în fragmentarismul ei bine gândit ca un puzzle narativ. Povestirea călătorului e un rezumat subiectiv al lumii, o sinteză foarte personală cu substrat filosofic. Din romanul unei călătorii, Saludos se transformă în romanul unei aventuri spirituale, o
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell' interpretazione, 1990), de discutarea strategiilor textuale prin care se construiește profilul cititorului model (Lector in fabula, 1979) sau de explorarea traseelor întortocheate ale narativității (Sei passeggiate nei boschi narrativi, 1994). În plus, dincolo de noutatea punctelor de vedere, studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco sunt înzestrate cu calități literare evidente, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante), într-un cuvânt uzează
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
nu e ireproșabilă. Pentru Al. Piru modelul călinescian era totul. În principiu, admirația e o premisă a emulației. Însă Al. Piru, mult prea sec în discursul său critic, nu are disponibilitatea unei viziuni și a unei creativități ca ale maestrului. Narativitatea sa se limitează la misiunea de a repovesti un roman sau un volum de poezii, pus, cel mai adesea, inadecvat într-o ecuație epică. Ceea ce la G. Călinescu e vastă viziune epică și narațiune istorică a destinului unei literaturi se
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană. Sensurile multiple ale narativității creează complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic, existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
lui Marin Preda " (p. 105-108) sau despre femeile din viața scriitorului (p. 109-115), încoronate cu concluzii și reflecții ce frizează ridicolul și vulgaritatea: "țărăncile nu-i ofereau șlui Marin Preda, n.n.ț o jubilațiune intensă în planul vorbirii sau al narativității lor ancestrale, ci-i ofereau, în schimb, o jubilațiune orgasmică pe care orășencile nu i-o puteau oferi, ele fiind mai bine dotate în domeniul vorbirii și al relatării faptelor din existența lor domestică " (p. 115). Nu mai citez ce
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
lui Marin Preda " (p. 105-108) sau despre femeile din viața scriitorului (p. 109-115), încoronate cu concluzii și reflecții ce frizează ridicolul și vulgaritatea: "țărăncile nu-i ofereau șlui Marin Preda, n.n.ț o jubilațiune intensă în planul vorbirii sau al narativității lor ancestrale, ci-i ofereau, în schimb, o jubilațiune orgasmică pe care orășencile nu i-o puteau oferi, ele fiind mai bine dotate în domeniul vorbirii și al relatării faptelor din existența lor domestică " (p. 115). Nu mai citez ce
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
la un M. H. Simionescu sofisticat, frînt în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută și găsește acea "relație simbolică între fapte disparate și chiar paradoxale. Aflăm, de exemplu, dintr-o "amintire-pilot a memoriei lui de tip recuperator
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
discursul oficial. Poate fi înlocuit printr-un aproximativ acasă. Dar ce mai înseamnă acasă într-o lume de navetiști? La acest tip uman chiar continuitatea identității personale are de suferit. Nu mai suntem aceiași de la un moment la altul, pentru că narativitatea e o problemă care ține de spațiu. De modul în care se leagă obiectele în spațiu. Există diferențe în modul în care se leagă obiectele în spațiu. Există diferențe în modul în care acest lucru se întâmplă la sat sau
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]