221 matches
-
tornadă“ dirijata „cu solomonarism“ de doamna-romancier, nenumăratele „doze“ de fabulos și de lirism arătându-și (pe muche de cuțit) prompt efectul benefic în eliminarea aridității și a pericolului profanării de arheu valah, de mume, de icoane mitosofice etc., din planurile naratologice: Ioan Pachia Tatomnirescu în ,, O carte pe zi., Publicațiile ARP, din noiembrie,. 2009. ,,Fascinantă, acaparandu-ti timpul pentru a o citi integral, cartea Melaniei Cuc vine că o gură de aer proaspăt într-o lume în care furnalele minților de
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Melania_Cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
Citate la conserva, complexe de inferioritate și drepturile omului sau Căsătorit fără obligații vând amantă moartă din născare (mențiune: consumată)" (ed. Petr Štengl, Praga, 2015) și "Peisaje, zboruri și dictări" (ed. Petr Štengl, 2014), precum și "Povestitor, autor și Dumnezeu (Perspective naratologice și tehnici narative în cadrul Noului Val Cinematografic Ceh și Slovac din anii ´60 ai secolului al XX-lea"(Editură Universității Caroline, Praga, 2009). Este autorul primei antologii de poezie cehă contemporană apărută în România după 1989 (ed. Tracus Arte, 2015
Eveniment special pentru 8 martie: poezie și muzică. Intrare liberă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101350_a_102642]
-
ci în primul rând simultaneitate. Și pe această simultaneitate a noastră se sprijină succesiunea personalităților și a faptelor legate de trecut, pe care avem misiunea de a le respecta și evoca. Prima parte a cărții se constituie într-o hermeneutică naratologică înfăptuită cu mijloacele specifice cercetării și criticii literare, în stare a descifra sensuri și semnificații din orice circumstanțe, prin adecvarea ideii la expresie, fără clivaje și fără forțarea lucrurilor care au ca scop efecte de maximă obiectivitate, ci simplu, direct
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Sapand_la_radacina_frumosu_cezarina_adamescu_1391258602.html [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
prea devreme? Ba... începe să devină cam prea tîrziu! Am în lucru de vreo cinci ani un poem epic, ceva oarecum între Apolodor și Levantul (foarte aproximativ spus). Iar lucrul la el stagnează, mai ales pentru că îl tot reformulez ideologic, naratologic, psihologic... Cred că, pînă îl dau gata, o să reeditez volumul ÎNcîntece de la Vinea (premiat de Tiuk! anul trecut, încă o dată mulțumesc), cu niscai adăugiri... Ai piese preferate de pe „Haos.ro”? Preferata mea acum este „L-au ucis pe Bulă”: încă
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu by http://www.zilesinopti.ro/articole/3696/haosro-interviu-cu-florin-dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completată mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include azi 2 340 tipuri diferite de basme. Folcloristul rus Vladimir Propp în studiul „Morfologia basmului“ a aprofundat structura naratologica a basmelor populare rusești. Pornind de la clasificarea să formaliștii ruși au dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Prin fereastră răzbat glasuri de copii, explozie a vieții și a bucuriei". (p. 59) Chiar dacă nu sunt cu totul lipsite de interes întâmplările plasate pe două paliere temporale (stricta actualitate, respectiv, anii '50 ai secolului trecut) nu au o miză naratologică foarte mare. Ele sunt mai degrabă pretextul pentru descrierea monografică, aproape științifică, a unor realități politice și sociale. Procedeul este cel al oglinzii sparte. De altfel, motivul oglinzii apare la tot pasul în romanul Iolandei Malamen și el este principalul
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
gândirea poetică, și nu filosofică, a artistului. O cercetare asemănătoare va fi întreprinsă în Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului (1995). Lucrarea, polemică, respinge opinii mai vechi, care considerau personajele rebreniene drept primitive. Pe de altă parte, studiul, articulat pe argumente naratologice și psihanalitice, consideră epicul rebrenian drept unul impur din punctul de vedere al realismului, întrucât conține și accente romantice și de melodramă. Criticul distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
cît mai cuprinzătoare a operei caragialiene, cu metode care, în funcție de perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
Sybilla, Cassandra etc. Se obișnuiește a se identifica și cuvinte-cheie ale interferențelor miticului în atitudinile afective și intelectuale ale receptorului: Cosmos, Eros, Hybris, Logos, Phisis, Eidos, Paideia, Virtus etc.139 Uneori, se subliniază aspectul relevant al posibilității de a diferenția naratologic operele literare. De pildă, scriitura interesantă a lui Karen Blixen devine pretext pentru a opera următoarea distincție: "To call to the divine art aligns Blixen once again with her beloved counterpart, Scheherazade. As the tradition of the storyteller, which goes
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este "verificarea luminoasă a împotmolirii în mlaștina numelui"75 - (tr. m.). Pe de altă parte, sesizează Marie-Thérèse Mathet, prenumele eroinei, Jeanne, prin banalitatea sa, înlătură a priori orice mister al eroinei. Deoarece numirea și apariția eroinei sunt concomitente, pe plan naratologic, ea se detașează radical de alte protagoniste (care vor fi anunțate sau prezentate) și se constituie în eroină prin acest statut nominal diferențial, dar într-o eroină cu cea mai banală viață posibilă. În plus, de-a lungul întregii opere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un scop. Menționând legăturile semantice pe care orice discurs politic se construiește, Frank Biocca (1991) vorbește de asemenea despre legăturile cauzale și narative, alături de cele clasificatorii, opoziționale, metaforice și ierarhice. Astfel, se poate observa că, cel puțin la nivelul convențiilor naratologice din structura de adâncime, instanțele de mise en image ale poveștilor și ale discursului politic coincid. Dacă luăm drept suport teoretic conceptul de "amestec" (blending) al lui Fauconnier și Turner 43 (2002), lupul va fi spațiul mental-sursă pe care datele
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
studenți și a avut înalte exigențe față de aceștia. Combinația dintre interesul pentru teorie, simțul acut al analizei, marea îndemînare în schițarea de modele, dragostea pentru literatură și profunda cunoaștere a teoriei genurilor și a literaturii caracterizează și acest magnum opus naratologic al lui Stanzel, Teoria narațiunii. Este limpede de la început că această carte nu schițează numai o cuprinzătoare teorie a narațiunii. Stanzel nu își propune să stabilească niște categorii pentru uzul personal, ci să prezinte în mod diferit un spectru literar
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Johnson 1983: 1702) Care sînt așadar cele mai importante concepte din lucrarea de teorie narativă a lui Stanzel? Contribuția cu totul excepțională a lui Stanzel constă în descoperirea romanului cu situație narativă personală, respectiv în fixarea terminologică și în descrierea naratologică a modului "reflector". Acest demers deschizător de drumuri în teoria narațiunii se întemeiază pe cunoștințe lingvistice, dar și pe o istorie a abordării naratorului în tradiția germană și în cea anglo-americană a analizei textului narativ. Romanul secolelor al XVIII-lea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fără o prescurtare prea accentuată a problemelor ce urmează a fi discutate. În esență, este vorba despre o dezvoltare și o diferențiere a tipologiei modurilor narative pe baza situațiilor narative descrise în 1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice ale romanului 2 în mai multe domenii din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunii, dacă funcționalitatea lor rămîne valabilă. Acum, după ce a fost atins țelul originar al unei clasificări cuprinzătoare și sistematice a modurilor narative esențiale, putem să încercăm să ne punem de acord ceva mai mult decît înainte cu "recalcitranța" unor lucrări naratologice individuale, iar prin aceasta să aducem și teoria narațiunii cu încă un pas mai aproape de realitatea textelor narative. Dacă înainte accentul cădea mai degrabă pe prezentarea situațiilor narative ca tipuri ideale decît pe descrierea formelor intermediare și a combinațiilor ce
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunii de o clasificare rudimentară a formelor și a lucrărilor, devine iarăși vizibilă o tendință care pare, cel puțin la prima vedere, opusă. Și anume, încep să se distingă din nou sub stratul de suprafață al "caracterului recalcitrant" din lucrările naratologice individuale unele contururi care fac trimiteri de la o anumită lucrare către alte lucrări, prin diferite corespondențe, legături, sisteme și tipare structurale. Aceasta este, nu în ultimul rînd, un produs al modului de abordare al structuralismului, care definește mai puternic decît
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dispoziția romanului un foarte important nivel de semnificații, în care naratorul funcționează ca mediator între autor și cititor și între poveste și cititor. Cine este acest narator și cum își îndeplinește el funcția de intermediere? "Cine povestește romanul?"35. Studiile naratologice scrise în limba germană s-au ocupat intensiv de această problemă și au oferit numeroase răspunsuri la această întrebare, unele dintre ele fiind contradictorii. În cadrul acestei discuții, naratologii au recurs în nenumărate rînduri la acea expresie ambiguă a lui Thomas
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a rezuma complexele dialogale și ale conștiinței într-un fel de stil indirect liber în rezumatul său de lucru reflectă deja preferința sa pentru situația narativă personală, atît de proeminentă în romanele lui de mai tîrziu. Din punct de vedere naratologic, cel mai important rezultat al discuției anterioare este observația că forma finală a intermedierii dintr-o narațiune nu este în nici un caz stabilită întotdeauna la începutul procesului de concepție și de compoziție. Putem bănui, în schimb, că situația narativă este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de clasificare a operei individuale într-un spațiu corespunzător unui anumit tip, din cauza relativei limitări a categoriilor. Baza triadică propusă aici ca fundament pentru cele trei situații narative a fost dovedită practic, așa cum o demonstrează aplicarea sa în numeroase studii naratologice din ultimii douăzeci de ani130. Aceasta va fi astfel păstrată, în ciuda faptului că majoritatea tipologiilor recente din naratologie sînt concepute fie în formă monadică (Hamburger), fie, mai frecvent, în formă diadică (Brooks și Warren, Anderegg, Doležel, Genette)131. Dorrit Cohn
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în ceea ce privește maniera în care acestea sînt narate. "Atitudinea narativă simplistă"259, prin care personajul principal al romanului Montauk are înainte de toate intenția de a povesti fără a inventa o poveste, este revelată sub forma unei imposibilități, inclusiv în sens naratologic. Semnificația structurală a opoziției dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia în conjuncție cu prezența unui narator personalizat trebuie, prin urmare, să fie luată în considerare în orice prezentare sistematică a formelor narative. Faptul că Booth
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care a derivat din opera lui Vladimir Propp, Morfologia basmului (Austin, 1968) și din cea a lui Claude Lévi-Strauss, Gîndirea sălbatică (Chicago, 1966). Această abordare tratează în primul rînd structura de profunzime a narațiunii. Faptul că, de pildă, în analiza naratologică pe care William O. Hendrick o face povestirii lui A. Bierce "Untură de cîine" singura referire la situația narativă a acestei povești e transferată într-o notă de subsol este caracteristic pentru "neglijarea [de către naratologie] a structurii de suprafață a
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de analiză" ("The Structural Study of Narration: Sample Analysis"), în Poetics 3 (1972), 112 și Elisabeth Gülich, "Erzähltextanalyse (Narrativik)", Linguistik und Didaktik 15 (1973), 326. O trecere în revistă cuprinzătoare a modelelor de text narative cu o bază lingvistică (și naratologică) o oferă E. Gülich și W. Raible în Linguistische Textmodelle, München, 1977, 192-314. 8 Käte Hamburger, Die Logik der Dichtung (1957), Stuttgart, 21968. 9 Johannes Anderegg, Fiktion und Kommunikation: Ein Beitrag zur Theorie der Prosa (1973), Göttingen, 1977. 10 Seymour
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
limba nu este o simplă nomenclatură, ci o viziune asupra realității, uneori cu aspecte foarte particulare, așa cum au demonstrat antropologii americani. Desigur, situația este deosebită în cazul terminologiilor care sînt alcătuite cu o organizare impusă de cunoașterea științifică. În teoria naratologică, taxinomia motivelor reprezintă clasificarea paradigmatică a motivelor dintr-un tip de texte narative, care a avut realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]