221 matches
-
de disperare voioasă, singurătate și detașare pe care îl transmite, cartea își merită premiile: Marele Premiu European al Francofoniei și Premiul Wiso. Precum și cronicile favorabile din presa franceză. Ce ar justifica totuși ideea că e o carte proastă? Poate procedeele naratologice elementare, stereotipa alternare de persoane I și III, acel Stern narator? Posibil. Sau, oare, pentru insuficientul roman politic, pentru istoria trecând pe deasupra epicii? Ei bine, cred că aici e vorba de o istorie la scară mică, de felul cum niște
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
Literară " G. Călinescu", a publicat un studiu monografic despre Liviu Rebreanu în 1976. Mongorafia de față se concentrează asupra romanului Pădurea spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată, de-a dreptul lirică ș.a.m.d. În această carte, Al. Săndulescu scoate în evidență valoarea a ceea ce
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau limpede preț de câteve clipe, suficiente pentru ca nebuloasa Andromeda să iasă cu coada
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
încununează fastuos. Cităm cîteva lucrări remarcabile, cu conștiința încărcată pentru că nu le putem cita pe toate. În prima secțiune, Alexandrina Lițu (Despre umila existență a Minotaurului) sondează străvechi straturi ale mitului mediteranean și-i dă o lectură înnoitoare, din perspectivă naratologică. În secțiunea a doua, eseul lui Ștefan Colceriu Marea la Homer și marea homerică (titlul trimite explicit la un minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului se împletește cu experimente naratologice, pe alocuri extrem de curajoase. Categoric, Evelyn nu este o pastișare a lui James Joyce, ci un roman original care reușește să pună în evidență specificitatea lipsită de pitoresc a unei localități prin folosirea inteligentă a unor tehnici narative (post)moderne
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
pe perete? Barthes lansează o sugestie provocatoare. Astfel de obiecte sau gesturi, sau cuvinte pot părea insignifianțe, superflue, lipsite de orice rost, dar de fapt ele au o funcție importantă. Cu siguranta, ele nu denotă nimic, sînt lipsite de justificare naratologica, dar, din punct de vedere semiotic, sînt departe de lipsă de sens. Au un sens și acest sens este realul ca atare. Ele spun: noi sîntem realul. Ele funcționează că autentificare a iluziei realității drept fapt brut, drept adevăr indiscutabil
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Dar Traian Ungureanu are și un imens talent de povestitor. Știe că efectul sporește dacă mesajul este livrat în cadrele unei povestiri și, de aceea, textele lui despre fotbal funcționează după legile purei narațiuni. Cine are răgazul de a privi naratologic aceste articole, va descoperi cât de sofisticat sunt construite. O serie întreagă de strategii narative sunt folosite dezinvolt și cu precizie. La sfârșitul unei scurte monografii a lui Waldir Pereira, celebrul Didi, fotbalist brazilian din anii ’50, jurnalistul recunoaște că
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
spionii, diplomații, oamenii celebri ș...ț o întreagă filozofie de viață”, toate acestea rămân, în cea mai mare parte a lor, simple promisiuni. Mai mult, semnele convenției jurnalului găsit/primit (un motiv mai mult decât comun) sunt străvezii, iar construcția naratologică lipsită de armonie și incertă, chiar și acceptând că aceasta ar fi însăși poetica ei (justificări s-ar găsi). Date exacte alternează cu ani trunchiați, unele nume de personaje sau de localități apar consemnate doar cu inițiale. Fără nici un sens
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
voce care, peste câteva pagini, își joacă indiferența: Nu am o țintă. Scriu ca să fac pauze. Mă întrerup ca să nu mă ard prea repede. Dacă asta se poate constitui în scop, ia-l și fii fericit cu el."? Lăsând analiza naratologică deoparte, să trecem la conținutul foarte simplu al acestei cărți. Până la urmă, această simplitate care înseamnă firesc și neostentativ, rămâne deopotrivă atât principala calitate cât și una din marile neîmpliniri. Avantaj, pentru că, subiectul însuși fiind "strident", orice patetism și teribilism
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari își pierd astfel credibilitatea naratologică, lansându-se în speculații fanteziste asupra a ceea ce au văzut, de fapt, cu ochii lor. Dacă Antipa (de ani 33) e un Isus în negativ, un profet al morții, Pașaliu, Viziru și alți câțiva sunt niște evangheliști buimaci, cu frunțile
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
cît mai cuprinzătoare a operei caragialiene, cu metode care, în funcție de perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
tăcere se va citi o carte interesantă, în singularitatea scriiturii sale alegorice, o carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una din cele mai originale "întrupări ale eului" pe care mi-a fost dat să le citesc în literatura elvețiană actuală.
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
o completare, corectare, comentare a celor precedente, sau folosind cuvintele autorului, un fel de MetaBabadrac. Mai mult decît celelalte volume din triptic, prin titlul său ambiguu, Epilogue este o reflecție despre timp, care l-a inspirat, cu ani în urmă, naratologic, pe autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului o gamă largă de tonalități, mergînd de la elegiac, tandru, ludic la
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
această carte, cu un sentiment de urgență și într-un timp mai scurt decît precedentele, dorind să o publice antum. În ciuda acestei mărturisiri de urgență, volumul începe cu o minuțioasă punere la punct teoretică a diferenței între deznodamînt și epilog, naratologic vorbind, fiindcă acesta din urma presupune că povestea este deja terminată și implică scurgerea unui „interval de timp diegetic mai mult sau mai puțin definit” (10). De altfel, asemenea „impulsuri teoretice”, dacă le putem numi astfel, se regăsesc în întregul
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
și, intrînd într-un registru mai grav, o reflecție despre „extincția finală”, „clipa fatală”, „neantul final”, despre „pielea de sagri care se micșorează în toate sensurile”. Cu toate acestea, o notă de poznaș răbzabte și aici, ca în această deghizare naratologică, pe care Genette o dă „prognosticului cunoscut”, antren`ndu- l și implicîndu-l în ea și pe cititor: „Am ajuns la concluzia că timpul este mai scurt în prolepsă decît în analepsă, altfel spus, că el nu practică simetria, dar asta
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
formulă experientalistă sau a autenticității, care cultiva jurnalul ca modalitate de expresie, M. Blecher a creat, prin cele două romane ale sale (Întîmplări în irealitatea imediată, 1936, și Inimi cicatrizate, 1938), un univers al său, terifiant. Cum întreaga această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoșătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-și ia bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de morbul lui Pott (tuberculoză osoasă), petrecîndu-și tinerețea prin sanatorii în Elveția
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
lexicului pornografic, a posibilităților lingvistice - scriitorul care se apropie de acest teritoriu trebuie să aibă o strategie perfectă pentru a acoperi lacunele pe care le-am enumerat. Dumitru Ungureanu nu intră nepregătit în acest tărîm periculos: este extrem de bine "înarmat" naratologic și tematic. De multe ori eșecul vine din faptul că însuși autorul își condamnă tema la frivolitate, la vulgar - el este în primul rînd marele burghez pe care trebuie să-l învingă. Ungureanu își alege un topos cu o puternică
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
pentru "trezirea" cititorului (un exemplu sugestiv: unele cuvinte grele apar cu toate literele, altele cu celebrele prescurtări, p..., f...). Există destul de multe pasaje "în plus", mai ales spre sfîrșitul romanului: după ce creează acea "atmosferă incestuoasă" (inclusiv din punct de vedere naratologic - autorul întreține raporturi nepermis de "libere" cu opera) poveștile se lungesc, se ambiguizează nepermis, tonul devine pe alocuri prea "serios", prea grav. Mi se poate reproșa că am evidențiat doar latura pornografică, fără să văd adevăratele ținte ale autorului. Dacă
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
lui Agârbiceanu și Creangă, cu pasiune și înțelegere, nu-l împiedică să scrie pagini comprehensive despre Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Petrescu sau Ioana Drăgan. Bineînțeles remarcă excesele și le amendează, în numele aceleiași valori în care crede. Nu gustă "jocul naratologic", "exersat oarecum de dragul lui", ia peste picior ingeniozitatea netemperată a textualiștilor, "necazurile autorului-narator (...) de-a lungul procesului de elaborare căznită a cărții" (în cronica la Constantin Novac), dar se arată incitat de "falsul tratat" al lui Ion Mureșan ("Basmele românilor
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
este însă un intelectual, divorțat, consumă băuturi fine, are tabieturi, dulapuri pline cu costume de haine impecabile și un acvariu în care picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum ele nu interacționează, iar aportul lor la narațiune se rezumă la descrierea ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
prea devreme? Ba... începe să devină cam prea tîrziu! Am în lucru de vreo cinci ani un poem epic, ceva oarecum între Apolodor și Levantul (foarte aproximativ spus). Iar lucrul la el stagnează, mai ales pentru că îl tot reformulez ideologic, naratologic, psihologic... Cred că, pînă îl dau gata, o să reeditez volumul ÎNcîntece de la Vinea (premiat de Tiuk! anul trecut, încă o dată mulțumesc), cu niscai adăugiri... Ai piese preferate de pe „Haos.ro”? Preferata mea acum este „L-au ucis pe Bulă”: încă
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
mai bine documentat și cel mai aplicat studiu despre tendențiozitatea ideologică a romanului sau, în terminologia împrumutată de autor de la un critic francez, despre "la politique de la prose" este cel al lui Cristian Moraru 1. Deși minuțios demontat prin teoriile naratologice ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii rămâne în mare parte neelucidat: "Ajungi să te întrebi" constată criticul, "dacă romanul este fructul (...) concesiilor făcute de Petru Dumitriu lacomului Cezar al "vremurilor" sau el reprezintă, dimpotrivă, concesia pe care
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Cortázar) - un text excepțional de Fernando Iwasaki, scris la Sevilla în 2007, ce se poate citi ca o ficțiune critică. Cele opt povestiri din Bestiar indică deja originalitatea prozei fantastice a autorului. Ele au devenit între timp material de analiză naratologică, exemple pentru mecanisme și teme ale fantasticului. Chiar dacă arsenalul genului este cel cunoscut, maestrul studiat fiind E.A. Poe pe care l-a tradus, aproape de fiecare dată Cortázar inovează, recombinând sau răsturnând motive, personaje și tehnici, încât criticii au recurs la
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
cavaleresc, nici poveștile din jurul câte unui picaro nu sunt resuscitate din simplu respect didactic, așa cum, dintr-un rezumat conștiincios s-ar putea înțelege. Pe de altă parte, noțiunea de ideografie, văzută ca stigmat cultural al vârstei originare, în care artificiile naratologice erau obligate să urmărească fidel mentalitatea dominantă e un pic mai mult decât o simplă contrareacție la dictatura realismului. Între lume ca atare și imaginea modelată mental a acesteia, diferența de orizont rămâne, în orice moment, sensibilă. Capitolul de Sinteze
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]