152 matches
-
cel mai la îndemână pentru orișice pictor atras de misterul existenței este propria lui figură, și asta în timp ce exercițiul cel mai dificil al vieții rămâne tocmai cunoașterea de sine, o quasi-imposibilitate, după cum ne asigură și Octavian Paler, care vede în Narcis pe cel mai calomniat personaj din mitologie. Sinuciderea lui, ne spune autorul, nu e atât consecința cunoașterii de sine, cât eșecul ei". Asemenea eșecuri repetate au dat însă omenirii destine cărora, la povara acestui exercițiu s-a adăugat povara împlinirii
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
de studiat în multiplele ei stratificări, printr-o mișcare prin excelență caracteristică hermeneutului, de circulație permanentă între parte-întreg-parte, cu conștiința, așadar, foarte vie, a unității de perspectivă asupra unei lumi dinamice. Cărți precum Interiorul și exteriorul, "Ochii lor se întâlniră", Narcis romancier, Treceri, schimburi și transpuneri, arată în ce măsură criticul a știut să profite de această libertate de mișcare (care e și una a metodelor, niciodată absolutizate), condiționată, totuși, de imperativul convergenței unei "lecturi globale". Dincolo de calitățile evidente ale spiritului pătrunzător, animat
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-au trecut de curînd -, pe altele-n lături sfios le-ați trimis. Dar cea mai frumoasă va sta pînă cînd, acolo-n obrajii-i păstrați, dintr-o dată intra-va seninul, desprinsul Narcis. II, 16 Iar și iar rănindu-l, Zeul este locul ce se vindecă mereu. Noi tăioși sîntem, căci vrem de veste, dar e risipit seninul Zeu. Chiar ofranda pură și sfințită s-o primească-n lumea-i e decis doar
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne mit. Vorbește despre om, fără a-l separa de
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se aplecau să-l vadă Căpșunele... și-alături vîrtejuri de zăpadă Rupeau din prospețimea subțirilor narciși. Pe gură-i cădeau dude, ușor, să nu-l deștepte. Ca-n nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis decât Omfalos? Răspunde-mi! Adevărată cunoaștere este deasupra zadelor, ochii tăi neiubiți nu cunosc înflorirea! Și vom călători spre Delpfi, cu luna în fața mereu! Spre Olimpia, Delos și Lycosura! Vom profeți viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub ochi, în piese, ca și în momente, nu ne convine. Nici ieri, nici azi, într-o tranziție mereu reluată către civilizație. Nu limba eminesciană este limba
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
niciodată. Că și pentru anahoreții căzuți pradă demonului akediei, dezvrăjitii despre care scriu Cain și Anselme trăiesc într-un timp dilatat enorm, în abisul căruia își văd simultan disperarea momentana și decrepitudinea finală. Dezvrăjitul se privește în oglindă că un Narcis îmbătrînit, sau ca un Dorian Gray cuprins de groază în fața portretului sau: vede urîtul, decăderea, dezastrul, ravagiile unui timp despotic. Adică mai multă și mai grea dezvrăjire. Și akedia și dezvrăjirea se manifestă că întristare și plictiseală, dar ceea ce scoate
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii!ť, carieră supremă în ochii ei". Decepțiile pe care le suferă în școlaritate nu-l descumpănesc (întîlnim acum un ton de relaxare fin persiflatoare ce ne amintește de biografiile lui G. Călinescu): "Astfel, cînd, ajuns adolescent, Narcisul familiei se împiedică de corijențe și repetenții, imaginea sa nu suferă prea mult, pentru că Ťdexteritățileť (respectiv desenul), la care e premiant, i-o restabilesc". Concluzia lui Constantin Călin e de natură a restabili ea însăși cumpăna între bovarism și realitate
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
apă a lui Narcis este ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu călăul. Dar Narcisul cel astfel reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii translucide, care au și limpezimea, și fragilitatea, dar și duritatea marmorei. Narcisul lui Cellini întruchipează o fantasmă și o imposibilitate. E o plăsmuire a imponderabilului; punctul său de greutate este în abisuri. Este geamănul cel din oglindă, destinat să se unească, pe vecie, cu acela pe care-l reflectă sau - tot pe
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
nici din fîntînă nu vedem decît un ghizd abia schițat. Poate că, din rîu - un mal. Nu cred că e o întîmplare sau o neglijență faptul că Cellini nu decide în ce fel de apă și oglindă îl vedem pe Narcis reflectat. Căci întotdeauna mitul a cuprins și claritatea de cristal - concentrică și statică - a apei din fîntînă, dar și curgerea - mereu reînviată și mereu aceeași - ce, de la începuturi, caracterizează orișice izvor. Și, poate, tot de aceea, personajul, care nu există
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
un roman, Dumas face din Cellini un personaj de neuitat. Poate că, tot din această perspectivă, nu e exclusiv un accident și un detaliu biografic faptul că a iubit atît de îndelung și de intens Florența. Altfel, altul, este însă Narcisul romantic. Pentru Dumas, dublul narcisist e rareori "simplă" imagine în oglindă. Oricum, despre ea voi scrie altădată. De cele mai multe ori, e un frate geamăn și/sau un portret. Exemplele în acest sens abundă, ca dovadă că e vorba de proiectul
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
care l-am încredințat spre îngrijire și distracție părinților mei. 13. Prozatorii mei preferați Dostoievski, Hesse, Marquez, Kundera, Rushdie, Aitmatov, Urmuz. 14. Poeții mei preferați Virgil Mazilescu, Geo Dumitrescu, Bacovia, Arghezi, Villon, Vítězslav Nezval 15. Eroii mei preferați din literatură Narcis și Gură de Aur 16. Eroinele mele preferate din literatură Geamilia lui Aitmatov 17. Compozitorii mei preferați Chopin, Mozart 18. Pictorii mei preferați Chagall, Klimt 19. Eroii mei preferați din viața reală Oamenii mei. 20. Ce urăsc cel mai mult
Chestionarul lui Proust by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19656_a_20981]
-
în stări de spirit diferite. Exemplific la întâmplare: Familia Roademult sau Curățel și murdărel, când eram foarte mică, Viața lui Eminescu, într-o vacanță de vară dintre clasa a VIII-a și a IX-a, Un veac de singurătate și Narcis și Gură de aur, prin liceu. În facultate, m-au marcat două, dar în sensul nasol al cuvântului: Greață lui Sartre, fiindcă a fost un chin s-o citesc și Ulisse a lui Joyce, fiindcă am început-o de zece
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
și Sisif, mitul căutării de sine și mitul unui chin acceptat: acela care leagă fragmentele și caută un sens în haosul unei existențe ce s-a scurs deja și al unei memorii infidele. Mai trebuie ca cineva să noteze ceea ce Narcis observă și Sisif duce de colo, colo, înainte și înapoi. Este Scribul, omul care dă un corp scriptural acestor ființe de ceață și umbre care sunt întâmplările trecutului”. (subl.n. - M.B.). Forța expresivă a sublinierii mele califică puterea asociativă în
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
431 000 de lei; („Lidia“, „Claudia“, „Brândușa“) - 455 000 de lei; Techirghiol (vile) - 470 000 de lei; Costinești (vile) - 434 500 de lei; Jupiter („Cometa“) - 505 000 de lei; („Capitol“) - 534 600 de lei; („Meteor“) - 561 000 de lei; Saturn („Narcis“, „Cleopatra“, „Confort“) - 462 000 de lei; („Atena“, „Cerna“, „Prahova“) - 550 000 lei; („Hora“, „Balada“) - 660 000 lei. Salariații societăților comerciale beneficiază de reduceri potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă. Informații suplimentare se pot obține la sediul agenției, strada 7
Agenda2003-21-03-7 () [Corola-journal/Journalistic/281038_a_282367]
-
Total. Și nu uitați mărturisirea de sine. Mărturisesc felul meu de a citi Cuvintele. Un regizor se oglindește în cutia scenei. Eu mă regăsesc căutîndu-mă Acolo. Oglinda scenei însă să fie un Izvor curat. Nu uitați pericolul de a deveni Narcis. Și nu-l credeți întotdeauna pe Hitchcock. Groaza nu poate deveni o tămăduire pentru cel însetat de Cunoaștere. Bucuria să fie Miezul Teatrului. Să-l ascultăm deseori și ziua și noaptea pe Beethoven. Puterea de a trăi să fie drumul
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic, paviment sau statuie, artă de interior sau artă
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
pe Blejnar, în timp ce Marta era în vacanță. Stenogramele sunt extrase din dosarul ”Motorina”. Înregistrarea ar fi fost făcută în 10 august 2010, la ora 18,45. Iată transcrierea stenogramei, făcută de Money.ro: C. Marta: Domnu', tu cunoști pe unu Narcis Borșan? S. Blejnar: Nu. C. Marta: De pe la Piatra Neamț... SB: Nu! CM: F... în gură! Alt fraier! Dar lasă că știu eu cum să îl iau. Care se laudă că ce a vorbit cu tine. Știa că concedii, că eu, că
Stenogramă Marta-Blejnar: Futu-i mă-sa! Ofițer SRI sub acoperire () [Corola-journal/Journalistic/80872_a_82197]
-
mă-sa! SB: Cine e dobitocul ăsta? CM: Păi nu știu cine e. Că o fată, că s-a împrietenit și zice...cred că am un nou iubit, da nu-s sigură, ca și cunoștință comună, cum îl cheamă, așa, Narcis. Ce Narcis? Și mai cum? Și așa. Și e dealer OMV, dealer OMV. Și e ofițer. Nu știu de care. A vorbit cu tine acu o săpt sau două când știa că sunt eu în concediu. SB: Da dă-l în mă-
Stenogramă Marta-Blejnar: Futu-i mă-sa! Ofițer SRI sub acoperire () [Corola-journal/Journalistic/80872_a_82197]
-
s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea Trântorului, se traduce printr-un refuz al verticalității: Flacără jucăușă, dogorâtoare, ai clipit la patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fiecare colțisor al sufletului și trupului său, în toate ipostazele posibile, manifestate sau nu, expresii cărora le-a dat viață în personajele sale feminine. Doar o femeie foarte sinceră cu sine poate recunoaște această reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]