307 matches
-
pe deplin un poet în istoria literară a ultimilor 30 de ani. Fapt e că ediția de față oferă o fațetă mai puțin văzută a poeziei lui Gheorghe Pituț, relansând un model șaptezecist, un orfic și un orfevru, în dizarmonicul, narcisicul, milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
ochi, obsedanți, îndrăgostiți. Min și Jing se numesc cele două iubiri ale ei, simultane și complementare, cum altfel, la o descendentă a lui Bouddha? În fața lor, ochii aceștia sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela al sistemului de consum. Teritoriul acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau inferior, așa cum nici ziua nu e superioară sau inferioară nopții. "Totul se reia
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
e fină, mersul lejer, totul e la el strategie și nu pulsiune. A o cîștiga pe Desdemona face parte din această extraordinară diplomație care consistă în a poseda și gloria militară și simbolurile aristocratice. Desdemona e un trofeu. O satisfacție narcisică. Ceea ce contează nu e atît actul, cît victoria căsătoriei. Aici intervine mutația radicală propusă de Șerban: cuplul nu e fundat pe o împlinire erotică, ci pe o promisiune, pe o dublă proiecție, căci fiecare e pentru celălalt o întruchipare a
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia reunită; MR Paraschivescu însuși visează la un asemenea stat federal, cu precizarea: "evident, ar fi de preferat ca acest Stat să fie socialist!" (dar narcisicul politic va mai spune, de-a lungul Jurnalului, o liotă de alte extravaganțe și nebunii...). Pe 16 decembrie 1941, e demnă de interes o înfruntare cu "tovarășul" George Macovescu: "o discuție în timpul căreia el a apărat punctul de vedere al
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă limpede, parcă de veacuri, nu vine îngerul s-o tulbure și nici măcar nu mă aplec narcisic spre fața mea să văd cum mai arată. De-ar fi măcar un semn de răzbunare din partea nu știu cui, să-arunce piatra să facă cercuri, să se-ntâmple ceva nimic, un ochi albastru, neclintit, nu cel din întunericul fântânii la care căutam
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
până și pe aceștia, până la punctul la care să trăiască și ei șocul și dezamăgirea fetelor care-i cad pradă pe ecran. Pe de altă parte, George Piștereanu face un rol destul de simpluț de june prim, foarte sigur pe el, narcisic până la auto-erotism și de-un machiavelism prea transparent și deloc convingător. Mi-a lăsat impresia că se joacă foarte mult pe șine. Îl salvează șarmul personal, dar tot nu reușește să te convingă că ai de-a face cu un
Loverboy by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82488_a_83813]
-
Pleșu. Am recitit de câteva ori paragraful cu pricina și n-am găsit altceva decât un vocabular bling-bling, o înșiruire de ghiuluri lingvistice, aruncate la ‘șto că pătrunjelul în ciorbă. Sau, cum ar fi scris d-l Stingă, o exhibare narcisica a unui lexic baroc care nu reușește să camufleze nici ego-ul, nici ponciful. Mă rog, chestie de gust. Pasajul mi-a adus însă aminte de un text scris în 1968 de istoricul de artă Stringfellow Barr și, de fapt, aici
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
un metru și jumătate - doi metri între mese. La masa alăturată, în capătul opus mesei noastre, un bărbat jovial întreținea patru frumoase și elegante ascultătoare. Le făcea conversație, le spunea anecdote, le interpreta povești. Era un bun vorbitor și povestitor: narcisic, domină cel mai adesea conversația, dar fără a-și neglijă interlocutoarele; cabotin, punea în scenă roluri și voci diverse pentru a-și reda cât mai spectaculos poveștile. Nu, nu am obiceiul de a trage cu urechea la ce se discută
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
confuzia încercată la aflarea veștii că omul căruia îi datora intrarea in extremis la facultate era torționarul lui Pătrășcanu, din toate aceste detalii se încheagă o pouvoir spirituel care, în lipsa unei premise numinoase, s-ar reduce la o convențională evocare narcisică. Senzația pe care ți-o lasă volumul e că piedicile menite s-o oprească pe poetă au fost tocmai pîrghiile de care s-a folosit pentru a merge mai departe. Atunci cînd era la un pas să renunțe, tocmai atunci
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
a fost mai mare pe malul Dîmboviței decît pe cel al lui East River - ceea ce, oricum am lua-o, nu e normal. Date fiind însă circumstanțele excepționale, cînd America are cu totul alte probleme decît să pună pansamente pe bășicările narcisice ale cutărei țări îndepărtate, cvasi-tăcerea de aici s-a situat în sfera firescului. Nu și în România, însă. Aud că un distins intelectual a ajuns să someze un partid să ia atitudine împotriva blasfemiei, altul, cu impecabil trecut democratic, vede
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
devenit specialist în ale domeniului, prin cărțile: Le Pacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însă nefiind singurul! 2) Prioritatea comentariilor despre eu se datorează explicațiilor freudiene despre libido. Dicotomia acestuia - libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect) și libido obiectal (persoana este obiect exterior - le-a impus teoreticienilor, francezi să zicem, marcajul între le dedans și le dehors. În actul creației literare, a prozei de anvergură (și nu numai!), solicitarea tuturor impulsurilor
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
fără ecou într-un plan superior. Din acest motiv, prologul piesei poate lipsi, la fel cum corul antic, ca asistență neutră a întîmplărilor, își pierde rostul, monologurile prelungindu-se uneori pînă la sațietate, din pofta subiecților de a-și zgîndări narcisic slăbiciunile. Astăzi decadența teatrului nu stă în lipsă de talente, ci în îngustarea viziunii. Nu poți face artă scenică acolo unde fundalul spiritului a fost eradicat. E de prisos să ne întrebăm dacă, în lipsa temelor antice, Alexandra Ciocârlie ar fi
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon este plăcerea de a-și citi propriile producții, sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
răbdarea de a le prezenta. Iată, totuși, unul din aceeași perioadă, "Oră", cu versuri voluntar scandate : Veghe de tine, veghe de lună, vâslele galbene se despreună. Bate o oră atât de tare că se rup foile din calendare. Dacă orientarea narcisică m-a ajutat, cât de cât, în mai juvenilele mele celebrări de mineri și alți oameni ai muncii, asumarea ei nu-mi reușește în poezia de la pagina 29 a culegerii: "Uneori sunt foarte frumos, / din depărtările oglinzii / mă privesc / ochii
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Ion Barbu se forța să intre în proletcultism (înainte de a se retrage, cu grabă, la adăpostul meterezelor matematicii!), suceau trilul culturii românești? Resortul psihic compensatoriu în compunerea unor texte lirice "comandate" din prima mea culegere pare să fi fost proiecția narcisică. Somat să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de "oameni ai muncii", eu mă proiectam într-o imagine statuară a lor - fără a fi neapărat conștient de această substituire. Cu decenii mai târziu, junele Narcis de atunci îmi apare
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de această substituire. Cu decenii mai târziu, junele Narcis de atunci îmi apare în plină lumină, cu suprafața ce-l reflectă - oglinda -, în elogiul adus unui miner abstract: Cărbunii nu pot să-ți cuprindă Trupul în neagra lor oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
oglinda -, în elogiul adus unui miner abstract: Cărbunii nu pot să-ți cuprindă Trupul în neagra lor oglindă. La fel de narcisic, Cezar Baltag se compară cu: un dulgher adolescent ce bate În căpriorii cerului râzând. Extraordinar rămâne Nichita Stănescu în poemul narcisic "Amfion constructorul", apărut în "Gazeta literară" (1960) și luat drept o glorificare a obsedanților "constructori ai socialismului". Poetul pleacă de la un mit elin (nu din cele mai cunoscute), în care eroul, cântând, face să se înalțe o cetate, "cărămizile așternându
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
începe studiul mie consacrat (pp. 114-117) tocmai cu Celălalt - textul a fost difuzat, în 1986, într-o emisiune în limba română a postului de radio BBC: "un poem în care năzuința meditativă heracliteană dureroasă e dureros contrazisă de sentimentul neputinței narcisice. Mă exprim într-o terminologie ce împletește filosofia cu mitul, deoarece poemul lui Ilie Constantin pe care l-am ales mai întâi confruntă, prin imagini trimițând chiar la acea filosofie și la acel mit, ideea curgerii eterne, imposibilă fără credința
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
lirica lui Ilie Constantin, cele două poeme, ambele din 1972 (...), deschid prioritar căile spre înțelegerea cuvenită și adecvată a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
improvizația ar putea continua la nesfârșit, pentru că tânărului de douăzeci de ani și un pic pe nume Dani (Marian Adochiței) este deja pe multitasking și comută de pe o frecvență pe alta destul de repede, iar între pauze, când nu este absorbit narcisic de propriul discurs, balele-i curg din gură, iar privirea i se fixează în gol. Nu este singur, în jurul său, fiecare pe orbita lui, gravitează toți prietenii săi drogați, Yuma (Lana Moscalciuc), Ovidiu (Dragoș Ștefan), Cristi (Dan Telehoi), Ada (Mirela
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
ar merita lectura cît mai multor perechi de ochi. Așa însă, înecate cum sunt în pasta cleioasă a verbozității neînfrînate, autorul face figura unui incontinent scrib. Furat de iureșul unor declamații în al căror sunet se pare că se contemplă narcisic, autorul nu poate lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
Căsătoria mea cu acel frumos băiat a durat foarte puțin, cam un an și opt luni. Era un tip violent cu două personalități mascate, una de bărbat atent și iubitor, iar alta, mai ales sub influența alcoolului, era acea personalitate narcisică de manipulare și posesiune fizică și psihică. Era deosebit de gelos și posesiv și cu el alături viața mea era redusă la zero. Eu nu suportam ideea de a fi comandată, lovită și cel mai periculos mi s-a părut posesiunea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]