307 matches
-
printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor în stare să focalizeze lumea în oglindă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orice alte arte, are caracter imitativ. Rar se întâmplă un fenomen autohton extrem de populist în cadrul destul de larg creat de istorie în timp. Dacă Sadoveanu nu este proustian întru totul, este proustian prin aceeași metodă a uitării, "formă originală de cunoaștere narcisică. Un astfel de Narcis este la Sadoveanu pescarul. Farmecul pescuitului este "în despărțirea desăvârșită de lume și în repaosul complet în care intri. Grijile, preocupările, supărările și durerile adorm". Astfel începe căutarea timpului pierdut sadovenian, care constituie izvorul infinit al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără păreri preconcepute, trecând succint în revistă tot ce s-a spus și s-a scris anterior. Pentru coroborare cu epoca și demonstrarea, contrar ideii general acceptate, că Eseurile comentează în mod amănunțit actualitatea și nu sunt decât un portret narcisic în oglindă, a se vedea GĂralde Nakan, Montaigne și epoca sa, Tel, Gallimard. De acord cu autoarea asupra accidentului de călărie ca hapax existențial, dar deloc pentru a admite că odată cu aceasta, pentru filosof problema a fost rezolvată. Dimpotrivă, stimulat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
încât rezultatul final să aibă flexibilitatea și grația „mișcării naturale”. Toate aceste neajunsuri, care conferă industriei cinematografice un aer de prostie neputincioasă, dar fudulă, nu sunt de neînlăturat. Soluția ieșirii din impas s-ar ivi din redarea prestigiului, prin „restaurația narcisică” a scenaristului. Evident, pentru a fi un scenarist bun, trebuie să fii un scriitor bun. Or, câți autori autentici există chiar în literatura propriu-zisă? Câți dintre profesioniștii capabili să construiască o carte se manifestă, la un moment dat, pe piață
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
autoevaluarea care diferă calitativ în dinamica rolurilor și vârstelor vieții. Astfel, autopercepția pozitivă din copilărie legată de inabilitatea de a diferenția realul de ireal induce un sentiment de grandoare de factură megalomanică, ce poate deveni suportul unor trăsături de serie narcisică la vârsta adolescenței. Grandoarea devine patologică atunci când este refuzată orice variantă de autopercepție dezavantajantă și se acordă aceleași semnificații perceperii de către cei din jur. Pe de altă parte, eul copiilor abuzați fizic sau psihic se structurează micromanic, prin intermediul unei autopercepții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a propriei individualități. Relația de atașament parental pierde teren în favoarea atașamentului față de congeneri (Bolwby, 1973Ă. Adolescentul devine capabil și de relația de atașament față de subiecții ideali și își reevaluează atașamentul parental. Pot apare manifestări expansive sau disforice, care prefigurează trăsături narcisice sau histrionice. Devine evidentă complexitatea și stabilitatea raporturilor dintre procesele de învățare și de maturizare individuală, aceasta din urmă integrând și eforturile de adaptare în rolurile vieții. Suprasolicitarea poate cultiva atitudini evitante sau scurtcircuitate, dar și atribute integrabile nevroticismului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cultivarea conștientă a abilităților și aptitudinilor personale, precum și prin conectarea satisfacțiilor la problematica și scopurile sociale și profesionale. În această etapă existențială, prelungirea școlarizării prin integrarea în viața universitară stimulează procesul de maturizare a personalității. Manifestările adolescenței pot sugera trăsături narcisice, histrionice, evitante sau dependente, dar diferențierea rămâne dificilă și condiționată de calitatea adaptabilității în roluri și aceea a relațiilor interpersonale. Incapacitatea adolescenților de a se diferenția de părinți sau de a-și rezolva raporturile cu congenerii poate deveni un factor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
diversitate și specificitate. La început, au prioritate achizițiile practice și tehnice și sunt cultivate cu precădere aptitudini motorii și senzoriale. Noua generație crește cu TV și computerul, nu cu cei din jur. Sunt cultivate trăsăturile de serie borderline, antisocială și narcisică și, de asemenea, crește frecvența tulburărilor psihosomatice și somatoforme, pentru că distorsiunile psihologice se răsfrâng asupra corpului. Odată cu vârsta, sentimentele de inferioritate și insecuritate crescută copleșesc personalitatea în formare cu stimuli care îi provoacă mereu flexibilitatea (Pervin, 1996Ă. Cultura este întoarsă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru situații riscante. Kernberg (1983Ă face o ierarhizare a personalităților patologice în ansamblu, în funcție de gravitate, pentru aprecierea căreia un criteriu major este responsivitatea terapeutică. Din acest punct de vedere, personalitatea antisocială ocupă o poziție avansată. Ei i se asociază și narcisicul „malign”, care, pe lângă atributele narcisice, integrează și imoralitatea antisocialului, o agresivitate direcționată spre cei din jur și spre sine, care poate culmina în acte automutilante sau suicid, ca expresie a anarhiei axiologice și morale, precum și trăsături paranoice accentuate. În același
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
face o ierarhizare a personalităților patologice în ansamblu, în funcție de gravitate, pentru aprecierea căreia un criteriu major este responsivitatea terapeutică. Din acest punct de vedere, personalitatea antisocială ocupă o poziție avansată. Ei i se asociază și narcisicul „malign”, care, pe lângă atributele narcisice, integrează și imoralitatea antisocialului, o agresivitate direcționată spre cei din jur și spre sine, care poate culmina în acte automutilante sau suicid, ca expresie a anarhiei axiologice și morale, precum și trăsături paranoice accentuate. În același cadru, Beck și Freeman (1990Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exagerată acordată atracției fizice. Trăsăturile asociate pot include egocentrism, autoindulgență, dorința de a fi apreciat, existența sentimentelor ușor de rănit și comportament persistent manipulativ pentru satisfacerea nevoilor proprii. Include: (tulburarea deă personalitate isterică și psihoinfantilă 301.81 Tulburarea de personalitate narcisică TP Narcisică Un pattern pervaziv de grandoare (în fantezie și comportamentă, nevoie de admirație și lipsă de empatie, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, fiind indicat de cinci (sau mai multeă dintre următoarele: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atracției fizice. Trăsăturile asociate pot include egocentrism, autoindulgență, dorința de a fi apreciat, existența sentimentelor ușor de rănit și comportament persistent manipulativ pentru satisfacerea nevoilor proprii. Include: (tulburarea deă personalitate isterică și psihoinfantilă 301.81 Tulburarea de personalitate narcisică TP Narcisică Un pattern pervaziv de grandoare (în fantezie și comportamentă, nevoie de admirație și lipsă de empatie, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, fiind indicat de cinci (sau mai multeă dintre următoarele: 1. are un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
18 ani și este precedată de dificultăți adaptative semnificative cu o durată de minimum trei ani, ele fiind descriptibile din primele faze ale socializării, cu mult înaintea vârstei de 15 ani. Detașarea emoțională - spre deosebire de TP de tip borderline și TP narcisică - este patognomonică cu minime abilități de atașament interpersonal. Alături de nivelul redus de anxietate, acestea dezavantajează comunicarea și relația terapeutică în context cu aceleași personopatii. Aceste atribute structurale sunt integrate chestionarului PCL (Hare, 1991Ă. Raporturile emoționale sunt limitate, cu ignorarea semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din jur. Atitudinile rigide evită intimitatea și întrețin o cvasipermanentă stare de alertă și tensiune intensă și ambientală, cu manifestări impulsive îndreptate cu precădere asupra familiei și persoanelor din anturajul imediat. Ostilitatea în raporturile interpersonale se materializează adeseori, spre deosebire de TP narcisică și TP de tip borderline, în cazul cărora ea poate fi transpusă în planul imaginativ. Tendința de a controla anturajul capătă uneori un aspect compulsiv, în perioadele de vulnerabilitate crescută dominate de anxietate și depresie existând însă o semnificativă deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și le diferențiază de celelalte tulburări de personalitate din clusterul B, dar și de TP paranoică. Sunt astfel descriptibile manifestări psihocomportamentale din seria grandorii, autoreferinței și aroganței, care asociază tendințe manipulative și un stil non-empatic, asemănătoare reperelor tulburării de personalitate narcisice. Farmecul și emoțiile superficiale, promiscuitatea sexuală și exprimarea expectațiilor negative în raport cu cei din jur reprezintă interferențele histrionice. În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care nu atinge nivelul imoralității stabile și funciare a antisocialului, precum și în racordarea cognitivă la atitudinile anturajului în intenția manipulării lui (Pfohl, 1991Ă. Conform opniei lui Zetzel (1968Ă, există o tulburare de personalitate histrionică „benignă”, raportabilă la tulburarea de personalitate narcisică, și una „malignă”, analizată în raport cu TP de tip borderline și cea antisocială. În formele sale cu manifestări tipice, TP histrionică poate fi privită ca o expresie extremă, caricaturală a trăsăturilor psihologice ale sexului feminin, fiind, de altfel, una dintre caracteriopatiile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
antisocială. În formele sale cu manifestări tipice, TP histrionică poate fi privită ca o expresie extremă, caricaturală a trăsăturilor psihologice ale sexului feminin, fiind, de altfel, una dintre caracteriopatiile descriptibile cu precădere la femei. 5.3.4. Tulburarea de personalitate narcisică Ea integrează atributul grandorii și pe cel al unei exacerbate autostime, nevoia imperioasă de admirație, însoțită însă de un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exagerată și sentimentul superiorității și grandorii personale, care se manifestă în ținută, vestimentație, rolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
grandorii și pe cel al unei exacerbate autostime, nevoia imperioasă de admirație, însoțită însă de un comportament lipsit de empatie. Stima de sine exagerată și sentimentul superiorității și grandorii personale, care se manifestă în ținută, vestimentație, rolurile vieții, sunt patognomonice. Narcisicii sunt foarte afectați de nereușite sau de indiferența anturajului care induc intense senzații de rușine și umilință. Sunt, de asemenea, caracteristice convingerile și expectațiile impenetrabile legate de calitățile personale deosebite și de superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
superioritatea pe care acestea o conferă în raporturile cu anturajul, precum și fanteziile expansive nelimitate pe temele succesului, puterii și farmecului personal, care îi conferă statutul unei personalități cu totul speciale, chiar unice. Cu cât sentimentul grandorii personale e mai stabil, narcisicul e mai adaptabil; în situația opusă, se asociază trăsături de tip borderline care agravează deficitul adaptativ. Tendințele manipulativ-dominatorii din relațiile interpersonale nu pot fi altfel orientate decât spre satisfacerea propriilor dorințe. Comportamentul arogant invocă admirația celor din jur, în contrast cu faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai adaptabil; în situația opusă, se asociază trăsături de tip borderline care agravează deficitul adaptativ. Tendințele manipulativ-dominatorii din relațiile interpersonale nu pot fi altfel orientate decât spre satisfacerea propriilor dorințe. Comportamentul arogant invocă admirația celor din jur, în contrast cu faptul că narcisicul este el însuși invidios, dar se consideră invidiat pentru calitățile sale. El caută și obține succesul doar în acele profesii care îi cultivă dominantele structurale, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranță la critică. Narcisicul mimează aderența la normele și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din jur, în contrast cu faptul că narcisicul este el însuși invidios, dar se consideră invidiat pentru calitățile sale. El caută și obține succesul doar în acele profesii care îi cultivă dominantele structurale, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranță la critică. Narcisicul mimează aderența la normele și valorile comunitare, având o moralitate conjuncturală, iar plictiseala și detașarea de cei din jur, întreținute de sentimentele de invidie și ostilitate, îl caracterizează și în situațiile cele mai favorabile. Tendințele de a simpatiza, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
situațiile cele mai favorabile. Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și domina în mod selectiv persoanele considerate lipsite de valoare sunt expresia trăsăturilor dezavantajante: nesiguranța și lașitatea. Sunt descrise două stiluri narcisice: unul hipervigil și cu tenacitate scăzută, ca expresie a unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare (Gabbard, 1983Ă. În ICD-10, tulburarea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și cu tenacitate scăzută, ca expresie a unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare (Gabbard, 1983Ă. În ICD-10, tulburarea de personalitate narcisică nu are corespondent. Principalele repere etiopatogenetice le regăsim în teoria psihanalitică (Freud, 1914Ă. Pornind de la cele două subtipuri structurale narcisice - pasiv-astenic, respectiv activ-hiperstenic, descrise de Millon și Davis (1998Ă -, ultimul trebuie raportat la tulburarea de personalitate antisocială, fiind considerat chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare (Gabbard, 1983Ă. În ICD-10, tulburarea de personalitate narcisică nu are corespondent. Principalele repere etiopatogenetice le regăsim în teoria psihanalitică (Freud, 1914Ă. Pornind de la cele două subtipuri structurale narcisice - pasiv-astenic, respectiv activ-hiperstenic, descrise de Millon și Davis (1998Ă -, ultimul trebuie raportat la tulburarea de personalitate antisocială, fiind considerat chiar unul dintre subtipurile acesteia (Cîmpan și Nireștean, 2004Ă. Narcisicul stenic se mobilizează în scopul recuperării sau redobândirii unor drepturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în teoria psihanalitică (Freud, 1914Ă. Pornind de la cele două subtipuri structurale narcisice - pasiv-astenic, respectiv activ-hiperstenic, descrise de Millon și Davis (1998Ă -, ultimul trebuie raportat la tulburarea de personalitate antisocială, fiind considerat chiar unul dintre subtipurile acesteia (Cîmpan și Nireștean, 2004Ă. Narcisicul stenic se mobilizează în scopul recuperării sau redobândirii unor drepturi și avantaje pe care și le arogă conform grandorii sale, reușind în schimb să fie satisfăcut într-o anumită măsură. Oricâte împliniri ar trăi în acest sens, antisocialul rămâne un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]