382 matches
-
dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele lui Dan Stanca. ș...ț Mă întreb ce le lipsește pentru a stîrni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sînt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sînt în mai mare măsură de critică decît de public." Respectiv: Prozatorul scrie mai ales pentru critică și e obsedat de recenziile pe care le are cartea sa. Și
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
Dragoș Bucurenci :: găsiți continuarea, plus un interviu de Luana Peșa, în Viva! de august :: mai mult bumbuț Trebuie să recunosc că e o fofografie foarte reușită. Cred că ești puțin narcisist, dar...chiar te prinde. Ah, ce gresala! FOTOGRAFIE dacă nu se vedea piciorul respectivului fotografia era mai reușită . mi se pare ca semeni puțin cu Matthew Fox . ești într-un fel.... mie mi se pare ca semeni din ce in ce mai mult cu
Myself by Bumbuţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82829_a_84154]
-
că era genu ăla care te calcă pe nervi, care își dă importantă singur și “suferă” de propria persoană. Cam așa îl văd și azi. Băiatul are calități fără îndoială însă este “gonflat” și de media și de propria atitudine narcisista și orgolioasa. Contrar lui Lupsa care a vrut să-i ridice la fileu eu cred ca Bucurenci nu va face nimic senzațional vreodată fiindcă prin natura să nu e în stare să termine ce începe. În plus se iubește prea
Esquire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82798_a_84123]
-
admir. Succes, lumea e a ta! Femeia de 30 ani Văd că ai mereu o ținută de hiker...ale tale sunt ideile astea năstrușnice cu îngropat drujbe, contruit omuleți din peturi, turnat în cap galeți de apă și scris sloganuri narcisiste pe tricouri? Trebuie să fie, altfel n-ai fi tu. Mân, esti parcat rău de tot! Helau monsieur DB, vin aici cu un comentariu cumva offtopic cumva ontopic, da’ tot trebuie să întreb m-a pocnit azi dimineață când mă
Linia verde – Defrisarile by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82940_a_84265]
-
polemică” în care în loc de argumente băiatul recurgea la accente retorice de genul “să fim de acord că nu putem fi de acord” urmate de legitimări juvenile din categoria “public enemy no. 1″. Ce important ne credem nu-i asa? Ce narcisist suntem și cât ne place să facem pe desteptu la teve! Ce trendy suntem! Salvăm Delta cu o eșarfă chic la-ncheietura, ne așteaptă asistență în Smart și ne luăm în răspăr cu lumea cu un Apple pe genunchi. Află
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
egal cu zero, un fel de “five o’clock” englez în care ronțăim biscuiți și discutăm despre vreme apoi ne vedem de treabă: deci, socializări inutile sau măcar formale. Un formalism care îi oferă lui Bucurenci ocazia unei noi escapade narcisiste, astăzi jucând rolul filosofului distrat care își pierde notițele, dar noroc cu memoria fantastică. Rămâi în continuare prizonierul unei abordări greșite a marxismului, filosofând asupra potențialelor beneficii dar ignorând practică istorică. rămân la părerea că îți trebuie musai și rapid
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
îi dăruiește propriul nume alături de unele date din biografia să) este un "obsedat sexual în serie care uneori mai face și cîte o crimă, una mică cum i-ar plăcea să spună", după caracterizarea făcută de psiholog în fișa clinică. Narcisist (deci prizonier al unor fantezii de putere și valoare) și paranoic (deci cu fixația 'rețelelor' de influență care există exact în scopul de a-i restrînge lui libertățile), Mihai Goțiu-personajul are un discurs în general convingător, construit cu mare subtilitate
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
adesea, tema condiționează...) este de foarte bună calitate. Părțile nu la fel de reușite ale românului sînt, dimpotrivă, scrise într-un limbaj care nu pare viu, cu poante în general răsuflate, eventual cu machisme facile care nu se mai integrează satisfăcător devierilor narcisiste ale personajului. Este cazul tuturor pasajelor cu Veronika și cu Dumnezeu - dar să detaliem. 'Problemă' românului Senzațională evadare... nu este, simplificînd, una de formă, ci una de conținut. Mihai Goțiu încearcă 'să facă intertextualitate' și o face prost. Referințele livreși
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-au alterat acestei specii substanța. Regula nescrisă a romanului - inserarea eroului în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
autentic, nu are obiectivitatea și detașarea unui critic, nu e precaut și măsurat în vorbe. Se poate numi aceasta critică? Fie ea și de identificare? Vorbește despre alții vorbind, de fapt, despre sine, fără a fi, lucru rar și inexplicabil, narcisist. Făcîndu-ne părtași la experiențele sale de lectură, ne recunoaștem în ele propriile noastre lecturi. El spune undeva despre marii scriitori că după această capacitate de a găsi rezonanțele cu semenii lor îi descoperim că sînt mari. Probabil că și pe
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități de raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
vers e penultimul/ o poetă bună trebuie să excite/ nu să recite/ să lingă cornee/ nu să privească la stele..." (Căsnicia unui șoarece cu tigrul ) Ca și la ceilalți poeți douămiiști, milenariști etc. și la Miruna Vlada întâlnim același eu narcisist, același limbaj dezinhibat și o imagistică viscerală, obsesia autenticistă, sexualitatea agresivă și erosul degradat, în fine, scriitura corporală și trupul poetizat sau, cum ar formula Marin Mincu, "eviscerarea scripturală a propriei ființe". Fiind cel puțin la fel de bună ca poeții debutați
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
adera la ideile altora - fie ele și ale profesorului său, G. Călinescu. Desigur, își dorea a fi un einzelgänger, pe drumuri de cercetare proprii ("autentice", "sincere") - dezlegate de supuneri metodologice anterioare sau de imitații. Era un solitar - poate chiar un narcisist - un om în orice caz izolat și discret. Într-un sens oarecare, un timid, învăluit în politețe socială. De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind "confesiunea involuntară" (1975) - publicată în Carnete europene
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
românesc postbelic, de așa-numite prefaceri revoluționare. Raportul necesitate-libertate este reluat în formă marxist-ortodoxă. Conștiința intelectuală, înstrăinată în relația ei cu utopia, devine în grad maxim deopotrivă pozitivistă și idealistă. Personajele apar ca niște caricaturi prăbușite sarcastic sub apăsarea conștiinței narcisiste, dar confiscată de seducția pentru un potentat politic al culturii oficiale comuniste, tovarășul Mierlă. Ele au date biografice sumare. Se văd angrenate într-o figurație epică redusă la căutarea simultană, așadar în contratimp, și de aceea ratată, a unora de către
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
de altădată sau la trubadurul de departe. Sau la un copil (nevinovat, prin definiție), căruia e menită să-i dea naștere și pentru care merită să țină în brațe - tot precum o mamă înțelegătoare, care se sacrifică în tăcere - un narcisist licorn, satisfăcut că o posedă, în sfîrșit. Iubirea - pare a spune Tracy Chevalier, ca și tapiseria - nu e vînătoare de licorne și de inorogi. E un joc al seducției, al frumuseților naturii și al artelor, un joc al minții și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
naturii și al artelor, un joc al minții și al simțului (artistic), care se încheie - fiindcă totul are un sfîrșit, chiar și în vise - prin consimțirea calmă a inevitabilului, dar și prin refugiul în introspecție și în reflectare. Iubirea e narcisistă, însă nu te oglindești în Celălalt, ci în tine însuți. Chiar și cînd este împărtășită și împlinită, iubirea adevărată se petrece în imaginar. Iar doamnele știu, de regulă, că iubiții sînt himere, plăsmuiri din basme - spun, din nou, și Tracy
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
e însă bolnav. Regretam și-i trecem manifestările (chiar odioase), cu vederea. Ce ne facem în chestiunile limită, în care medicul nu poate diagnostica simplu: „sindrom maniacal cu puseuri...” sau „schizofrenie de tip paranoidal”. Cum putem să-l înțelegem pe narcisist, pe cel pentru care legea juridică (raport interuman) nu există? Despre cea morală, de sub cupola creștinismului sau a oricărei alte religii, nici că a auzit. Cum să-l înțelegem pe cel care, în rătăcirea să (bahica), doar cuvântul lui contează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
e însă bolnav. Regretam și-i trecem manifestările (chiar odioase), cu vederea. Ce ne facem în chestiunile limită, în care medicul nu poate diagnostica simplu: „sindrom maniacal cu puseuri...” sau „schizofrenie de tip paranoidal”. Cum putem să-l înțelegem pe narcisist, pe cel pentru care legea juridică (raport interuman) nu există? Despre cea morală, de sub cupola creștinismului sau a oricărei alte religii, nici că a auzit. Cum să-l înțelegem pe cel care, în rătăcirea să (bahica), doar cuvântul lui contează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și inventivi, capabili să scrie texte de o expresivitate violentă, cum n-au scris cei dinaintea lor. în mod paradoxal, o literatură cu adevărat agresivă, care clatină până aproape de răsturnare barca obișnuințelor noastre literare, este mai puțin cunoscută decât una narcisistă și minoră (excepție făcând, bineînțeles, scrierile celor doi vizionari deghizați în textualiști, Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec). Unii dintre "nouăzeciști" sunt prezenți cu texte în recentul număr special al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că Dumas și Nodier îi complotează astfel moartea. Sau, dimpotrivă, însăși
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
o prietenie literară ce s-a prelungit în anii grei de dupa al doilea război mondial, cănd criticul vechilor "Pagini literare" mai nădăjduia în apariția unei publicații literare a cadrelor didactice în care să publice și Teodor Murăsanu. Cam prețioase și narcisiste epistolele trimise de Pavel Bellu, protocolare cele de la A. Banciu, Radu Brates și Nae Antonescu, revelatoare pentru omenia îndrumătorului literar, conducătorul cenaclului literar "Pavel Dan" până aproape de sfârșitul vieții, scrisorile către Aurel Podaru. Florilegiul liric este în ton cu ceea ce
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
privire în primul rînd pe Cantemir, absorbit de turbionul scrierii-lectură; apoi pe numeroșii săi cititori succesivi; în fine, pe Adriana Babeți, care nu-i scăpa, vigilenta, din ochi pe niciunul. Și din cînd în cînd - de ce nu? - putem aruncă priviri narcisiste furișe către noi înșine, în timp ce jucăm acest joc; fiindcă autoarea cărții face tot ce poate ca să ne prindă în capcana perspectivelor stereoscopice. Simplificînd din rațiuni demonstrative, putem spune că efortul Adrianei Babeți a mers mai ales în două direcții. În
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
mixt, estetic și spiritual, factorii fiind cu neputință de separat. În artă, sacrul și profanul nu se opun, ci cooperează în cadrul valorii estetice, care ea însăși conține un element sacral. E adevărat, putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de atunci. El s-a manifestat ca un poet de curte recunoscut și ascultat ca atare în cabinetele 1 și 2". Sau: "Haiduc în lumea cuvintelor, aproape că uită că ele nu sînt doar sau numai concepte". Sau: "Un veritabil narcisist al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]