19 matches
-
al revistei „Contemporanul”, care se angajase cu Titu Maiorescu într-o polemică, în numele criticii literare „științifice” pe care el susținea că o promovează. Și îl luase Piru pe Dobrogeanu-Gherea în târbacă, zicând că era un impostor în cultură, produs al narodnicismului rusesc, că nici nu știa bine românește etc. etc. Pe vremea aceea începuse să adie la noi un vânt de emancipare de sub hegemonia sovietică. Problema era însă că această nouă orientare nu pătrunsese încă și în manualele școlare. De pildă
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
lider al organizației "Pământ și Libertate". După ce a emigrat din Rusia în 1880, a stabilit legături cu mișcare social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la "narodnicism" și să devină un "marxist" convins. În 1883, el a fondat în Elveția grupul "Emanciparea Muncii", care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
formă socială și politică viabilă în România sfârșitului de secol XIX nu putea fi decât viața rurală, în care țăranul și satul tradițional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. De fapt, Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Din cauza unor divergențe doctrinare, Constantin Stere și Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărțit. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor, care a fuzionat cu Partidul Național Liberal, în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. Gruparea s-a
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
au produs revolte. Credința comună a celor care se revoltau era că obiectivul "pământ și libertate" nu putea să fie sadisfăcut decât prin revoluție. Revoluționarii activi erau găsiți aproape în exclusivitate în rândul intelectualilor. Mișcare a fost cunoscută ca "narodnicestvo", "narodnicism sau populism revoluționar". Mișcarea narodnicilor nu a fost una a unui grup singular sau unit, ci mai degrabă o tendința a unui mare număr de grupuri separate radicale, fiecare dintre ele cu propriul program politic și economic. Rădăcinile ideologice revoluționare
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
victorioasă din această încleștare. România trebuia să declare război Rusiei și să elibereze Basarabia. În ciuda atitudinii energice a lui C. Stere, tinerii basarabeni trăind într-un mediu ideologic și cultural rusesc au fost contaminați într-o mare măsură de ideile narodnicismului, anarheismului - concepții care puneau accentul mai mult pe lupta socială și mai putin pe cea națională. Românii din Basarabia nu au reușit decât sporadic să atragă atenția opiniei publice din regat, asupra lor, și a luptei sociale și naționale pe
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
ale integrării și segregării, s-au constituit ca doi poli ai dezbaterii despre rasă și etnicitate. În cartea sa "Omul recent", Horia-Roman Patapievici consideră că literatura 'negritudinii' (faptul de a fi negru, văzut ca o problemă de ideologie) este un "narodnicism rasial", concluzionând că "trebuiau și americanii să treacă prin gafele care au sucit mințile europenilor acum, deja, două secole".
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
și urm. • D. Drăghicescu, Partide politice și clase sociale, București, 1922, p. 88. • Ioan Scurtu, Din viața politică a României, 1918-1926, București, 1975, p. 15. bună măsură din opiniile populiste exprimate de boierul basarabean Constantin Stere, care fusese asociat cu narodnicismul rusesc. Narodnicii erau, de fapt, socialiști antimarxiști, care păstrau convingerea profundă, adeseori mistică, în virtuțile țărănimii, ca o clasă ale cărei instituții comunale puteau furniza mijloacele necesare evitării dezvoltării capitaliste a societății de tipul celei care se generalizase în vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care păstrau convingerea profundă, adeseori mistică, în virtuțile țărănimii, ca o clasă ale cărei instituții comunale puteau furniza mijloacele necesare evitării dezvoltării capitaliste a societății de tipul celei care se generalizase în vestul Europei 16. Vederile lui Stere reflectau ideile narodnicismului rus din acea perioadă. Dar, spre deosebire de Partidul Social Revoluționar din Rusia, care avea tot o origine narodnică, Stere argumenta că România nu se putea industrializa niciodată, deoarece țările dezvoltate acaparaseră deja piețele de desfacere. Ceea ce dorea el, era o democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deși F.R. se anunța drept „săptămânal”, nu au ieșit de sub tipar mai mult de douăzeci de numere, la mari intervale de timp. Revista nu are o direcție literară sau politică, redactorul oscilând între romantismul exaltat, chiar anarhic, și simpatia pentru narodnicismul rus și pentru mișcarea de eliberare națională din imperiul țarist. Diatribele îndreptate împotriva asupririi naționale alternează cu versuri de dragoste sau basme populare. Se republică Pohod na Sybir de V. Alecsandri și versuri de M. Zamphirescu. Se tipăresc, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287047_a_288376]
-
fond la formă prin practicarea vieții instituționale. Modelul dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societății civile, o evaluare absolut romantică. Scriitorul este, nu-i așa, suflet din sufletul neamului său, este cel care are obligația să sufere, să moară pentru iluminarea celor leneși ori analfabeți. Eroizarea scriitorului În acest sens este urma tare a narodnicismului victorios la sate și orașe, dar mai ales la sate... Scriitorul este, cel puțin din secolul al XIX-lea, și mă folosesc de definiția lui Bourdieu, un proprietar de spațiu simbolic; ca un mic capitalist ce este, el Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1893, dezvoltată în paginile revistei „Evenimentul literar” tot de Stere, căruia i se alătură, tot aici, G. Ibrăileanu și, mai târziu, intervențiile din „Viața românească” (1906). Termenul reprezintă traducerea cuvântului rus narodnicestvo și trimite la modelul ideologic și cultural al narodnicismului rusesc, amendat și completat în spiritul realităților românești. Apariția p. este marcată și de unele tendințe ale experienței politice și literare de la noi, începând cu epoca de la 1848 și prelungite în viața publicistică și literară a ultimei părți a veacului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
care se înțelege totalitatea concretă a maselor muncitoare și producătoare -, apărarea devotată a intereselor lui, lucrarea entuziastă și sinceră spre a-l ridica la înălțimea unui factor social și cultural conștient și neatârnat”. Raționamentul, care prezintă diferențieri vizibile față de doctrina narodnicismului rus, își trăgea argumentele din climatul politic, ideologic, cultural specific României sfârșitului de veac, dezvoltând convingerea că „întreaga clădire socială”, toate avuțiile sunt creația maselor muncitoare, a țărănimii în special, față de care „păturile suprapuse”, în primul rând intelectualitatea, au „mari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
răscoalei țărănești din 1907, buna, eficienta distincție dintre populism și ideologia socialiștilor (distingînd util - în sfera acestora din urmă - pe centristul Gherea de radicalul Racovski) și, în sfîrșit, ideea că la configurarea poporanismului de către Stere modelul rusesc n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu Stere, Haret, Take Ionescu, chiar Gherea în Neoiobăgia, "se regăsesc pe aceleași poziții, luptînd în același timp contra oligarhiei și a marxismului revoluționar". Constat că am acordat poate prea mult
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
secolul al XIX-lea rușii au frământat, până la obsesie, problema destinului lor. Și deodată cu chinul lor teoretic, Rusia a pășit efectiv în istorie, pentru ca prin revoluție să se fixeze în centrul ei. Gândirea religioasă rusă, slavofilismul și occidentalismul, nihilismul, narodnicismul etc., toate s-au învîrtit în jurul misiunii Rusiei. Komiakov, Ceaadaev, Herzen, Dostoievski, Aksakev, Danilevski sau nihiliștii Pisarev, Dobroliubev,Cernîșevski, în soluții diferite, au încercat să rezolve aceeași problemă. Însăși mistica lui Soloviov pare o transpoziție teologică a Rusiei concrete. Este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acestuia, în 1892), în diverse publicații de mai mare sau mai mică relevanță (Munca, România muncitoare, Pagini literare, Lumea, Lumea nouă, Curentul nou al lui H. Sanielevici etc.). În schimb, deși refuză arta pentru artă în numele „poporanismului” (variantă autohtonă a narodnicismului rus), Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (apărută la Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Restrângerii de spațiu îi corespunde însă o extensie în timp, autoarea antamând fenomenul revoluționar într-un cadru cronologic mai amplu, cu referire mai ales la jumătatea secolului XIX. Un mai vechi proiect, început cu studii asupra poporanismului (în sens de narodnicism) se înfiripă astfel pe seama ideii de revoluție în Europa centrală și de sud-est, acolo unde modelul francez a cunoscut, la contactul cu realitățile, semnificative distorsiuni, până la a i se opune un model de factură rusă. Un atare studiu, beneficiind de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Întemeiat pe specificitatea identității culturale și a fost construit de teoreticienii ,,formelor fără fond” (Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a modernității liberale și neoliberale și o centrare pe solidarități specifice, culturale, etnice, naționale. Al patrulea tip de modernitate a fost de orientare marxistă, susținut de C.D. Gherea, Ș. Voinea, L.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Proiectul poporanist și țărănist al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]