75 matches
-
ratat, temător, dar ascunzând în el o energie uriașă, energia iubirii care poate răsturna și ordinea lumii. Frica însă nu-i dă pace, și încet, încet îl devorează iubirea pentru Liuska. Atenți la personajele lor sunt Sorin Cocis (Ivan, soțul Nastiei) și Dani Popescu (Kolia, soțul Liuskai). Întreaga distribuție a spectacolului Anca Bejenaru, Carmen Florescu, Sorin Cocis, Carmen Lopazan, Vlad Trifas, Sorina Stefanescu și Anda Caropol Exceptionale, actrițele Anca Bejenaru (Olga Borisovna, mama Liuskai) și Anda Caropol (Lidia Fiodorovna, mama lui
Rușii au ”cucerit” Teatrul Nottara! by Irina Budeanu () [Corola-website/Journalistic/105677_a_106969]
-
scenei românești. El semnează și muzica spectacolului, fiind prezent cu melodii live. Inocentă, credulă, fata de la oraș, care idealizează satul rusesc și oamenii lui, Olga, interpretată cu mult talent de Raluca Jugănaru-Grosu, coboară parcă din „Nopțile albe” ale lui Dostoievski. Nastia, soția lui Ivan, domestică, guralivă, nemulțumită, cicălitoare, visătoare, o Madame Bovary eșuată în mâlul noroios, își găește în Sorina Stefănescu o foarte bună interpretare. Electrizant este jocul actriței Carmen Florescu, în rolul Maska, cu o vervă expresivă, cu o carismă
Rușii au ”cucerit” Teatrul Nottara! by Irina Budeanu () [Corola-website/Journalistic/105677_a_106969]
-
muzica unora dintre cei mai apreciați artiști de muzică electronică din lume. Evenimentul, deja faimos printre clujenii amatori de techno și nu numai, va reuni pe cele trei scene ale sale nume internaționale în minimal, precum Loco Dice, Paco Osuna, Nastia, Rhadoo, Petre Inspirescu și Praslesh, dar și producători aduși special pentru fanii drum n bass (Netsky - DJ set & Script MC, Ed Rush & Mc Ryme Tyme). Și ca în fiecare an, muzica va fi însoțită de proiecții vizuale abstracte care să
City Party by http://www.zilesinopti.ro/articole/10399/city-party [Corola-blog/BlogPost/100542_a_101834]
-
5433. Nicolau I. N., 4 apartamente, București str. M. Eminescu 95, Pucioasa str. Horia, Cloșca și Crișan 4. 5434. Niculescu I. Ștefan, 3 apartamente, Craiova, str. Gabriel Peri 11 5435. Naescu Aurelia, 3 apartamente, București, str. Popa Savu 52 5436. Nastia Egon, 3 apartamente, București, str. Av. Tetrat 2, Într. Av. Marasescu 1 5437. Nenciu Tudor, 6 apartamente, București, sos. Iancului 55, str. Av. Murgescu 12 5438. Naghi Erma, 5 apartamente, București str. Crișana 5, Viitor 38 5439. Nicolin St. Paula
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211727_a_213056]
-
căuta ceva în sertarului bufetului. Silueta ei, rochia cu bretele și părul roșu îi confirmă toate bănuielile. Ea se întoarse și îi zâmbi. Permiteți-mi să mă prezint, spuse locotenentul, presupun că sunteți fiica doamnei Segal. Ea îi întinse mâna: "Nastia. Mama e foarte mulțumită că stați aici, și eu la fel. Îi e frică noaptea, v-a spus." Nastia avea un ten luminos, cu pete de roșeață, și niște frumoși ochi negri. Da, mamei dumneavoastră îi e frică de fantome
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarse și îi zâmbi. Permiteți-mi să mă prezint, spuse locotenentul, presupun că sunteți fiica doamnei Segal. Ea îi întinse mâna: "Nastia. Mama e foarte mulțumită că stați aici, și eu la fel. Îi e frică noaptea, v-a spus." Nastia avea un ten luminos, cu pete de roșeață, și niște frumoși ochi negri. Da, mamei dumneavoastră îi e frică de fantome. Și dumneavoastră? Nastia izbucni în râs: "Eu și mama suntem foarte deosebite." Când râdea, i se dezveleau puțin gingiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
foarte mulțumită că stați aici, și eu la fel. Îi e frică noaptea, v-a spus." Nastia avea un ten luminos, cu pete de roșeață, și niște frumoși ochi negri. Da, mamei dumneavoastră îi e frică de fantome. Și dumneavoastră? Nastia izbucni în râs: "Eu și mama suntem foarte deosebite." Când râdea, i se dezveleau puțin gingiile roz. "Drăguță, dar nu excepțională", conchise imparțial locotenentul. Și tare: "E din cauza unei vecine asasinate de un soț gelos, nu-i așa?" Da, o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
E din cauza unei vecine asasinate de un soț gelos, nu-i așa?" Da, o poveste veche, aproape uitată, dar în ultima vreme mamei îi este frică de orice. Prezența dumneavoastră o liniștește. Fără a desluși, cred eu, toate implicațiile spuselor Nastiei, locotenentul s-a simțit măgulit: "Sunt mulțumit să vă fiu de folos la ceva", spuse modest. Nastea râse din nou, arătându-și gingiile roz: "Sunteți prea amabil, domnule locotenent. Vă urez o ședere plăcută la noi și în Bugaz, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de farmec. Acum trebuie să plec, am întârziat deja." Și eu, dar sper să vă revăd curând. V-aș fi recunoscător să mă inițiați în tainele Bugazului. "O să încerc, deși nu există alt secret decât acela al Bugazului însuși", răspunse Nastia, cu un zâmbet poznaș. Locotenentul crezu că percepe în el un început de complicitate. De altminteri, faptul că ea continua să se culce acasă, în ciuda prezenței lui liniștitoare, nu era un semn? Trebuise să-l studieze mai întâi, invizibilă, ca să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai rău cu grijile ei". Ce griji? silabisi locotenentul. "Viața, domnule locotenent, viața." Nu mai stărui, Motea având aerul să spună că viața era o grijă în sine, n-aveai nevoie de altele ca să-ți faci sânge rău. Și domnișoara Nastia e bine? "Bine, foarte bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lovi peste frunte: sigur că da, ea e infirmiera divorțată de care îi vorbise învățătorul! Totul se acceleră puțin mai tare în direcția realității și în detrimentul visului. Idila nici măcar nu începuse și el avea deja un rival, vameșul. Și nu Nastia era femeia ieșită din valuri? Se ridică și-și căută șortul. Când te gândești că, de când sosise, nici măcar nu se gândise să facă o baie! Plaja era și mai pustie, dacă e cu putință așa ceva. Chiar și fetița care aduna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trasă cu sfoara. Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să se așeze alături de el, surâzând tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Veni să se așeze alături de el, surâzând tăcută. "Hai să faci o baie, o invită locotenentul, apa e foarte bună." " Nu mi-am adus costumul." Făcând aluzie la prima seară, o întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise nicio maliție în întrebarea lui, dar astă-seară n-am timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
falsă? Sau era vorba de o a treia roșcată care ieșea la iveală? Sunt destule mistere în Bugaz. Îți spuneam azi dimineață că mi-ar plăcea să am un ghid ca dumneata, dar văd că mă rătăcești, în loc să mă luminezi." Nastia își susținu nevinovăția. "Ba da, ba da. În seara când am sosit, am văzut o femeie tânără, care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale, și a dispărut în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o femeie tânără, care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale, și a dispărut în întuneric, să nu-mi spui că am visat sau că a fost o fantomă!" Nastia izbucni în râs, dându-și capul pe spate: "Nu eram eu, dacă asta vrei să spui!" Atunci, cine era? Nu sunt pe aici alte femei care să aibă o asemenea coamă magnifică!" "Nu știu, dar nu eram eu." " Nu rămâne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi spuneam, ai găsit ceva care să aducă a suflet? Până la urmă am divorțat, de altfel familia lui mă detesta. Nici mama nu aproba căsnicia mea, deși acum o regretă. Din alte motive sau din aceleași, în fine, e complicat..." Nastia se ridică. O însoți până la sanatoriu, cu prosopul pe umeri, și îi ținu puțin mâna când s-au despărțit: "Mâine o să vin pe plajă chiar în clipa când soarele va începe să coboare peste estuar." A doua zi avea întâlnire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
argument imparabil: exigențele neprevăzute ale zonei. Ea surâse în întuneric, fără să-i răspundă. După câțiva pași, se întoarse ca să-i facă semn cu mâna. Făcu la fel: ei da, trebuie să bați fierul cât e cald. A doua zi, Nastia se lăsă așteptată. Degeaba se străduise așadar să-l trimită pe învățător la plimbare! Dar până la urmă, își făcu apariția. Palidă (se vedea chiar și la lumina stelelor, nu mai era lună) și obosită. Nu s-a scuzat, a explicat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef de asta." O îmbrățișă ascunzându-și fața în magnificul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un antiseptic? Îi fu rușine de ce-i trecuse prin cap și se grăbi să-i sărute mâinile. Făcură dragoste fără bucurie, aproape îndurerați, de parcă venea sfârșitul lumii. Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întârzia, luară obiceiul să se întâlnească pe plajă în serile când Nastia nu era reținută la sanatoriu și locotenentul pe zonă. Totuși aranjă de câteva ori în același loc un chef cu taraf ca la Cetatea Albă. Zona răbda multe. Nastia venea calmă, niciodată grăbită, niciodată nerăbdătoare, invariabil în rochia cu bretele și sandalele în mână. Privind-o cum merge pe marginea apei, sigură de ea, cu un aer de femeie liberă, independentă, atât de rar în epocă, îi părea câteodată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă nu era ea?... Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de seară au fost obligați să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească cu Nastia, locotenentul l-a văzut pe învățător. Dar de data asta, Nicolae nu era singur, ci însoțit de un bărbat destul de copt, care, din pricina spatelui lat, părea mai scund decât era. Ochii depărtați sporeau impresia că e făcut pe lățime, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în trap mărunt, mulțumit că nu mai simte ura pe care ochii depărtați o țeseau în jurul lui ca pe o aură de nenorocire. Și ar fi fost și mai mulțumit dacă ar fi putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
război, domnule locotenent?" Războiul începuse deja, dar locotenentul încă nu era convins: Nu, nu cred, dar trebuie să fim gata..." Faptele i-au dat dreptate. Nici de data asta n-a fost nimic, chiar dacă alerta maximă a ținut câteva zile. Nastia dormea noaptea acasă. Locotenentul își făcea scurte apariții ca să se odihnească puțin și pleca iar, fără să fi dormit pe săturate. Și apoi, viața se întoarse la cursul ei aproape normal. Rămânând în continuare de veghe, au luat iar calea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]