3,698 matches
-
recente au primit etichete mai mult sau mai puțin stabile: cutare construcție e un borcan - ,Bancorex-ul și-a construit, sfidător, în centrul istoric al Capitalei, un ditamai borcanul" (formula-as.ro) - , monumentul din fosta Piață a Aviatorilor pare un nasture: ,Neagu și crucea-nasture de la Televiziune" (22, 780, 2005); , Merge perfect și cu ŤNasturele Cu Cruceť de lângă Herăstrău!" (FG = forum Gândul, 2005); ,Ťnastureleť lui Caramitru din piața Charles de Gaulle" (ib.). Oricum, în ultima vreme nimic nu a stimulat imaginația bucureștenilor
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
la performanță și unii știu de ce, așa că tot încearcă să corecteze ce s-a pierdut: înapoi la uniforme. Măcar de o insignă, o cravată, o eșarfă acolo, daca nu o fustă sub genunchi, ciorapi trei sferturi, bentița, număr pe braț, nasture pînă în git. Băieții deștepți de la educație știu de ce. Unul s-a dus, nu înainte de a pretinde că posteritatea să își aducă aminte ce lucruri s-au făcut în vremea să. Nici o grijă. Domnule Bucurenci, Codruț se dovedește, chiar și
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
ar putea dispensa, ci de la gazetarul furtunos și irezistibil. Comprimându-se, acesta ar exploda în mii de bucățele - pierdere ireparabilă pentru obște. Precum în tragedia patronului Faust, două suflete se zbat în pieptul d-lui C.V.T., până la a-i smulge nasturii cămășii. Toată suflarea a fost de acord cu această explicație, inclusiv Justiția (asta, română!), încât erou al unei stive de procese, ce ar umple un TIR, dl C.V.T. nu a scos, din câte știm, până acum din buzunar, alte sume
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
o cer! Totuși, dincolo de umorul implicit și explicit al filmului, spectatorul trecut prin experiența traumatizantă a lui 11 septembrie nu poate să privească decît cu un ușor scepticism toată defilarea sofisticată de "tehnică din dotare", gen aparate de fotografiat din nasturi, emițătoare injectate sub piele, în spatele urechii, computere care se declanșează doar la amprenta retinei ș.a.m.d. Spectatorul se poate distra, dacă nu chiar "pe cinste", ca ilustrul interpret, atunci măcar un pic, văzîndu-l pe Hopkins apărînd la negocieri îmbrăcat
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în inele a răceală" (Ceai nostalgic). Pentru a scoate în evidență preeminența materiei
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
alunecînd adesea, ca la suprarealiști, în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
numai personajele, din care, cu toată prea lunga, poate, enumerare, nu am amintit nici jumătate, ci și, sau mai ales, obiectele, ca cele din naturile statice gemene din filmele lui Andrei Tarkovski: galoșii (transcriși caloșii, după doleanța mamei), cutia cu nasturi colorați, costumele de bal mascat, paltonul cu vatelină, vechiul dulap cu ușă din oglindă, lângă care s-au fotografiat în ani diferiți și tatăl, Arseni, și fiul, Andrei, broșa în formă de păianjen, cerceii cu turcoaze, ceasul de buzunar, bradul
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
presiunea umană, un autobuz s-a legănat, apoi a căzut ca un elefant, culcat pe o parte. Acest pelerinaj a durat câteva zile și mii de oameni au murit în îmbulzeală. Mult timp după aceea, pe strada Gorki erau împrăștiați nasturi, poșete, galoși, hârtii. Chiar în gura leilor din fața porții Muzeului Revoluției cineva a introdus câte un galoș. În ziua funeraliilor au început să șuiere sfâșietor fabricile și uzinele, să claxoneze automobilele și vapoarele; se întâmpla ceva iremediabil, groaznic. Cum vom
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
blazat și doi tineri care s-au apucat să fotografieze și să dea cu praf pentru amprente peste tot. Deasupra unui teanc de pijamale și prosoape se vedea portretul lui Kant puțin șifonat alături de o cupă spartă din care curseseră nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd s-a constatat că hoții luaseră plicul cu premiul meu de la Asociația Scriitorilor, cutia în care țineam sumele prinse ordonat cu o clamă și cîte un bilețel pe care scria întreținere, telefon, lumină
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
după care se prezintă la Goga cu cheile redacției revistei și declară că nu se mai descurcă financiar. Apariția sa spune multe despre fondurile lipsă: "Punctual, după obicei, a sosit conu Mihai. Nu era de recunoscut. Avea o jiletcă, cu nasturi de sidef, adusă din Englitera și o lavalieră proaspătă! Dar cămașa nu mai era din cele țesute de maici... știi tu. Avea și dungă la pantaloni." Memoriile se încheie în august 1944. Sfîrșitul este sugestiv. Conul Georgică se află la
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Creme de zahăr ars strălucitoare,/ Mari șervete de-azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi prelinse;/ Sînii aici sînt plini, coapsele grele,/ Miresmele iau foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la cămașă,/ Bucătării încinse, pătimașe...” (Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia unui Tristan Tzara) devine gravă, o, am zice, caricatură elegiacă: „Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai un falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
de învățătură. Într-o seară (n-aveam bilet), stam la pândă lângă ușa principală, când atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mâinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărât, pe gânduri. Parcă era la o răscruce, și, deodată, din câțiva pași s-a apropiat de ușa sălii și a dat să intre. Îl opri ușierul. „De data asta nu se
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
pe aleile învirginate, prin nămeț vor sări numai mierloi și pisici hoinare, ori mai știi? câte o veveriță. În micuțul muzeu al Grădinii, pe lângă lupul împăiat va mai fi expus și un rarisim exemplar de tigru tasmanian cu ochi de nasturi învăpăiaț. Ca unul care frecventez această Grădină de aproape șapte decenii, mă rezerv a reveni de îndată ce insurmontabilele obstacole vor fi cumva înlăturate. Ultima oară trecusem pe lângă o uriașă plută multiseculară ce se prăbușise singură cu rădăcinile în văzduh, ca un
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
în urmă. În amintirea lui, reproduc acest text scurt din volumul al doilea, pagina 59: "...Mi-aduc, de asemenea, aminte, că în iarna lui 1950-51, fiind aici, în Zarca, într-o celulă cu Istrate Micescu, acesta mi-a arătat un nasture mare, alb, de piatră sau de sticlă, cu diametrul de vreo 2 cm., pe care emoționat, dar grav și serios, mi-a spus că dacă va fi să moară alături de mine în iarna aceea, să am grijă ca înainte de a
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
va fi cerut vreunuia din cei cu care se afla în infirmeria Aiudului (unde a murit) să facă aceasta sau dacă nu cumva, la una din cruntele percheziții ce ni se făceau frecvent în Zarca, va fi pierdut (prin confiscare) nasturele respectiv, care, oricum, bătea la ochi prin mărimea lui față de nasturii obișnuiți de la izmenele celorlalți."
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
infirmeria Aiudului (unde a murit) să facă aceasta sau dacă nu cumva, la una din cruntele percheziții ce ni se făceau frecvent în Zarca, va fi pierdut (prin confiscare) nasturele respectiv, care, oricum, bătea la ochi prin mărimea lui față de nasturii obișnuiți de la izmenele celorlalți."
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
să îmi găsesc o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă toate astea se preschimbaseră în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne în seara asta?", mă întrebam insistent. M-am așezat la marginea paraginii năpădite de bălării și mi-am scos cravata ca și cum ar fi fost o liană încolăcită strîns. "O arunc sau o păstrez, în caz că mă
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
al Palatului Bruckenthal, nu avea decât cinci ani, momentul i se părea copilului atât de solemn încât, dacă ar fi putut să judece ca unul mare, ar fi găsit că e perfect justificat tonul ceremonios al domnului în uniforma cu nasturi strălucitori de metal și obrajii rubiconzi, de parcă ar fi fost una dintre "pieile roșii" din aventurile lui Winetu. Tăcea intimidat de gravitatea cu care mărețul personaj îi solicita părerea, uluit mai ales de desfășurarea manevrei sale, atât de asemănătoare cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și cel mai caraghios lucru la mare este un ofițer de infanterie încheiat nasture cu nasture pân-la gât, cu cozorocul tras pe frunte și dând la guvizi... intraseră în portul Constanța fix la unsprezece și patruzeci și cinci, susținea maiorul, care pretindea că se și uitase la ceas. Că,... o dată văzuse bazinul calm dintre
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și cel mai caraghios lucru la mare este un ofițer de infanterie încheiat nasture cu nasture pân-la gât, cu cozorocul tras pe frunte și dând la guvizi... intraseră în portul Constanța fix la unsprezece și patruzeci și cinci, susținea maiorul, care pretindea că se și uitase la ceas. Că,... o dată văzuse bazinul calm dintre țărm și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne mângâiam și ne dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să-l mângâi, să-l dezbrac, să-i simt buzele, mâinile, degetele, tot corpul lipit de al meu, ce bine... Până ce a fost clar
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
la acest nivel. Scenele toride nu numai că abundă, dar ele ar putea intra în cea mai exclusivistă antologie de literatură erotică. Dacă ceva sună fals în acest roman, cred că este tocmai această frenezie erotică la limita sălbăticiei (rupe nasturi, sfîșie chiloți) a acestui intelectual de 56 de ani, care în majoritatea timpului trăiește în deplină abstinență și al cărui suflet pare atins iremediabil de o melancolică depresie. Mai mult decât atât, el nu ezită să-i povestească fostului său
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
dealuri cum se-apropie de tine și par dintr-odată pustii cum poezia pare că pozează mereu. Ar fi aici Ar fi aici un amestec de haos și rîs de conducte și ochi de plictiseli și relee de trenuri și nasturi de reverii și ciorapi fiecare element încercînd să-l facă pe celălalt să plutească să țină balanța cumva să reziste cu o generozitate timidă (care e una din bietele nedreptățitele taine-ale Lumii). La despărțirea de pasărea Cipi Azi ești plină
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
matematici eram un zero tăiat în patru Asta unu la mână și doi tocmai venise primăvara din căptușeala hainei țigările îmi dădeau ghes și o falsă verișoară cu ochii verzi dornică să-și cunoască podoabele mă aștepta să-i număr nasturii înmuguriți sub bluză Dus eram și tocmai pluteam pe tulburea mătase a promisiunilor când auzii ca prin vis îndemnul brutal și totuși persuasiv al profetului Moaie creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]