37 matches
-
Se recomandă alegerea procedurii cu invazivitatea cea mai mică. Stadializare și evaluarea riscului Procedurile de stadializare ar trebui să includă anamneză, examinare fizică, radiografie toracică, hemogramă completă (inclusiv formulă leucocitară), teste funcționale hepatice, pulmonare și renale, dozarea LDH și a natremiei, precum și TC toracică și de abdomen superior (care să includă ficatul și glandele suprarenale). La pacienții cu manifestări sugestive pentru existența leziunilor secundare se pot recomanda investigații suplimentare, precum scintigrafie osoasă, TC/IRM cerebrală cu substanță de contrast, sau aspirat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227406_a_228735]
-
ultimele 24 de săptămâni înainte de inițierea tratamentului cu Dabrafenib ● Anomalii funcționale valvulare cardiace (ecografie cardiacă) sau metastaze la nivelul cordului ● Pacienta însărcinată sau care alăptează ● Alergie la excipienții Dabrafenib ● Insuficiență renală IV. Tratament Evaluare pre-terapeutică: ● hemoleucograma cu formula, biochimie, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magnezemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, ECG (QTc) ● evaluare imagistică pentru certificarea stadiilor IIIC și IV (CT de regiune toracică nativ+substanță de contrast și CT abdomen nativ+substanță de contrast) Doze Doza recomandată de dabrafenib este de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280361_a_281690]
-
întrerupeți-l până la gradul de toxicitate 0 -1 și reduceți cu un nivel doza la reluarea acestuia. ────────── * Intensitatea evenimentelor adverse clinice, clasificate conform Criteriilor de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse (CTC-AE) v4.0 ────────── V. Monitorizarea tratamentului: ●hemolecograma cu formula, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magneziemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, înaintea fiecărui ciclu lunar de tratament și ori de câte ori este indicat din punct de vedere clinic ●ECG (QTc) (după primele 12 de săptămâni de tratament și apoi din 12 în 12 săptămâni) ●examen
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280361_a_281690]
-
ultimele 24 de săptămâni înainte de inițierea tratamentului cu Dabrafenib ● Anomalii funcționale valvulare cardiace (ecografie cardiacă) sau metastaze la nivelul cordului ● Pacienta însărcinată sau care alăptează ● Alergie la excipienții Dabrafenib ● Insuficiență renală IV. Tratament Evaluare pre-terapeutică: ● hemoleucograma cu formula, biochimie, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magnezemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, ECG (QTc) ● evaluare imagistică pentru certificarea stadiilor IIIC și IV (CT de regiune toracică nativ+substanță de contrast și CT abdomen nativ+substanță de contrast) Doze Doza recomandată de dabrafenib este de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280362_a_281691]
-
întrerupeți-l până la gradul de toxicitate 0 -1 și reduceți cu un nivel doza la reluarea acestuia. ────────── * Intensitatea evenimentelor adverse clinice, clasificate conform Criteriilor de Terminologie Comună pentru Evenimente Adverse (CTC-AE) v4.0 ────────── V. Monitorizarea tratamentului: ●hemolecograma cu formula, ionograma (natremie, kaliemie, cloremie, calcemie, magneziemie), fosfataza alcalină, creatinină serică, înaintea fiecărui ciclu lunar de tratament și ori de câte ori este indicat din punct de vedere clinic ●ECG (QTc) (după primele 12 de săptămâni de tratament și apoi din 12 în 12 săptămâni) ●examen
EUR-Lex () [Corola-website/Law/280362_a_281691]
-
hipertrofia bilaterală a acestora. Tablou clinic. Facies rotund de „lună plină”, cu venectazii, ten seboreic, obezitate facio-trunculară, hiperpigmentare tegumentară, hirsutism, HTA, hiperglicemie, vergeturi roșii violacee pe abdomen și coapse, dereglări ale ciclului menstrual. Dg paraclinic. 1. Analize nespecifice: hiperglicemie, creșterea Natremiei, scăderea potasemiei. 2. Hormonal. Dozarea cortizolului plasmatic la ora 8 și 16, constatâdu-se pierderea ritmului nictemeral; dozarea cortizolului plasmatic urinar; dozarea ACTH plasmatic; teste dinamice - testul de inhibiție cu dexametazoa, testul de stimulare cu CRH, testul cu Metopiron. 3. Imagistica
Hipofiză () [Corola-website/Science/306082_a_307411]
-
de nutriție hipoglicemie Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Tulburări hepatobiliare hepatită 10 insuficiență hepatică ( de exemplu , cu colestază și icter ) Foarte rare Foarte rare Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Investigații diagnostice scăderea natremiei 6 Foarte rare Sunt posibile reacții alergice încrucișate cu sulfoniluree , sulfonamide sau substanțe înrudite . 7 Reacțiile ușoare de hipersensibilitate pot evolua către reacții grave cu dispnee , hipotensiune arterială și , uneori , șoc . 8 Conform datelor cunoscute pentru alte sulfoniluree , hipoglicemia poate
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
de nutriție hipoglicemie Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Foarte rare Tulburări hepatobiliare hepatită 10 insuficiență hepatică ( de exemplu , cu colestază și icter ) Foarte rare Foarte rare Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Investigații diagnostice scăderea natremiei 6 Foarte rare Sunt posibile reacții alergice încrucișate cu sulfoniluree , sulfonamide sau substanțe înrudite . 7 Reacțiile ușoare de hipersensibilitate pot evolua către reacții grave cu dispnee , hipotensiune arterială și , uneori , șoc . 8 Conform datelor cunoscute pentru alte sulfoniluree , hipoglicemia poate
Ro_100 () [Corola-website/Science/290860_a_292189]
-
serie de markeri, precum concentrația citokinelor circulante, endotelina-1 și o serie de hormoni (renină, norepinefrină, peptidul natriuretic atrial) sunt utili, dar folosirea lor este limitată, dificilă, consumatoare de timp și resurse. Totuși o serie de teste simple, cum ar fi natremia, capacitatea de efort, gradul de dilatare al ventriculului stâng (VS), fracția de ejecție (FE) ventriculară stângă evaluată radioizotopic oferă informații prognostice. Hiponatremia, invers proporțională cu nivelul reninei, are valoare predictivă peiorativă. Într-un studiu efectuat pe bolnavi cu IC cronică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
clasa NYHA IV (14), media supraviețuirii celor cu Na+ plasmatic < 137 mEq/l (înainte de terapia cu inhibitori ACE) a fost de 164 de zile, comparativ cu a celor cu valori normale, de 373 de zile. În același studiu, pacienții cu natremie < 130 mEq/l au avut o supraviețuire medie de numai 99 de zile. Prognosticul IC cronică se corelează cu capacitatea de efort fizic, indiferent cum este evaluată aceasta: clasa funcțională NYHA, testul de mers de 6 minute sau PaO 2
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
administrarea a aproximativ 6 litrii. Lichidele administrate sunt reprezentate de soluții saline și soluții de glucoză 5 % (la valori glicemice sub 250 mg/dl). Soluțiile saline se adminstrează în concentrații de 0,9 %, 0,45 %, sau chiar mai hipotone, în funcție de natremie și statusul cardiac. Monitorizarea echilibrării hidrice vizează compararea cantității de lichide administrate și a diurezei, la interval de 1-2 ore, luându-se în considerare și eventualele pierderi de lichide pe cale digestivă sau respiratorie (în caz de febră). Reechilibrarea electrolitică, se
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
o Insuficiență cardiorespiratorie manifestă sau șoc (se face după stabilizarea bolanavului). o Pacientul necooperant sau pacientul treaz care nu Își dă acordul pentru procedură 25 Complicații o pneumonie aspirație, laringospasm, hipoxie, perforare esofagiană sau gastrică, tulburări hidroelectrolitice, În special ale natremiei Tehnică: 1. Bolnav În poziție semișezândă. 2. Se măsoară distanța de la baza nasului până la apendicele xifoid și se marchează pe sonda gastrică. 3. Se Îndepărtează orice fel de corpi străini din gură (proteze, cruste, resturi de vărsătură, mucus aderent). 4
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
renină. Astfel, scăderea presiunii arteriale și a fluxului sanguin renal determină o hipoxie relativă și creșterea eliberării de renină, cu efecte mediate de angiotensina II (vasoconstrictoare, aldosterono- și catecolamino-eliberatoare), în final determinând redresarea presională. Creșterea fluxului sanguin renal și a natremiei, indicatoare de context prohipertensiv, induce scăderea secreției de renină, cu efecte compensatoare hipotensive. Modificând activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, presiunea arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un hormon clasic, din categoria steroizilor, fiind secretat de glandele corticosuprarenale sub controlul angiotensinei II. Aldosteronul acționează la nivelul tubilor uriniferi, unde stimulează reabsorbția sodiului la schimb cu potasiul. Secreția de aldosteron este reglată prin mecanisme de feedback negativ de către natremie și kaliemie. Excesul de aldosteron poate fi un factor important în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a tulburărilor de ritm cardiac) și manitol(pentru eliminarea apei prin diureză osmotică). Formula pentru calculul deficitului de sodiu este: Deficit de Na (mEq) = 0,6 x greutatea corporală x (Na normal - Na actual) în general este suficientă corectarea valorilor natremiei până la 130 mEq/L. La rândul său hipernatremia poate fi clasificată, după cauză, în hipernatremie datorată pierderilor de apă pură sau pierderilor de fluide hipotone (mai frecvent). 2.1.5.1.2. Hipernatremia 2.1.5.1.2.1. Hipernatremia
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
nivel renal prin absența secreției de ADH sau absența sensibilității renale la ADH; • anomalii ale centrilor setei sau osmoreceptorilor hipotalamici. 16.2.3. Diagnostic Semnele clinice sunt mai severe dacă instalarea hipernatremiei a fost brutală și sunt aproape absente când natremia este inferioară la 160 mmol/l. Predomină semnele neurologice: iritabilitate, confuzie, stupoare, crize epileptice, comă. Uneori pot apărea semne de focalizare. Acestea sunt datorate hemoragiilor sau trombozelor intracerebrale și pot lăsa sechele definitive după corecția hipernatremiei. Uneori apare febra de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
kg apă), hipernatremie (Na+ > 145 mmol/l). Diagnosticul etiologic Necesită elucidarea a două aspecte etiologice: a) hipernatremia și b) sindromul poliuro-polidipsic. a) Evaluarea hipernatremiei se face prin examenul clinic (starea compartimentului extracelular) și biologic (bilanțul apei și al sodiului) prin natremie și natriureză: • în caz de deshidratare globală intra și extracelulară (deficit de sodiu și apă cu deficitul de apă mai pronunțat decât deficitul de sodiu), măsurarea natriurezei permite precizarea originii renale sau extrarenale a pierderii de Na. Pierderile sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
NaCl, manitol. b) Evaluarea sindromului poliuro-polidipsic - afirmarea diagnosticului de diabet insipid impune probe specializate: • testul de restricție hidrică timp de 12-18 ore: restricția hidrică induce hiperosmolaritate care va stimula secreția de ADH. Sunt urmăriți parametrii clinici și biologici: greutate, diureză, natremie, osmolaritate plasmatică și urinară. Proba se întrerupe când osmolalitatea urinară atinge un platou sau când osmolalitatea plasmatică atinge 320 mosmol/kg, ceea ce corespunde unei stimulări maximale a ADH-ului endogen. • injecția de ddAVP (Minirin): în caz de diabet insipid nefrogen
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
va fi etiologic (atunci când este posibil: oprirea unui medicament probabil incriminat, tratamentul diabetului zaharat; aceste măsuri au și un caracter preventiv, mai ales la pacienții care nu au acces liber la apă) și simptomatic. în caz de hipernatremie acută simptomatică natremia poate fi scăzută prudent cu 1 mmol/l/h până la valoarea de 145 mmol/l (nu mai mult de 12 mmol/l pe zi pentru a nu induce edem cerebral). Dacă hipernatremia este veche, viteza de corecție nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
edem cerebral). Dacă hipernatremia este veche, viteza de corecție nu trebuie să depășească 10 mmol/l pe zi! pentru a nu induce edem cerebral și convulsii. Cantitatea de apă administrată se calculează după formula: Deficitul de apă = 60 % x G × [(natremia/140) - 1] Apa poate fi administrată: - apă pură pe cale orală sau pe sondă gastrică; - soluție glucozată 5 % sau 2,5 % pe cale intravenoasă; - soluție de NaCl hipoosmolară 4,5 %. Tratamentul va fi adaptat în funcție de starea de conștiență a pacientului și de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
din greutatea corporală), pe seama celor două sectoare: vascular și interstițial. Se produc pierderi iso-osmotice de sodiu și apă, iar bilanțul sodat este negativ. Dacă DEC este pură, osmolalitatea EC este normală (285 mosmol/kg) și volumul sectorului intracelular este neschimbat (natremia este normală). 16.3.1. Cauzele deshidratării extracelulare Pierderile iso-osmotice de sodiu se pot produce la nivel: extrarenal renal în al treilea spațiu 1. pierderile extrarenale (natriureza adaptată < 20 mmol/24h) pot fi: • digestive: vărsături prelungite, diaree severă, aspirații digestive
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pancreatite acute, ocluzii intestinale și rabdomiolize traumatice. 16.3.2. Fiziopatologie Pierderea de sodiu și apă în cantitate izoosmotică antrenează o diminuare a volumului compartimentului extracelular fără modificări de osmolalitate și deci fără modificări de volum intracelular. Osmolalitatea plasmatică și natremia sunt normale. 16.3.3. Diagnostic Diagnosticul pozitiv se sprijină pe examenul clinic. a. Semne clinice: • Afectarea sectorului vascular: - hipotensiune arterială ortostatică, apoi de decubit; - tahicardie compensatorie reflexă; - șoc hipovolemic când pierderile lichidiene sunt peste 30 %; - aplatizarea venelor superficiale; - scăderea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
respirație în presiune pozitivă; • polidipsie primară. Sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH) Acest sindrom apare în condițiile în care, în ciuda diminuării concentrației serice a sodiului, secreția de ADH persistă și continuă aportul de apă; aceasta va fi reținută și natremia va scădea. Mecanismele SIADH: • creștere anormală în producția hipotalamică de ADH; • producție ectopică de ADH tumoral; • efect ADH-like asupra tubului colector, a unor substanțe exogene (medicamente); • potențarea de către unele droguri a efectului tubular renal a ADH. SIADH se poate întâlni
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a concentrației sodiului seric față de normal; - corectarea oricărei perturbări în volumul fluidelor extracelulare; - decelarea și tratarea cauzei care a dus la excreția renală deficitară de apă. Cantitatea de apă în exces este estimată după formula: Apa în exces = 60 % G × [(Natremia /140) - 1] Excesul de apă liberă poate fi cuantificat mai precis utilizând conceptul de clearance al apei libere (Chen și col., 2007). în principiu, CAL este echivalent cu volumul de apă din urină (pe o perioadă de timp) care depășește
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
recomandă doar restricție de sodiu. Dacă este hiponatremie și edem, se restricționează atât apa cât și sodiul. c) Pacienții euvolemici ridică cele mai dificile probleme de tratament. Corecția uneori prea rapidă și exagerată poate induce tulburări neurologice grave. Pacienții cu natremia peste 120 mEq /l nu prezintă risc de convulsii, care apar obișnuit sub această valoare. Majoritatea sunt pacienți în postoperator, tratați cu fluide hipotonice, vârstnici tratați cu diuretice sau subiecți cu polidipsie psihogenă. Mortalitatea prin evenimente neurologice rămâne mare. Pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]