912 matches
-
persecuțiile naziste și să se stabilească în America. Contele Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrabalat. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluției bolșevice din octombrie și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. A
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
reprezentativ al noii generații, este considerat de critica literară unul dintre liderii generației de scriitori douămiiști și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România, diferențiindu-se atât de vechii textualiști, cât și de naturalismul fiziologic al colegilor de generație . Conform criticului literar Maria Ana Tupan, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
mistică, o succesiune apostolică, de la singurul zămislitor la singurul zămislit.” mai declară Dedalus. Opera lui James Joyce este greu încadrabilă, corespunzând în mare parte modernismului ("Ulise" este considerat o capodoperă a acestui curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul (în special prin povestirile din "Oameni din Dublin"). Cristopher Buttler crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din "Oameni din Dublin"). Cristopher Buttler crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în "Veghea lui Finnegan"; într-adevăr, urzeala acestei din urmă lucrări (precum și metoda compoziției) este complet poantilistă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
au fost și ele importante în această perioadă. În 1871, Holger Drachmann și Karl Madsen au vizitat Skagen în nordul extrem al Iutlandei unde au construit rapid una din cele mai de succes colonii artistice ale Scandinaviei, specializându-se în naturalism și realism, respingând abordarea tradițională favorizată de Academie. Găzduită de Michael Ancher și de soția sa Anna, acestei colonii i s-au alăturat apoi și P.S. Krøyer, Carl Locher și Laurits Tuxen. Toți au participat la pictarea peisajelor din zonă
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
lui Gogol și George Sand din "Omul dedublat", respectiv " Un hoț cinstit" sunt atât de evidente, încât Dostoievski a fost acuzat chiar de plagiat de către unii contemporani ai săi. Câțiva critici au plasat creațiile de debut ale scriitorului în fruntea « naturalismului sentimental » (termen introdus de Apollon Grigoriev). Evoluția ulterioară a operei lui Dostoievski a cunoscut un viraj surprinzător spre literatura fantastică. În "Jurnalul unui scriitor" apar trei povestiri de acest gen: "Bobok", " Visul unui om ridicol" și "O femeie blândă". În
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mult pe umanitatea "in extremis", pe omul care atinge trăiri de o intensitate maximă, Dostoievski nu a excelat și în descrierea vieții cotidiene, a peisajelor, a arhitecturii urbane, așa cum au reușit reprezentanți ai realismului (Balzac, Tolstoi, Turgheniev, Flaubert) sau ai naturalismului (Émile Zola). Nikolai Strahov, care îl cunoștea personal pe Dostoievski, afirmă: « Feodor Mihailovici nu a fost un maestru al călătoriilor; nu-l preocupau prea mult nici natura, nici monumentele istorice sau lucrările de artă, exceptându-le poate pe cele mai
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dennett scrie chiar, în ultima lui carte, că dezbaterea dintre Quine și criticii săi nu a mai avansat din 1974, anul publicării unui simpozion despre "Word and Object"!) Poate cea mai mare influență însă a avut-o Quine în promovarea naturalismului filosofic. Deși mulți filosofi americani de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
de la începutul secolului trecut se declarau naturaliști, Quine a dat un suflu nou mișcării prin concentrarea pe o concepție metodologică (filosofia și științele—de la matematică și fizică până la istorie și economie—sunt continue în spectrul activităților omenești), iar nu metafizică (naturalismul era înțeles de John Dewey, Ernest Nagel și Roy W. Sellars ca opus al "supranaturalismului"). "Epistemologia naturalizată", de pildă, este un "capitol al psihologiei" prin faptul că investigația arhitecturii și dinamicii sistemelor noastre de convingeri trebuie să facă uz de
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
țină cont de teoriile științifice cele mai bune ale momentului mai mult decât de schemele conceptuale tradiționale (de pildă, modelul standard al particulelor elementare ar trebui să ghideze cercetările ontologice mai curând decât categoriile lui Aristotel). Deși versiunea quineană de naturalism este foarte radicală și are destul de puțini susținători astăzi, filosofi extrem de diverși ca Dennett, Jerry Fodor, Alvin Goldman, David Armstrong, Philip Kitcher sau David Chalmers se declară naturaliști, pentru că pretind propriilor concepții armonizarea (cel puțin) cu descoperirile științifice relevante. În
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
de orice aspecte teologice referitoare la natura lui Isus de a fi atât uman cât și divin. Începând cu Epoca Luminilor cercetătorii au o atitudine foarte sceptică privitoare la aserțiunile că ar fi avut loc miracole. Deoarece istoricii lucrează cu naturalism metodologic, miracolele și alte fenomene supranaturale nu pot fi niciodată considerate drept evenimente istorice reale. De aceea, dumnezeirea lui Isus, nașterea sa miraculoasă, virginitatea perpetuă a Mariei nu pot fi niciodată afirmate ca fapte reale de către istorici. Ele pot fi
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
lui Searle. Argumentul împotriva a ceea ce el numește " AI puternic" este parte a unei poziții ceva mai largi, ce cuprinde relația dintre minte și corp. Searle se opune deopotrivă dualismului și reducționismului în favorea unei poziții pe care o numește " naturalism biologic." Punctul său de vedere caracterizează conștiința drept un fenomen emergent al organismului care are doar proprietăți fizice (analog modului în care presiunea unui gaz e o proprietate emergentă a milioanelor de molecule care se ciocnesc). Intenționalitatea stă în inima
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
în perioada să de cucerire a celor educați și a celor avuți. a fost practicat cu precădere în perioada cuprinsă între anii 1880 și anii postbelici ai celui de-al doilea război mondial. Influențat deopotrivă de realismul literar precum și de naturalismul din teatru, dar și de cel literar, "chanson réaliste" a reflectat în perioada sa inițială, care a fost accesibilă doar celor săraci, fiind muzică clasei muncitoare pariziene, perspectiva asupra lumii a celor neprivilegiați, prezentată într-o formă tranșant de realistă
Chanson réaliste () [Corola-website/Science/327286_a_328615]
-
di Cristoforo Vannucci, zis il Perugino sau (n. cca.1450, Città della Pieve - d. februarie 1523, Castello di Fontignano) a fost un pictor renascentist italian, reprezentant al „Școlii din Umbria”. În operele sale, primite cu entuziasm din partea contemporanilor, se reunesc naturalismul și claritatea lui Andrea del Verrocchio cu luminozitatea și aspectul monumental din operele lui Piero della Francesca. Perugino a exercitat o influență puternică asupra picturii italiene din perioada de vârf a Renașterii, ceea ce se poate observa cel mai bine în
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
A acordat și o atenție deosebită sentimentului, ceea ce nu putea fi observat la alți pictori contemporani. Personajele interacționează cu tandrețe și delicatețe una cu cealaltă; nu mai există Hristos și Fecioara, există mama și fiul. Prin aceasta Duccio cochetează cu naturalismul. Personajele lui Duccio par a nu fi de pe această lume cu divine. Influența sa poate fi observată la mulți alți pictori cum ar fi Simone Martini și frații Ambrogio și Pietro Lorenzetti.
Duccio () [Corola-website/Science/329182_a_330511]
-
tot mai multe comenzi. În 1599, începe lucrul la seria dedicată vieții Sfântului Matei, pentru capela "Contarelli" a bisericii "San Luigi dei Francesi". În 1602, termină versiunea a doua a tabloului "Sfântul Matei cu Îngerul". Prima variantă fusese considerată, datorită naturalismului său, nedemnă pentru o biserică. Firea lui rebelă răbufnește și în viața cotidiană, lansează în mod public critici ironice la adresa adversarilor săi. Pictorul Givanni Baglione îi intentează un proces pentru calomnie, în 1604 este acuzat că a aruncat o farfurie
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate. Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice, publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]
-
n. 2 februarie 1857, Marmarossziget, astăzi Sighetu Marmației -- d. 8 mai 1918, Técső, astăzi Tiachiv (Teceu Mare), azi în Ucraina ) a fost un pictor maghiar de origine armeană. El este considerat unul dintre cei mai importanți pictori maghiari adepți ai naturalismului și realismului în pictura secolului al XIX-lea din Regatul Ungariei. Hollósy a fost mai important și mai influent în activitatea didactică de profesor decât a fost ca artist. Creația sa nu a fost prea numeroasă dar ca profesor a
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
de altă parte, pledoaria lui pentru non-violență l-a influențat pe Gandhi. Faima scriitorului trece repede granițele Rusiei. I se traduc operele, i se dedică studii, articole, biografii. În Occident opera sa este receptată ca un fel de antidot contra naturalismului francez. Prima scriere critică occidentală care-l popularizează este cartea lui M. de Vogué, "„Romancierii ruși”" (1885), care de altminteri a inaugurat o perspectivă în bună măsură falsă, de durată, asupra acestora. Mai târziu, Romain Rolland va apărea ca un
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
trei medalii „"Sf. Gheorghe"” și gradul de colonel. Scriitorul Aleksei Nicolaevici Tolstoi (1883 — 1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrăbălat. După revoluție a emigrat pentru scurt timp în Germania, dar și-a schimbat viziunile politice și s-a întors în Uniunea Sovietică. În ultimii săi ani a publicat două romane masive pe subiecte istorice: "„Petru întâi”" și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
au propus conceptul de animism, în timp ce arheologul John Lubbock a folosit termenul de "fetișism". Între timp, savantul în religie Max Müller a teoretizat că religia a început în hedonism și folcloristul Wilhelm Mannhardt a sugerat că religia în început în "naturalism", prin care afirma explicații mitologice ale evenimentelor naturale . Toate aceste teorii au fost îndelung criticate; nu există nici un consens larg cu privire la originea religiei. În cea mai mare parte a evoluției umane, oamenii trăiau în mici grupuri nomade practicând stilul de
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
(n. 1867 - d. 27 martie 1945) a fost un scriitor turc. Este considerat fondator al prozei moderne turcești. Scrierile sale progresiste, ce au ca model naturalismul francez, critică modul de viață și morală feudala. Împreună cu tatăl său, care era negustor, s-a mutat la Izmir în 1879, unde a frecventat o școală creștină. Primele sale lucrări literare au fost traduse în limba franceză. Ușaklıgil a fondat
Halit Ziya Uşaklıgil () [Corola-website/Science/313350_a_314679]
-
în sec. al XVIII-lea, apoi în Germania și Italia, Franța, lovitura romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa, privind doar proza, resuscitarea unor teme, dacă nu eterne (sau universale), a unor subsecvențe
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]