103 matches
-
și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga „Suntem salvați! Suntem salvați!”, iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuie să se retragă din nou fără să fi făcut vreo ispravă. Dar nu‑i deloc adevărat că această mamă nu face nimic toată ziua, așa cum s‑ar putea crede; pe lângă faptul că este foarte frumoasă, mai este și o naturalistă excelentă, care se împlinește prin activitatea ei, ceea ce unora le reușește mai mult, altora mai puțin; ei îi reușește categoric mai mult. Doar să stai acasă nu‑i de‑ajuns, trebuie să fii și om de știință. E ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sexual textualist din anii 1970, Monique Wittig sau Tony Duvert. Față de literatura ultimilor, Însă, cea din Baise-moi nu ține atît să transgreseze limitele limbajului sau să depășească nietzschean literatura: narațiunea curge clasic, frazele scurte sînt expresia unei convingeri - și convenții - naturaliste, care ambele ajută scriitoarea să culeagă laurii unui succes imediat și sigur. Roman-hit, Baise-moi e făcut parcă pentru topurile din zilele noastre: ceea ce contează este să fii măcar o dată pe locul I. Ceea ce, prin tiraj, vînzări și reacții, a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fratelui. 3.Transcrie un epitet adjectival și unul adverbial. 4.Precizează două moduri de expunere prezente în fragmente. 5.Încadrează fragmentele în momentele subiectului. 6.Evidențiază legătura dintre cadrul natural și trăirile personajelor. 7.Ilustrează două trăsături ale prozei realiste/ naturaliste. 8.Interpretează titlul nuvelei, în relație cu textul literar. 9.Exprimă-ți, în 4-6 rânduri, o opinie, pornind de la proverbul: Nu zgârcitul stăpânește banii, ci banii stăpânesc pe zgârcit. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
asupra personajelor, ci asupra acțiunii. O altă diferență specifică între cele două specii este caracterul accentuat subiectiv al narațiunii din povestire (narațiune homodiegetică), în contrast cu narațiunea obiectivă, heterodiegetică, din majoritatea nuvelelor. Clasificarea nuvelelor are în vedere canonul estetic (nuvela romantică, realistă, naturalistă etc.) și criteriul tematic: istorică, psihologică, fantastică, filozofică, exotică ș.a. - Nuvela psihologică reflectă viața interioară a personajelor, procese de conștiință și dileme lăuntrice. Având avantajul unei concentrări epice mai accentuate decât a romanului, nuvela psihologică dublează acțiunea cu „evenimentul“ interior
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la baza mitizării și demitizării. Degajarea structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale distincției. Va urma Pariziana lui Zola, bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și un ochi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reprezentând elocvent universul mental al timpului. Teatrul de la începutul Republicii a Treia se caracterizează prin căutarea formelor dramaturgice noi, refuzul efectului teatralității, a perfecționismului tehnic și a rupturii dintre literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
alte adaptări ale romanelor lui Zola cum ar fi L'Assomoir, 1879; Sapho, 1885; Germinie Lacerteux, 1888. 172 Două volume critice din 1881 rezumă concepția teatrală a lui Zola: Le Naturalisme au théâtre și Nos auteurs dramatiques, care anunță dramă naturalista ca spațiu scenic de experimentare eficace a datelor realului uman, social și cultural prin căutarea adevărului. Critică actuala comentează că acestor lucrări teoretice le lipsesc aplicațiile [Roger, ț.2, p.864]. Zola își propune să urmeze, în teatru la fel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
scrutătoare. C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
această distincție, așa cum arată dezbaterea Wendt contra Hollis și Smith. Al doilea exemplu se referă la dificultatea distincției dintre naturalism și interpretivism atunci cînd avem în vedere teoriile acțiunii raționale. Matricea propusă deosebește între o versiune mai interpretivistă și una naturalistă, prima fiind subsumată unei sociologii istorice weberiene, iar cealaltă alegerii raționale. Însă aceasta nu este o distincție de la sine înțeleasă. Elementul înșelător este faptul că însăși alegerea rațională se referă la o acțiune intențională: ea se referă la gîndirea individuală
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nici o concluzie moral] nu poate derivă din premise amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cercetarea din lucrarea de față. Dictatura judicativului impune reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această idee de "adecvare la lucruri" este un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi de fapte, devenind astfel și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cade sunt posibile pe temeiul identității orizonturilor tematice ale celor două serii de fapte. Lucrul și "obiectul" aparțin orizontului ontic; cuvântul și conceptul, celui lingvistic. Nu avem aici nici o dificultate de justificare, dată fiind, pe de o parte, formula "realistă" "naturalistă", mai bine zis a ontologiei fregeene, iar pe de altă parte, modelul de filosofie a limbajului pe care îl propune Frege, corespunzător unui veritabil "eveniment" cunoscut sub numele de "turnură lingvistică", eveniment încă cercetat, dată fiind importanța sa logică și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
naturalismului va deveni și mai vizibilă. Ea este întitulată Arzătorii. Titlul nuvelei arată intenția autoarei de a zugrăvi munca «arzătorilor» de la o fabrică de ciment (...). Prisma prin care autoarea vrea să zugrăvească lupta muncitorilor fiind falsă, utilizarea uneltelor de creație naturaliste pentru caracterizarea personajelor face ca autoarea să nu reușească să redea din rândurile acestor muncitori nici un personaj viabil din punct de vedere artistic, iar acțiunile dușmanului de clasă să pară artificiale (...). Este regretabil faptul că ESPLA a putut să tipărească
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Michelet. Chestiunea de mecanică teatrală este secundară aici. Teatrul va fi ceea ce-l vom face noi." Zola citează exemplul lui Flaubert care, cu Salammbô, a reușit de minune în materie de roman istoric. El visează la crearea unei drame istorice naturaliste care ar trata despre istoria contemporană. "Pentru ca drama istorică să abordeze istoria noastră contemporană, ar trebui să-și reînnoiască formula, să-și caute efectele în cadrul adevărului, să găsească mijlocul de a aduce pe scenă personajele reale exact în mediile lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
către realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
terre amoureux d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine. Mai târziu va fi cineast. 97 Chiar dacă repertoriul său nu este în exclusivitate naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație al unui "realism extrem" așa cum la de Feure înregistrează abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]