8 matches
-
din cuvânt: În subdialectul crișean există metateza silabica, se schimbă silabele între ele. Anticiparea este pronunțarea mai devreme a unui sunet dintr-un cuvânt. Propagarea este pronunțarea încă o dată a unui sunet dintr-un cuvânt. În limba română se propagă nazalitatea ("m" sau "n") Sinereza este reunirea a doua vocale aflate în hiat într-un diftong prin transformarea uneia dintre vocale în semivocala. Se pierde o silaba dintr-un cuvânt. Abrevieri: Lat. - Latină ; rom. - Română , fr. - Franceză , tc.- turcă , bg.- bulgară
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
simboluri grafice pentru aproape toate vocalele din limbile lumii, fie ca simboluri simple, fie în combinație cu diverse semne diacritice. Diagrama de mai jos arată vocalele "orale" din AFI, fără să țină seama de alte caracteristici precum tonul, lungimea sau nazalitatea. Limba română standard are un set de șapte vocale, evidențiate în diagrama de mai sus. Aceste vocale se pronunță ca în exemplele următoare: Literele â și î se pronunță la fel, iar simbolul fonetic pentru acest sunet este . În afară de aceste
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
ș. De altfel, și alte denumiri păstrate din traco dacă au în final ș (caracteristic, un fel de locativ, se pare, în paradigma substantivului): Criș, Argeș, Someș, Mureș. B sau f intervocalic trebuie citite m, fiind, ca și acestea, labial (nazalitatea traco-dacică putea să nu fie „auzită“ de scribii greci sau latini). Există, de fapt, păreri care susțin că în traco-dacă, în mod frecvent, b a evoluat la m. „Confuzia“ b/m în textele grecești mai este întîlnită și în cazul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nivelul fonologic: sistemele consonantice sînt simple sau normale, în timp ce sistemele vocalice sînt extrem de bogate, unele limbi austro-asiatice avînd pînă la 40 de vocale: "adesea 3 serii după locul de articulare, 4 grade de deschidere, opoziție de cantitate și uneori de nazalitate. În unele limbi două registre vocalice: articulare normală și articulare la care corzile vocale șunt fie mai apropiate decît la producerea sunetelor sonore obișnuite (fără a ajunge însă la închiderea glotei), fie mai depărtate (fără a duce însă la producerea
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
183 ojibwe 289, 334 olandeză v. neerlandeza omotică 167, 171, 237, proto-~ 167 opoziție 34, 35, 42, 64, 66, 68, 71, 79, 80, 108, 142, 169, 188, 192, 218, 222, ~ de aspect 169, 299, ~ de cantitate vocalica 178, 192, ~ de nazalitate 192, ~ de sonoritate 141, 192, ~ funcțională 25, 64, 80, ~ lenis/fortis 178, ~ semantica 71, sistem de ~îi 32 ordine 79, 92, 93, 105, 112, 195, 205, ~ facultativa 79, ~ liberă 241, 246, 253, 260, 282, 283, 293, 303, 304, 311, ~ morfo-sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
parțială) Implant= organ, țesut (sau aparat) care se introduce pe cale chirurgicală sub piele sau în mușchi Kinestezic= totalitatea simțurilor corpului omenesc, bazate pe sensibilitate, fără participarea văzului Labiolectură = citirea pe buze Olivă= piesă folosită în fonetica experimentală, pentru a înregistra nazalitatea sunetelor Ortofonie= domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a sunetelor de către elevii deficienți de auz Pavilion= extremitate în formă de pâlnie care intensifică vibrațiile sonore, parte exterioară a urechii Proprioceptiv= despre senzații provenite din corp, mișcare, echilibru
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
este încoronat împărat al noului Imperiu Roman de Apus, o subordonează bisericii de la Roma. Formele fără n, cum sunt maghiar, sl. ugrin, vogrin, uher se explică prin nazalizarea vocalei precedente, ca în pol. węgier, węgrzyn, și prin pierderea ulterioară a nazalității. În cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin fluxul vorbirii. Cu sufixul -dh/ th au rezultat forme ca wendi, wenedi, banat, bandă; germ. Bund „uniune, federație; legătură, maldăr, snop
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grafie nu trebuie să mire: cuvîntul a fost desigur împrumutat pe cale orală, între soldați - probabil în primul război mondial, cînd au existat contacte directe nu numai cu germanii (inamici), ci și cu francezii (aliați). Or, în pronunțare, biffin este, cu nazalitatea sa finală, foarte aproape de pifan; iar oscilația între consoanele p și b (surdă / sonoră) este foarte posibilă într-o transmitere pe cale orală. Mi se pare că o dovadă indirectă a acestei oscilații o oferă chiar cuvîntul biban: acesta ar putea
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]