175 matches
-
tăbliță, un titulus, pe care să se scrie numele condamnatului și vina, motivul condamnării la moarte, causa poenae, prin crucificare. Textul - scris în trei limbi: latină, ebraică (mai precis aramaică) și greacă - a parvenit sub patru forme, aproape identice: „Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor” (cel care s-a impus, INRI - Iisus Nazarenus Rex Iudaeorum) (Ioan, 19;19), „Acesta este regele iudeilor” (Luca, 23;38); „Regele iudeilor” (Marcu, 15;26); „Acesta este Iisus, regele Iudeilor” (Matei, 27;37). Așadar, vina condamnării la moarte
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
ar fi reacționat pronunțând o sentință funestă: „Tu nu îți vei continua drumul.” Este, desigur, expresia temei respingerii lui Iisus de către coreligionarii săi și, în mod corelativ, cea a urmării unui drum propriu, reprezentat, în cele din urmă, de creștinism. Nazarineanul Iisus a crescut la Nazaret, un mic sat din Galileea, al cărui nume nu este menționat în Vechiul Testament. Zonă de trecere și în contact cu multe influențe exterioare, provincia era destul de departe de Ierusalim. Pentru a ajunge în capitală, trebuia
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
și polemic? Nu învățatului din Tars îi revine meritul de a rupe legăturile cu iudaismul, acest decisiv divorț, la care Iisus niciodată nu s-a gândit? Dar oare, Pavel, după ce a renegat iudaismul, nu a trădat, de asemenea, și gândirea Nazarineanului? În răspunsurile oferite la atari întrebări, stă, în mare parte, cheia întregii probleme a fondării creștinismului ca religie. Iisus, un reformator al lui Israel La întrebarea dacă Iisus a dorit să fondeze o nouă religie, răspunsul aproape unanim al specialiștilor
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
în drumurile sale. „Nucleul dur”, al celor Doisprezece, nu reprezenta un grup retras din lume, precum secta Qumran, ci trimitea la cele douăsprezece triburi ale lui Israel și exprima ceea ce căuta Iisus: o recompunere simbolică a poporului ales. Așadar, scopul Nazarineanului nu era acela de a înlocui pe Israel, ci de a arăta că credința poporului său trebuia să fie renovată, restaurată, reînviată. Unii specialiști, precum David Fussler, consideră că Iisus nu se deosebea cu nimic de un rabin fariseu. Totuși
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
dintre foștii discipoli. Desigur, unele asemănări dintre doctrina lor și învățăturile lui Iisus sunt evidente, dar diferențele rămân mai importante. Astfel, esenienii respectau cu rigurozitate legile purității, mergând până la interdicția de a-și satisface nevoile fiziologice în ziua sabatului, în timp ce Nazarineanul respingea respectul exagerat al punctelor minore ale Legii. De asemenea, esenienii practicau ascetismul, inclusiv în cadrul meselor luate în comun, ceea ce nu întâlnim la ospețele lui Iisus, descrise în Scripturi, în compania apropiaților săi. În fine, Evangheliile, în condițiile în care
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
de ingenioasă, pe cât de imediată, spărgând bariera ridicată în jurul comunității sfinte pentru a proteja puritatea sa de contaminare. Iar puritate era legată de sfințenia lui Israel, exprima corporal calitatea de popor ales, de alegere divină. Numai că, prin învățăturile sale, Nazarineanul înlătura acest tabu și schimba radical perspectiva adevărului: „Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.” (Marcu 7, 15). Așadar, Iisus deplasează
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
unui Dumnezeu deschis, primitor și compătimitor. Așadar, principala amenințare, percepută și pedepsită ca atare, a fost cea care a vizat ceea ce proteja, prin izolare, sfințenia poporului ales. De aceea saducheii, care au jucat un rol major în judecarea și condamnarea Nazarineanului, au estimat că Israelul era atins în inima, în sfințenia sa, în chiar identitatea lui. Să mai adăugăm că puritatea ierarhiza întregul popor al lui Israel, creând clanul purilor și pe cel al impurilor. Voind să dea poporului său unitate
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. Și ieșind
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
scrijelit al crucii. De fapt, „geniul” popular Patraș nu face decât să mâzgălească imaginea adevărată a crucii. Pe cruce nu are sens să fie scris altceva decât data nașterii, data morții, numele chiriașului crucii și numele proprietarului de sânge: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Orice epitaf, mai mult sau mai puțin versificat, e o prostie: seamă despre cine-ai fost, cum ai trăit și cum ai murit dau urmele, câte și cum sunt, lăsate de tine în ceilalți, acolo unde Dumnezeu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catâri, când, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vor transforma săbiile în pluguri" (Isaia, 2, 4), cuvinte înțelese în toate națiunile și toate religiile. Războaiele sunt inumane, trebuie împiedicate cu toate mijloacele. Și îndeosebi ideologilor creștini ai cruciadei în America și Europa le trebuie amintită o frază a Nazarineanului: "Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu" (Mt., 5, 9). Tocmai credința într-un Dumnezeu unic comun evreilor, creștinilor și musulmanilor cantus firmus al Sfintei Scripturi este cea care impune o conviețuire pacifică, în locul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a-l cunoaște pe acest Isus "necunoscut". Într-adevăr, esența creștinismului nu este abstractă și dogmatică, nici o doctrină generală, ci dintotdeauna a fost o figură istorică vie: Isus din Nazaret. Astfel, de-a lungul anilor, am reconstruit profilul extraordinar al Nazarineanului pe baza unei bogate cercetări biblice din ultimii două sute de ani, am reflectat mult asupra întregului subiect asemenea unuia care îl are la inimă, am motivat cu precizie afirmațiile mele, prezentându-le în mod sistematic. Impulsul mi-a venit din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tăbliță, un titulus, pe care să se scrie numele condamnatului și vina, motivul condamnării la moarte, causa poenae, prin crucificare. Textul - scris în trei limbi: latină, ebraică (mai precis aramaică) și greacă - a parvenit sub patru forme, aproape identice: „Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor” (cel care s-a impus, INRI - Iisus Nazarenus Rex Iudaeorum) (Ioan, 19;19), „Acesta este regele iudeilor” (Luca, 23;38); „Regele iudeilor” (Marcu, 15;26); „Acesta este Iisus, regele Iudeilor” (Matei, 27;37). Așadar, vina condamnării la moarte
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
mai vechi biserici. Minunatul ei iconostas a fost dăruit în anul 1767 de un negustor grec, rămas necunoscut. Biserica - Sinagogă a greco - catolicilor a fost înălțată pe ruinele unei clădiri din perioada romană. Se consideră că aceste ruine aparțin sinagogii nazarinene din epoca lui Hristos. Biserica Catolică a Bunei - Vestiri a Maicii Domnului a fost construită pe locul Casei Maicii Domnului și a Dreptului Iosiv. Pe acest loc a existat o biserică bizantină, ale cărei ruine au fost descoperite cu prilejul
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mînă, zicîndu-și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de-atîta drum, avînd aceeași rostire, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]