5 matches
-
iubire care este inima existenței. Cu viața în pumni îi privesc și îi întreb ce să fac acum cu ea, când singurătatea sparge cadrele fericirii încercând să-mi ridice în privirile uimite bucuria, ca pe o floare de nufăr alb neîmbobocit încă, doar gândit de creierul din inima în care tot mai mult mă regăsesc cu toată emoția, cu toată sensibilitatea pe care o acuz pe nedrept că devine inutilă într-o lume a noroiului ridicat la rang de cer. Deschid
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu mine cu întregul plec departe de scurtăturile timpului îndes într-un sac de oase vocalele limbilor pământului filele fierbinți ale trecerilor frunzele neîmbobocite apoi pășesc în flacăra verde a gândului curat dincolo de frontieră mă aștept eu tot eu cu mici modificări furate esențelor vieții între două trenuri două fumuri două scuturări din cenușa imperiilor de nisip ridicate dincolo între hotarele în care fricile
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_astept_tot_eu_dincolo_anne_marie_bejliu_1389071229.html [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
ani de la engleză - să-mi recite un vers, oricare, din poemul Ozymandias, sau numai să-mi relateze în linii mari despre ce tratează poemul, nici măcar zece dintre ele n-ar fi în stare; dar pun rămășag pe lalelele mele încă neîmbobocite că cincizeci dintre fete ar putea să mă informeze că Shelley pleda pentru amorul liber și că a avut o soție care a scris Frankenstein și o alta care s-a înecat. Vă rog să țineți seama că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu pe tron), întoarsă spre dreapta, puțin surprinsă, rușinată, parcă, - zicem noi - de anunțul abea făcut de îngerul îngenuncheat, cu o ramură de măslin în mâna stângă, lângă vaza de pe podea plină de crini albi, deschiși, doar câțiva sunt închiși, neîmbobociți. Mâna dreaptă a fecioarei strânge pudică sub bărbie gulerul pelerinei, mantiei albastre ce acoperă rochia de un purpuriu cardinal. Peretele pe care sunt proiectați cei doi e auriu, - iar îngerul este și mai auriu, mai deschis la culoare, - reflex divin
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
îmi regăsesc, in integrum, locul pe care ni-l dă Dumnezeu ca natură. El ca natură, nouă ca natură. E o colină cu un șir lung de morminte, ascunse între ele de copăcei, de narcise, de trandafiri încă neexplodați și neîmbobociți, de pruni care se scutură în metamorfozele lor spre țuică. Acolo pot asculta cum crește iarba printre greieri și pe sub mierle. Și tot acolo pot vedea o imagine simbol a unei lumi care trece de la secolul XX industrial înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]