14 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1477340025.html [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
elegie scrisă pe umerii noștri copleșiți de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să îmbrăcăm veșmântul etern al iubirii din urmă. Referință Bibliografică: Veșmântul iubirii din urmă / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1477340025.html [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
Sonetul CXXXIX are o abia perceptibilă trimitere ezoterică prin apelul: ,,Asalt aș da, cărarea-i neaflată,/ Adam și Eva, izgoniți, fac pasul,/ În timp ce Kundalini (s.n.) strigă: Tată!// Privind la cer întreb: sosit-a ceasul?/ Bătrân, ecoul mut e sub lăcată,/ Neînșeuat, m-așteaptă-n prag Pegasul!’’. Din Sonetul CCXVII: În Turnul Babel am urcat spre Tine:/ Voit-am, Doamne, să Îți fiu aproape (...) - aflat sub umbrarul acelorași miresme argheziene - cităm finalul: ,,Măreață e scânteia bucuriei!/ Ce vrei să-mi dai? Cununa veșniciei?/ S-
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ... PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1441775920.html [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
ce-i zborul peste durerea lumii,M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioareși-am aruncat suspinul după piciorul lunii.... XXVII. VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
elegie scrisă pe umerii noștri copleșiți de povara a ceea ce am ascuns printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să ... Citește mai mult Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat?trece turbat peste noi rănindu-nearipile de cocori rătăciți șistingheri,ne spulberă și ultimul visînmugurit în noaptea fărăstele-n destin,de ce nu îți ridici brațele-ramoprindu-ipașii cu potcoave de foc?Grăbește
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
printre rânduri scrise în pripă. Sărută tăcut petalele crinului din palmele mele împreunate în rugă, apoi îmblânzește cu raza curcubeului regăsit clipa rebelă, fiica cea mică a timpului neînșeuat, cere-i răgaz să ... Citește mai mult Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat?trece turbat peste noi rănindu-nearipile de cocori rătăciți șistingheri,ne spulberă și ultimul visînmugurit în noaptea fărăstele-n destin,de ce nu îți ridici brațele-ramoprindu-ipașii cu potcoave de foc?Grăbește-te, mai avem gânduriînsoțite de cuvântul ce așteaptăsă fie rostitși păzește primăvara
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
păzește primăvara lui Vivaldi,nu vreau să devină elegiescrisă pe umerii noștri copleșițide povara a ceea ce amascuns printre rânduri scriseîn pripă.Sărută tăcut petalele crinuluidin palmele mele împreunate în rugă,apoi îmblânzeștecu raza curcubeului regăsitclipa rebelă, fiica cea mică atimpului neînșeuat,cere-i răgaz să ... XXVIII. MĂ SIMT CA O SĂMÂNȚĂ..., de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Mă simt că o sămânță pe aripă de vânt Ce-și caută haotic o brazdă de pământ, Un
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
simfonie de miresme - Balcic *Roze miraculoase iz de legendă - marea la Balcic *Coasta de argint nisipuri de aur - cafeaua turcească *Pământ alb apă cea mai albastră și eu - îndrăgostită *Balcic - o fugă din mine spre mine tărâm redescoperit *Gândurile - căi neînșeuați alergând pe nisipuri *O fugă a eului înspre sine mare descoperită *Nimic definitiv nici macar moartea - inima - mărturie * În mijlocul grădinii mormântul - ce departe e lumea! *Vâlvătăi de lumină miresme de roze spectacol spectral *Iubiri ce trec dincolo de graniță vieții și a
SECVENŢĂ LA BALCIC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_grafica_secventa_la_balcic.html [Corola-blog/BlogPost/341831_a_343160]
-
o blană de miel pusă Într-o blană de vulpe, se născuse din nou. Și nu mai era nimeni. Sau invers, tocmai că el era Nimeni. În acest timp, Amir scoase dintr-o desagă ce atârna pe crupa unui cal neînșeuat, legat de căruță, o bucată de brânză și un colț de pâine. Ștefănel Înfulecă repede și bău apă dintr-un burduf de piele. - Unde mergem? Îl Întrebă apoi pe Nogodar. - Trebuit plecat, răspunse bătrânul. Ail nu sigur. Amir călărit alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
director al Casei de Presă și Editură Libertatea din Pancevo. A colaborat la publicații literare și de cultură din Iugoslavia și din România. Este laureat al festivalurilor de poezie din Vrbas, Craiova, Pancevo, Orșova-Drobeta-Turnu Severin ș.a. Debutează cu placheta Păsări neînșeuate (1981), ale cărei poezii sunt un amestec de prozaism deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera este vag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
cât și de imagini („Să-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări inexplicabile (1990) conține texte mai dezinvolte, care mizează pe umor și pe tehnica intertextualității. SCRIERI: Păsări neînșeuate, Pancevo, 1981; Om singur visând, Pancevo, 1984; Împrejurări inexplicabile, Novi Sad, 1990; Cele mai frumoase poezii, Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Slavco Almăjan, Versiunea posibilă, Pancevo, 1987, 18; Ion Deaconescu, Poezie și epocă, Novi Sad, 1989, 73-77; Ion Deaconescu, Arheologia lecturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
impalpabil, ce-i amintea vag de niște momente trăite în Panonia în vremea adolescenței, momente de o dulce, niciodată mărturisită durere, care-l încerca atunci când, în lumina sângerie a unor splendide apusuri de soare, călărea de unul singur pe calul neînșeuat, în imensa câmpie mângâiată de vânt. Era ceva diferit de dorința de a poseda pe care o încercase pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită totuși de o la fel de mare melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piept. „Un asemenea om...” Samuraiul era cuprins și de data aceasta de aceeași neputință de-a înțelege dintotdeauna. „De ce oare i s-or închina?” Își aduse aminte că văzuse odată un răufăcător în aceeași stare jalnică. Urcat pe un cal neînșeuat era târât pe străzile orașului cu mâinile legate de un drug de lemn. Omul acesta era la fel de urât și de murdar ca și făptașul acela. Coastele îi erau ieșite în afară, pântecul supt de parcă nu mai mâncase nimic de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]