38 matches
-
romanul obsedantului deceniu” în proză, iar la nivel de context socio-politic-cultural autorii incomodează într-un fel sau altul autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în paralel cu aceste culoare net delimitate au evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în nici una din direcțiile „acreditate”, lăsați în umbră, marginalizați de critici, dar de la care se vor revendica optzeciștii, astfel încât vor fi recuperați în perioada imediat postdecembristă. Autorul ajunge astfel la discutarea ultimului deceniu al secolului trecut, pe care îl găsește
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
vostru”, un iubitor de deplină devoțiune pentru națiunea română, de un atașament nețărmurit în continuitatea spiritului național. Mă întreb ce o fi zis marele matematician Viorel Barbu de nu se mai știe nimic despre el? Dar profundul fizician Ion Bica? Neîncadrabilul fizician Liviu Sofonea? Dar filosoful Mircea? Dar atâția alții, uitați până și în moarte? Cine să ne trezească altcineva decât noi înșine? E o durere în nerăspunsul nostru, celor care încă mai suntem, în răspunsul generațiilor care poartă povara continuării
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Olsen, Mioara Avram etc..). Extinderea cunoaște grade diferite de acceptabilitate: admisă la femininele cu terminație atipică (lui Mimi), trece drept excesiv de neîngrijită, drept marcă a vorbirii inculte, la nume de rudenie (lui mătușa). E normală utilizarea articolului pentru genitivul substantivelor neîncadrabile în modelele de flexiune, în primul rînd pentru numele lunilor - "începutul lui iunie" -, ca și pentru diferite neologisme insuficient adaptate, pentru compuse sau sintagme. O întreagă propoziție, interpretată ca un concept unic, poate fi precedată de lui, ca în titlul
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la elementele cosmice
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
ușoare", gustul pentru relaxarea intelectuală; pe de altă parte, lectorul contemporan, isterizat de experiment, "lucidizat" peste măsură, poate să intre în jocul calm și sigur al autorului. Foarte important este simplul fapt că Alexandru Ecovoiu promoveaază o astfel de literatură, neîncadrabilă în vreo direcție culturală agresivă, pentru că, în fond, cărțile lui cuprind un incredibil optimism, o încredere fără margini în ficțiunea pură, în construcție. Elementele predominante sînt parabola, exotismul, localizarea superficială în timp și spațiu, cursivitatea narativă. În Saludos, spre exemplu
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
Roman? Roman, scrie vizibil autoarea pe pagina de gardă a cărții sale, sub titlu. Dar ce fel de roman? L-aș consulta pe Nicolae Manolescu : este ionic, doric, corintic? Este din toate câte ceva, mă gândesc că mi-ar răspunde, dar neîncadrabil cu totul niciuneia din cele trei categorii, oricât de încăpătoare. Nu e, oricum, numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric și coșmaresc, în scenele de trăire alienată a poetului, e cronică a
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
obîrșie derivă o trăsătură de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se poate găsi în afara legii, care nu stabilește vreo valoare socotind valorile drept
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
preocupările, de a ieși, voit și defensiv, din „actualitate". Cred că a fost cea mai mare realizare din ultima perioadă a vieții mele. A fost, într-un fel, și cea mai fecundă. Sunt „un antifuncționar", „un anti-birocrat" înnăscut. Ireductibil, organic, neîncadrabil și neplanificabil. Dacă revin mereu asupra acestei idei este fiindcă pentru mine a devenit mai mult decât obsesie: o problemă vitală, esențială, de supraviețuire. De viață și moarte. Fără nici o exagerare. Eliberat, cât mai mult posibil, de constrângeri, comenzi, invitații
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
uriașe, amândoi integrându- se, de fapt, în sfera deosebit de largă a dansului european de astăzi, din care s-a împărtășit și Motoko Hirayama. Distinsă, delicată, adesea ca un fulg dus de vânt, dansatoarea japoneză a evoluat în forme foarte libere, neîncadrabile unui stil anume, fără nici o legătură, de exemplu, cu dansul contemporan japonez butoh, ci mult mai apropiate de formele dansului contemporan european. O posibilă explicație ar fi faptul că Motoko Hirayama, după ce a luat medalia de aur și Premiul Vaslav
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiți în școli. Nu mai avem... liceele astea agricole s-au diminuat, nu mai sunt licee de alimentație, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Ne facem filozofi și ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu ușurință!”
Elena Băsescu: Este oportun ca tinerii să aleagă să fie tâmplari sau instalatori () [Corola-journal/Journalistic/46205_a_47530]
-
naște chiar în interiorul lipsurilor și oboselii”, „pentru cei lipsiți de mijloace”, ceea ce nu-l împiedică să-și desăvârșească pregătirea culturală, după cum o demonstrează cu prisosință scrierile sale originale, poezia și eseurile. Prin gândirea sa poetică este un outsider, neaderent și neîncadrabil, situat la distanță chiar și față de poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
printro apă clară”), dar cea mai adesea concentrat de unde și factura de hai-ku a multor piese - în marca autorului „semne de carte”, frecvente în toate etapele de creație ale sale. Mai cu seamă, pe toate corzile, caracteristică la acest poet neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
nu doar legat de perioada în care ar fi trebuit să-și semnaleze debutulpoetic, dar și legat de mersul stilurilor literare. Valeriu Rață este un...”clasic în viață”, ca să reproduc, păstrând proporția, o sintagmă deja cu istorie. Poeților din categoria neîncadrabililor la o generație literară (cerc în care ar putea să se circumscrie și V. Rață), Ion Pachia Tatomirescu, o somitate în domeniul criticii și istoriei literare, nu le acordă șanse de afirmare, dar totuși nu le anunță un “naufragiu” sigur
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
a iubit și-l mai iubește, și-l va iubi încă. Volumul „Nichita Stănescu. Cu colțul inimii” - este o bijuterie rară. Un chihlimbar de purtat la piept, ca pandantiv la o întâlnire importantă cu Viața. Ori cu Veșnicia. Ea este neîncadrabilă în vreun gen, este ceva singular în creația lui Nicolae Băciuț (deși a mai scris cărți omagiale!) - cum singular este și obiectul ei: Bătrânul Nichita. Este alcătuită dintr-o sumă de texte scrise cu dragostea dând pe dinafară, așa cum izbucnește
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Grinta 2016 Viața într-un pumn de lacrimi, volum 2016 primit de la Letiția Vladislav, adună poeme fără titlu, neîntâmplător, pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din legarea iubirii de veșnicie, prin pierderea pământească a persoanei dragi
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
magică, ci de un antagonism evident al unei realități devenite între timp simulacrul propriei existențe a umanității, o umanitate obligată, din păcate, de noile principii economico-filozofice dominante să își comercializeze fără voie propria-i sacralitate cu o unitate de măsură neîncadrabilă în sistemul internațional de standardizare cunoscut, SI. -------------------------------------------------- Bibliografie: [1]Barthes Roland, 1997: Mitologii, Institutul European, Iași [2]Baudrillard Jean, 1996: Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj [3]Baudrillard Jean, 1996: Societatea de consum, comunicare.ro [4]Dinu Mihai, 2004: Fundamentele comunicării
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
Grinta 2016 Viața într-un pumn de lacrimi, volum 2016 primit de la Letiția Vladislav, adună poeme fără titlu, neîntâmplător, pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din legarea iubirii de veșnicie, prin pierderea pământească a persoanei dragi
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
lacrimi, Grinta 2016Viața într-un pumn de lacrimi, volum 2016 primit de la Letiția Vladislav, adună poeme fără titlu, neîntâmplător, pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
pentru că rama lor comună le face un poem integral, elegiac, despre care Ana Blandiana scrie pe copertă a fi “un sunet neîncadrabil în canoane, un sunet grav, răscolitor, o meditație dureroasă...” Eu cred că poeții adevărați sunt cei neîncadrați și neîncadrabili în canoane, pentru că la ei găsești autenticitatea poeziei, netrucată, neînvățată din cărți, ea ține de acuratețea exprimării nefiind insuflată, imitată, influențată. Versurile Letiției Vladislav relevă o poeticitate autentică, venind din legarea iubirii de veșnicie, prin pierderea pământească a persoanei dragi
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
la Berlin, Praga, Berna, Paris, mai târziu și în teatre de limbă rusă, polonă sau engleză. A doua piesă importantă a lui C. este Capul de rățoi, scrisă în 1938, reprezentată la Teatrul Național din București și publicată în 1940. Neîncadrabilă într-un gen dramatic exact, scrierea amestecă pamfletul cu farsa, parabola cu expozeul simplu, direct, sarcasmul cu pledoaria umanitară și cu meditația, rezultatul fiind o lucrare în egală măsură lirică și burlescă și, în același timp, punctul cel mai înalt
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
se poate vorbi despre o veritabilă „cronopatologie” (V. Supprian, M. Papousek). Variații naturale ale endogenității pot fi semnalate și în cursul perioadelor de maturizare a personalității sau a „crizelor de dezvoltare” (H.J. Weitbrecht 0). Ele sunt „faze de criză psiho-biologică”, neîncadrabile psihologic, în cursul cărora diferite fenomene pot să apară în mod neașteptat, zgomotos, cu un caracter de regresiune a maturizării sau de aspect discordant-disociativ al personalității. H. Tellenbach afirmă că fenomenele endogenului se manifestă în sensurile de „a fi” ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii și consumul uman. Evoluția raportului resurse naturale/cerințe umane (interfață economie), după cum se arată și în figura 1, nu lasă loc dezvoltării pe termen lung, concluzie la care au ajuns gânditorii pesimiști și oamenii de știință și personalități politice neîncadrabile în categoriile lui Herman Kahn, menționate mai sus, precum Lester Brown, Al Gore, Willy Brandt etc. Această concluzie lasă în schimb loc schițării unui nou concept, acela de supraviețuire, care are scopul de a întârzia încheierea unui ciclu de evoluție
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Ușa interzisă Gabriel Liiceanu Ce mai e și cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a ființei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil: această explozie mă redă mie însumi întreg. 2001 3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedește că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine și că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]