1,342 matches
-
o cruce mare pe piept și spuse: - Doamne, te rog să-mi dai putere să trec cu bine peste tot și peste toate. Nu vreau să-mi dezamăgesc publicul. Ajută-mă Doamne! Și Dumnezeu îi ascultă ruga. Căci a intrat neîncrezătoare pe scenă și a ieșit în ovații și aplauze. Cum a reușit? Nu găsea nici o explicație. Sau poate da, ajutorul Tatălui Ceresc! La final, după reverență Măria își îndreptă privirea spre colțul scenei și o ,,văzu” , acolo, ghemuită, pe Alexandra
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
putea trece prea ușor. Iar mai spre vale era ceata iudeilor de care la fel, n-ar fi trecut nimeni prea ușor. -Dar dacă cineva s-ar fi strecurat printre voi toți târându-se? întrebă Audanius. Lacerta dădu din cap neîncrezător. -Chiar și așa, completă Simbinacus, trebuiau să dea la o parte piatra iar apoi să se strecoare înapoi cu cadavrul după ei. Ar fi fost cumva văzuți de voluntarii iudei ai lui Ahav care spun că n-au închis un
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1432308823.html [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
iau de nevastă și nu a fost unul care să nu-i fi promis până ce ajungeau cu ea în pat. Și doar buna și iubitoarea mamă nu contenea cu sfaturile ei: - Și pisica promite totul șoricelului aflat pe marginea găurii, neîncrezător a ieși spre a nu fi mâncat, că doar se va juca cu el! A gîndit mult Lea până ce a ajuns la concluzia că va trebui să-și încerce norocul cu Leon, comis-voiajorul cunoscut în comună dar și prin depărtări
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
În dreptul ferestrei, lângă un lămâi decorativ, un cearceaf pe alocuri ud pare să înfășoare din cap până în picioare o statuie din acelea pe care le dezvelește primarul prin parcuri. A cui o fi că dimineață nu era aici? Se apropie neîncrezătoare, o înțeapă cu umbrela și o simte moale. O dată, de două ori. Până când aceasta face o voltă neașteptată cu dreapta ridicată ca pentru o lovitură de kendo arătându-și dinții. - Ha, să nu dai că îți scot ochii! Zâmbet larg
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Valentin_si_valentina.html [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
mesaje SOS, răzbat din toate frazele, aproape că simți palpabil primejdia pentru ca mai apoi, să-i poți replica unui interlocutor invizibil: Ha, ți-am spus eu că e periculos? Chiar și eroina poveștii intuiește primejdia și are tendința să fugă: „Neîncrezătoare, ridică privirea către ochii lui negri, pătrunzători, căutând siguranța de care avea atâta nevoie. Nu o găsi. Ba mai mult, prezența lui îi crea o stare de neliniște, ca un fel de autoapărare menită să-i pună în alertă toate
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Lansare_de_carte_a_editurii_se_cristea_aurora_1385927921.html [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
JANIK - ANDREEA (PARTEA INTÂIA) Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Andreea privea zâmbind perechea din fața ei. - Vreau să dansez, spuse bărbatul în vârstă. - Dansează, răspunse femeia de lângă el cu voce neîncrezătoare. - Da, dar cu tine vreau! Andreea privea absentă spre fereastra din spatele domnului Rothe. Acesta îi era un pacient foarte drag, iar soția lui il vizita de două - trei ori pe săptămână. Ambii erau trecuți de șaptezeci de ani, iar domnul
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
e nevoie, ci și de-un braț ocrotitor. Cain: (încă vizibil marcat de „întâlnirea” cu Domnul) De unde naiba-ai apărut, că nu te-am mai văzut pe-aici? Ispititorul: Sunt brațul care-ți trebuiește și vreau să devenim amici. Cain: (neîncrezător și ironic) Ia uite ce noroc pe mine cu-așa o faină întâmplare!... De nu ți-i cu bănat, amice, aș vrea să știu în ce ești tare. Ispititorul: (rânjind) Destule pot părinții tăi să îți vorbească despre mine; (apoi
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
ajung lacrimile mele, cresc flori numite lăcrămioare. Am plâns atât de mult din cauza tatălui tău încât talpa turnului s-a acoperit cu o pătură de lăcrămioare. Noi nu dorim răzbunare, căci pacea e mai dulce decât orice pe lumea aceasta. Neîncrezător, Mladin se întoarse la tatăl său și îi ceru acestuia să-i spună adevărul în ceea ce privește vrajba dintre el și Pană-Împărat. Cum Colț-Împărat o ținea una și bună cu vechea lui poveste, feciorul merse la turnul năruit de la hotar și găsi
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
domiciliu în România. Obișnuit cu problema domiciliului, explic că nu mai figurez în evidența persoanelor din Olanda decât cu adresa din România. În plus, dreptul administrativ olandez nu cunoaște diferența între domiciliul și reședință. Invariabil, sunt întâmpinat cu un semizâmbet neîncrezător: Un străin? Domiciliu aici? Imposibil. Totuși, de șapte ani Bucureștiul e orașul meu. N-am mai stat în niciun alt oraș așa de mult timp. Deși nu mă simt român, mă simt acasă aici. Și din prima zi, trebuie să
Deși nu mă simt român, mă simt ca acasă aici by https://republica.ro/desi-nu-ma-simt-roman-ma-simt-ca-acasa-aici [Corola-blog/BlogPost/338067_a_339396]
-
dintre cele mai bune scriitoare de limbă română din Israel (...). - Magdalena Brătescu, ai vrea să-ți faci un autoportret? - Dacă te referi la firea mea, într-o singură trăsătură de condei afirm: sunt o visătoare. În mai multe: o perfecționistă, neîncrezătoare în forțele mele, nepregătită pentru viață, o hipersensibilă, cu un simț al dreptății foarte bine dezvoltat și un fel de Procust inofensiv; adică eu continui să trăiesc într-o lume a mea în care oamenii sunt buni și sinceri. Nu
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1415448701.html [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
spatele pentru a-și ridica și încheia pantalonii și cureaua. Parcă uitase de femeia ce-i oferise trupul său. S-a speriat de țipătul scurt și ascuțit scăpat de ea. Olga se aplecase să-și ridice haina de piele. Privea neîncrezătoare pământul înghețat, dar curat. Din stratul de zăpada pe care haina a fost întinsă, nu mai era nici urmă! Cu toate că temperatura era de minus cinci-șase grade Celsius... Drumul spre casă a fost parcurs în tăcere. El, încordat la volan, ea
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inima_ranita_2_.html [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
să-ți spun... - Aha, înțeleg! Nu am de unde ști, dar intuiam... - Ai pierdut ceva rarisim, pentru că, nu-ți vine să crezi, sunt sigur, a avut și timp să plângă după tine, frate! - Ei, nici chiar așa! exclamă Eugen, cu adevărat neîncrezător. - Pe onoarea mea! Cred că tocmai din cauza asta s-a dăruit cu disperare... Femeia te iubește cu adevărat ori te dorește nebunește, pentru că nu ai răspuns chemării ei. Altfel nici eu nu o înțeleg, crede-mă! - Măi, frate, stai așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1429973264.html [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
magazine văzu oprită o căruță cu coviltir din care se descărcau baloți cu fel de fel de mărfuri. La altul, un negustor de șei își tot întorcea și răsucea mărfurile către cineva care le privea și le măsura suspicios, parcă neîncrezător în rezistența lor și în asigurările vânzătorului. Undeva, pe o moviliță de pământ, câteva fete ale mahalalei boceau un mic sicriu ce aveau să-l ascundă printre bozii crescuți fără lege, cu flori albe, a căror fructe negre sunt atât
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
mestecă și înghite, mestecă și înghite și lacrimile care îi curg din abundență. Dacă ceapa nu îi provoacă lacrimi, acestea trebuie s(t)imulate altfel, dar fără ele nu se poate! Strânge masa, aruncă resturile la coș. Se răzgândește privind neîncrezător în direcția secretarei, ia resturile din coș și le pune într-o altă pungă și apoi le închide în diplomat. Își curăță satisfăcut unghiile. În acest timp secretara a deschis radioul. Fond muzical discret, muzică populară. Dar ceva cu totul
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pauza_de_masa.html [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
și lasă-te în brațele mele, Ioană! Liniștește-te! Uite, mă luă un dor de tine așa..., știi tu, ca în zilele alea când eram noi doi... - Ești nebun, omule! l-a întrerupt ea, privindu-l cu mirare și destul de neîncrezătoare. Ai băut ceva și n-am văzut eu? Ce te-a apucat? Lasă-mă, nu mă strânge...! Ne văd copii, ne văd ăi bătrâni, ce-ți veni? - Nu-mi veni nimic, doar așa, puțină poftă, a mai zis Vasile până
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
în școli „cum să-l citim” pe Eminescu, astfel încât să-l „introducem” cu grijă pe ascultător în odaia Cătălinei, să-i nu distorsionăm acea imagine eminesciană de ...copilă naivă, ...pe cât de ușor coruptibilă de un „Cătălin” șiret, pe atât de neîncrezătoare în sinceritatea stranie a Geniului, deși chiar ea își dorea defapt, în subconștient, să fie „luminată” și iubită sincer de o astfel de Creatură. Apoi citindu-i ascultătorului, trebuie să-l „luăm” cu noi la plimbare printre aștri, către Stăpânul
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_cam_ce_lasam_in_urma_oare_.html [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
milă și încet am început să-mi scot pulovărul, mi-am ridicat mâneca de la rochie și dintr-o mișcare rapidă, mi-am strâns pumnul și i l-am băgat sub nas. -Pune mâna, i-am spus supărată. Cameluța a privit neîncrezătoare, numai Nuța mirată a început să-și plimbe palma pe brațul meu. -O să te bată mama lui și nu o să mai vină la voi și nici nu o să te mai iubească, a continuat Cameluța, care nu putea să fie
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
o boemă intelectuală. Cărțile, ca și copiii, au destinul lor: unii reușesc mai greu.” Iată, dincolo de situația unui autor sau a altuia, a unei opere sau a alteia, cred că problema este a noastră; este o problemă a culturii române: neîncrezători în valorile proprii și obișnuiți să ne tot ignorăm și să ne alungăm creatorii, ezităm și... distingem mai greu ce este de admirat!... Într-un pasaj memorabil, Ioan Kaleve relata despre reperele sale critice: trei profesoare ce au vărsat o
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” by http://uzp.org.ro/cantarea-oilor-poemul-despre-nimicirea-culturii-pastorale/ [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
continuă mijind ochii (am aflat ulterior că cică așa faci ca să vezi aura cuiva, ții ochii întredeschiși și dai capul puțin pe spate) „numai că ai o mică pată maro chiar în centru”. Rămăsesem cu gura căscată și o priveam neîncrezător. După câteva secunde mi-am revenit din șoc. „Păi ia și tu ăsta și șterge-mă!” i-am spus, întinzându-i un șervețel și rugându-mă în sinea mea ca pata maro să fie de ciocolată. De ce oameni aparent inteligenți
„Ai o aură mișto!” Cum mă apăr când un iluminat se oferă să mă rezolve energetic sau să mă purifice cu cristale by https://republica.ro/zai-o-aura-misto-cum-ma-apar-cand-un-iluminat-se-ofera-sa-ma-rezolve-energetic-sau-sa-ma-purifice-cu-cristale [Corola-blog/BlogPost/338277_a_339606]
-
de dor. De altfel, melancolia nu e altceva decât mixtură de miere și fiere (a se vedea etimologia cuvântului). Traversat de nostalgie, versul nu este, totuși, niciodată sceptic, chiar dacă proclamă o imposibilitate, și nici autorul nu este indispus ori total neîncrezător. Ci neîncetat „subjugat de speranță”. Încrederea în refacerea vremurilor de altădată e încărcată, ce-i drept, de nesiguranță, însă locul posibilității nu e ocupat. Iar atâta timp cât există probabilitate, există și potențialitate. Și, dacă ne uităm bine, vedem că puterea este
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Liniile_paralele_se_intalnesc_in_infinit_iulian_patca_sa_vii_si_maine_cluj_napoca_editura_mega_2011_.html [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
produs care este de multă vreme parte a lumii noaste, însă care este, pentru el, o lume în sine. O lume în care a intrat timid în urmă cu mai bine de zece ani, sub privirile sceptice și în comentariile neîncrezătoare ale cunoscuților. „De unde până unde, tu, un sportiv, ai ajuns să te ocupi de cafea?” Cine era el atunci? Un sportiv care decisese să pună capăt carierei. Făcuse aproape toată viața lui judo de performanță, iar apoi fusese antrenor în
Drumul unui fost sportiv de performanță în lumea cafelei. Regula numărul 1 când îți comanzi o ceașcă de cafea by https://republica.ro/drumul-unui-fost-sportiv-de-performanta-in-lumea-cafelei-regula-numarul-1-cand-iti-comanzi-o-ceasca-de [Corola-blog/BlogPost/338296_a_339625]
-
demoni și demonii din îngeri ard zvârcolindu-se în același cerc uitat înlăuntru, cetățenii nevoiași la cer fac acum plângeri supărați că nu înțeleg ce-i particula întru'. Ochii lumii, oarbe găuri privesc dar nu pătrund substanța renunțării, în zori neîncrezătoarele nopți ne ocolesc cântând în timbrată șoaptă cântările cântarii. Ca turnul din Pisa luna înclinată stă să cadă înghesuindu-se-nlăuntrul cerului meu, stând strâmb drept ar vrea să vadă dacă în locul lui Dumnezeu nu s-a întronat vreun zeu. ------------------------------ Emil SAUCIUC
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1474450454.html [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
frunze uriașe de eucalipt încrucișate. Era pilot și nu unul oarecare. Performanța lui dezechilibrase un trecător tânăr cu căștile pe urechi. Da, într-adevăr, mai puteam pleca de aici numai zburând. Tânărul se întoarse și îl salută cu un zâmbet. Neîncrezător, micul meu deschise larg ochii și își ascunse arma. Îmi place să cred că întâlnirile întâmplătoare aduc mai mult noroc și sunt mai autentice. Acum a primit o bomboană. În fine, se desprinse de balustradă, ultimul ajutor înainte de scări, și
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Asa_cum_a_fost_aruncate_zarurile.html [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
puțin să ne tragem și noi sufletu', după care ne-apucăm de săpat. Tre' să eliberăm galeria cât mai repejor. Ăia de afară, noi de-aici. Să verificăm dacă avem târnăcoapele și lopețile întregi și-i dăm bătaie!” Eu mai neîncrezător „Bre, da' dacă ăștia de-afară nu știu de noi? Poate s-o apuca de săpat după ce-o să vadă că n-am ieșit noi din tură” „Băi, țigane, am treizeci și cinci de ani vechime în mina asta. Crezi tu, că
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ortac_ciprian_alexandrescu_1357670176.html [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
NU-I OARE UN MIRACOL? Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-i oare un miracol sublim că sunt convins că nu mai e obstacol ce nu poate fi-nvins? Eu, neîncrezătorul, de-o vreme simt intens că pot ca viitorul să îl inund cu sens . Nu îmi mai este teamă și viața o înfrunt fără s-o iau în seamă când mă privește crunt. De-o vreme nu-mi mai pasă
NU-I OARE UN MIRACOL? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1477115112.html [Corola-blog/BlogPost/354947_a_356276]