64 matches
-
regim. Socotim Însă, că putem trage concluzii mai prețioase din cele constatate de noi, după anul 1932. Prezentăm mai jos mersul sifilisului În raport cu numărul prostituatelor și regimul prost ituției, după cum și spitalizarea acestor persoane. Examinând aceste cifre observăm În mod neîndoios că Înainte de 1930, deci În perioada reglementarismului, În Iași numărul prostituatelor Înscrise și controlate de organele sanitare au fost mult mai puține : Au fost Înregistrate 156 iar noi am ajuns să Înregistrăm și să controlăm până la un număr de 653
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
oase a căror încheieturi sunau parcă scheletic. Am așteptat să mă însoțească până la cameră fratele meu. Fără energie, cu o pojghiță încă de gheață, pe voință, mă indignam și aș fi voit să reclam pe nebun, clar tocmai nebunia lui neîndoioasă, ritualul absurd al gestului, care corespundea cu ciudățenia făpturei, m-au oprit. Fratele meu, de altfel, nu era de fire cavalerească. . . deși eu totdeauna am visat pentru orice neajunsuri un frate vendicator. - Fratele tău era ca toți frații care nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea ei pentru serviciile Elizei erau o explicație, dar neîndestulătoare. Mai lesne, aversiunea ei neîndoioasă, haină, către Doru, o făcea să caute a scăpa de el prin orice mijloc și găsise în ideea asta un agent de dizolvare definitivă a căsniciei lor. Era desigur ideea ei fixă; opera nouă la care lucra cu aceeași pornire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost anonimi!. Dar erau prea cunoscuți. Totuși, văzuți aici, în afara decorului de altădată, aveau ceva reînnoit, schimbat, ceva admisibil. Situația lor de pereche era neîndoioasă. Veniseră acolo așa cum te duci orișiunde, în aceleași împrejurări. Ca să câștigi timp, ca să grăbești timpul. Iar momentul acelei situații era scabros, ar fi zis Nory. Era preziua unor fapte decizive. Cum nu se puteau ocoli, se recunoscură. Doamna Eliza crezu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii i se împăinjeniră, chemând neîndoioase lacrimi amare. O, câtă suferință pe biata mea fată! După un timp, când mama văzu că Olga se liniștise oarecum, părăsi încăperea. Trebuia să meargă la serviciu. Cum era însă să o lase pe fată în starea aceasta? Se răzgândi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că femeile se simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încă nu se iviseră? Deocamdată mai aveau apă și trei cămile cărora le puteau bea sângele. Aveau să mai treacă multe zile până când ciudatele lumini strălucitoare ca o mie de sori să înceapă să explodeze în străfundul ochilor lor, semn neîndoios că începea adevărata deshidratare, dar drumul era lung, foarte lung, și presupunea o voință enormă și un spirit de supraviețuire de neînvins, fără să aibă măcar speranța că eforturile lor vor fi încununate de succes. „Ferește-te de Tikdabra.“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau "vârsta ingrată". Deoarece păstrează în minte scenele toride și obligatoriu perfecte ale seducției sau săruturilor din filme, cei lipsiți de experiență se simt mai stângaci ca oricând. Desigur, învățăceii în ale iubirii au făcut dintotdeauna gafe. Este în schimb neîndoios că niciodată nu avuseseră o asemenea groază de ele ca acum. Acum că vremurile erau altele, fetele și băieții deopotrivă se tem nu atât că ar putea "cădea în păcat", cât că ar putea să fie "ridicoli". Nu le este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
însoțit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.” El se referă aici că prigonea ,,Dumnezeul veacului acesta” fiindcă slujea sub patrafirul lui Iah-we care ridicase sabia împotriva Ziditorului lumilor cerești și pămîntești. Este cea mai clară și mai neîndoioasă mărturie a conspirației pe care ivriții o puneau la cale împotriva religiei geților care se răspîndise mult în imperiul roman iar în Palestina îi frigea rău tălpile Întunecimii Sale Iahwe. O altă informație care ne lămurește cine era ,,Dumnezeul veacului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se află omul creștin și Biserica cu învățătura ei divină. Ne interesează societatea noastră cu părțile bune sau mai puțin bune, societatea în progres sau în cădere. Istoria omenirii, cu adevărurile ei ne arată, spre a ne convinge în mod neîndoios, că faptele rele, nefirești dărâmă tot ce clădește familia, școala, societatea prin muncă și putere omenească. Și nici nu se poate întâmpla altcum, fiindcă știm că într-un aer viciat omul nu poate trăi multă vreme, pentru că se sufocă. Răul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
modernist să celebreze, în cea mai pură manieră tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile artistice ale rasei sunt evidente în poezia noastră populară, iar cifrele realizărilor literaturii culte nu se alăturează, ci se adună. Eminescu, Creangă și Caragiale nu sunt numai scriitori de talent, ci și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
corect". Iar antidotul corupției, mizeriei, diletantismului ar fi... renunțarea la mic. Și dacă nu putem renunța, atunci... nu. Ca să vezi pînă unde poate răzbate pesimismul (schopenhauerian)! Imagini (în sepia) cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul vine dintr-o dispoziție oarecum dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calificarea de inapt care duce la scutirea de muncă obștească: dispensarea clandestină de a executa munca deși e considerat ca prezent; repartizarea la întreprinderi ca indispensabili, ca de fapt nu ar fi indispensabili. Nu s'au putut însă găsi vinovați neîndoioși, decât în decurs de timp, prin prezentarea de dovezi de vinovăție care să fie indiscutabile, prin martori, prin mărturisiri. În situația actuală au fost numai zvonuri și presupuneri care s'au arătat că circulă pe piață, chiar și pentru fapte
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]