4 matches
-
vadul de-a curmezișul conștiinței unora, spintecând nădejdea altora, suflând în ultima lumânare agonizantă, cu ceara pe sfârșite! Însă, oricât de oțeliți sunt cei intrați în morișca mărunțelirii cu întrebări servite de către Răzvan Dumitrescu, nu scapă nerași de spoială și neînfățișați telespectatorilor în toată naturalețea biografie lor! Pe mâinile lui Răzvan Dumitrescu, aceștia sunt în cleștele din care nu scapă nici piroanele, nici scoabele, chiar și acționând cu rezistență în forță sau îndemânare vicleană! Există moderatori de emisiuni tv care se
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442982163.html [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
doar în virtutea retragerii ființei în nemanifestatul lucrător al absenței. Ceea ce primește chip se confruntă cu paradoxul ființei care iese din chip, cu nevăzutul care nu e de față, nu apare în fața ochilor care nu au ce să vadă, pe fața neînfățișată a vizibilului. Depărtarea în care se retrage chipul divin deschide însă perspectiva, îi adâncește extensia, căci ea arată însuși chipul absenței, dar al unei absențe vii, care dă relief și pregnanță lucrurilor, "depărtarea însemnându-și chipul" în locul dezertat, dezafectat, al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străbatere, între chipul de jos al lumii, în care toate sunt de același nivel, nivelate în forma aparentă a Aceluiași, și chipul de sus al Formei de lumină în care dumnezeirea se retrage. Se retrage și cheamă, în retragerea chipului neînfățișat, îl așteaptă pe cel trecător prin chipul lumii în forma netrecătoare. Ridicare a vederii la înălțimea Feței care iese la vedere, dând de înțeles că dă ceva de neatins cu simpla vedere la nivel: un superlativ absolut 66. E un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]