30 matches
-
atitudinile noastre, modelează și structurează întreaga noastră viață. Ele sunt: înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria. Aceste virtuți se mai numesc și cardinale, fiindcă ele stau la temelia celorlalte virtuți și pe ele se reazemă viața cinstită. Opusul lor: prostia, nedreptatea, neînfrânarea, slăbiciunea. Înțelepciunea este cea care ajută echilibrului vieții noastre, înfăptuirii de lucruri cinstite, prin prudență, prevedere; dreptatea presupune raportarea activităților noastre la respectarea normelor divine (Cuvântul lui Dumnezeu) și a normelor de drept juridic (stabilite de conducătorii țărilor); cumpătarea presupune
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Focul_pacatului_si_apa_curata_a_virtu_vavila_popovici_1332690179.html [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
unor goluri lipsite de esența mișcării explozia, anulase durata oricărui repaos al formelor. înspăimântătoare liniște! doar suflul spasmodic al vantului cosmic surprins de rugozitatea opacitații ce o străbătea în rafale fierbinți antrena tăvălugii de smog deasupra unei civilizații anulate de neînfrânarea necuviinței. foșnetul lui tulbura cu unde de harpă trecerea prin fiecare inel al materiei dezumanizate. .................................................. iubindu-se numai pe ei viața i-a învins cu legile ordonate de roata mișcării. timpul lor avea două culori perpetuaseră o lume a cauzelor
ÎN CALEA LACTEE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1444547079.html [Corola-blog/BlogPost/344136_a_345465]
-
spre oamenii de valoare să fie rostite în spiritul iubirii? Sau atunci când cuvintele au rănit să ne cerem iertare? Dar pentru a cere iertare în suflet trebuie să existe măcar o fărâmă de noblețe. Fiind conștient de greșeala sa, de neînfrânarea sa, omul care a jignit, a folosit cuvinte defăimătoare va acționa pe viitor mai responsabil, în acord cu conștiința sa morală, își va imagina consecințele faptelor pe care le-a făptuit sau este pe cale sa le făptuiască, întrucât i se
UNIŢI ÎN CUGET ŞI SIMŢIRI? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1394991872.html [Corola-blog/BlogPost/353528_a_354857]
-
aici dreptul celui mai puternic, drept ironizat în aparență, dar în realitate stabilit ca principiu, dreptul de a dicta, de a fi ascultat, de a îndrepta. După Hegel, istoria este perpetua străduință de educare ce-și începe acțiunea pornind de la neînfrânarea voinței naturale, pentru a răzbate până la universal și la libertatea subiectivă. Iată deci și premiza logică în evoluția tipurilor istorice de stat: Orientul a știut și știe că doar un om este liber, lumea greacă și romană că unii oameni
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_despre_putere_i_.html [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
consumului stimulează producția, mărindu-se producția, veniturile cresc. Întrucât producția internă nu a crescut, avântul comunist a stimulat practici antisociale: delapidarea, corupția, „tunul“, „mita“, „țeapa“, „ingineria financiară“ ș.a. Societatea de consum a reușit să asimileze toate pulsiunile și dorințele, adică neînfrânarea, hedonismul, desfrânarea, experimentul ludic, și să le transforme în stimuli economici. Toate acestea sunt amplificate și manipulate prin mass-media. Până și domenii care odinioară erau sustrase controlului economiei de piață, și anume, religia, cultura, învățământul, relațiile de familie, sunt în
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_cruce_si_postu_stelian_gombos_1394011653.html [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
Bibliei atenționează în legătură cu sacralitatea cuvântului, „Cuvântul” fiind, de altfel, începutul, despiritualizarea lui nu poate fi decât culpă. De la autorii Sfintelor Scripturi până la vorbitorii pestrițului areal media, cuvântul tinde nu să ajungă ultimul, ci să nu mai fie decât argument al neînfrânării prostiei! De unde nu-i, nici Dumnezeu, în toată mărita putere și dărnicie a sa, nu poate da! Suntem, mai cu seamă de la începutul ultimului deceniu, încoace, complicii torționarilor cuvântului - cuvântul fiind viu în ființa conștiinței umane, iar atunci când se lovește
ADRIAN URSU. TRECE DE LA NOBLEŢEA UMANĂ LA CUVÂNTUL OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1443244412.html [Corola-blog/BlogPost/378216_a_379545]
-
umană urmând să și-o petreacă împreună. Diferențiată și complementară, această unitate umană este o unitate conjugală: ”Creșteți și vă înmulțiți!” În acest fel, Dumnezeu a oferit oamenilor cel mai bun leac împotriva celor două rele provocate de păcatul strămoșesc: neînfrânarea poftei trupești și dispariția neamului omenesc prin moarte. Pot , oare, cuplurile de același gen, bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie, să asigure continuitatea vieți umane pe acest pământ? Poate avea urmași legătura intimă dintre doi cocoși, doi armăsari, doi
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1478476823.html [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
consumului stimulează producția, mărindu-se producția, veniturile cresc. Întrucât producția internă nu a crescut, avântul comunist a stimulat practici antisociale: delapidarea, corupția, „tunul“, „mita“, „țeapa“, „ingineria financiară“ ș.a. Societatea de consum a reușit să asimileze toate pulsiunile și dorințele, adică neînfrânarea, hedonismul, desfrânarea, experimentul ludic, și să le transforme în stimuli economici. Toate acestea sunt amplificate și manipulate prin mass-media. Până și domenii care odinioară erau sustrase controlului economiei de piață, și anume, religia, cultura, învățământul, relațiile de familie, sunt în
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1425973305.html [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
mult decât copilul 65 care apare în urma vieții sexuale. Iubirea care face din cei doi un singur trup nu se justifică prin copil, dar copilul vine în chip firesc din preaplinul ei66. Deci, căsătoria nu trebuie să fie prilej de neînfrânare, de perversiune, de abuz, să nu fie robită patimii. Fiecare soț e dator să-și stăpânească trupul în sfințenie și cinste, nu în patima poftei. Elementul spiritual trebuie să domine peste elementul trupesc în căsătoria creștină. Unirea cu Hristos să
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
sărutarea, ci cu bunăvoința 106. Totodată, plăcerea pe care o simți în urma pipăitului și a gustului te face să trăiești la fel ca și animalele, oamenii din această categorie fiind robiți pântecelui și celor de sub pântece 107. Și astfel, prin neînfrânarea de la nimicuri și dezmierdări întărim în noi puterea zămislitoare a seminței și prin aceasta ne ațâță în chip nelegiuit spre împreunarea trupurilor 108. După cum am văzut până aici, patima desfrânării este zămislită, hrănită și sporită 109 mai ales prin trei
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a doua, cap. I, în PSB, vol. 41, p. 177) „Și Însuși Mântuitorul S-a descoperit pe Sine mai minunat decât toți prin multe fapte, prin putere și stăpânire demnă de Dumnezeu. Pentru ce uneltesc deci aceia față de acestea, cu neînfrânare, planuri absurde? Alungă din pământul și cetatea lor Viața, Lumina, mântuirea tuturor, calea spre Împărăție, iertarea păcatelor, pe Dăruitorul înfierii”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a doua, cap. V, în PSB, vol. 41, p. 227
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
niciodată trecut pe lista uitării!? Încearcă să înțelegi. Încearcă, te rog! Reflectează, chibzuiește, pune în graba ta și cuvântul răbdare... Zadarnic, Teo, zadarnic! Nimic nu mă poate întoarce din drumul meu. Rămâi cu frumoasa ta, ea îți va potoli caii neînfrânărilor tale, te va învăța și engleză... Tot ai manifestat tu interes pentru această limbă. Nu fi ironică. Între mine și această... nici nu știu cum s-o mai etichetez, nu este nimic. Dar a fost! A fost după cum ți-am spus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rău țării făcîndu-și rău lui însuși. Oare treizeci și șase de deosebite Consilii de Miniștri în patru ani de zile nu sânt destulă dovadă că nu există între roșii un sâmbure capabil de-a guverna, că, egali în incapacitate și neînfrînarea ambițiilor de parvenire și de câștig, unii se sapă pe alții? Oare creșterea bugetului cheltuielilor cu 34 procente în patru ani nu dovedește îndestul alunecarea pe clina fatală a funcționarismului, plaga recunoscută și cu toate acestea încurajată în înrăutățirea ei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
de virtute Rațiune Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul timocrat L.(o.b.) Timocrație Onoarea Dorință Generală Producător Omul oligarh B.(o.l.) Oligarhie Averea Concretă Omul democrat Capul domestic al bestiei Democrație Neînfrânarea Ireală Omul tiranic Capul sălbatic al bestiei Tiranie Demența II. Morfologia politică a lui Aristotel Aristotel prezintă o morfologie a politicului conform căreia există șase forme de guvernare: regalitatea, aristocrația, politeia, tirania, oligarhia și democrația. De fapt, afirmația lui Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
La Platon, caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie să fie clar”; importantă e diferența cailor „tractatori” care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu poate fi perfectă. Ea aspiră repetat către perfecțiunea arhetipală. „Învățații spun, (...) că Cerul și Pământul, zeii și oamenii trăiesc în unire, prietenie, armonie, înțelepciune și dreptate, de aceea Universul acesta se numește Cosmos, prietene, și nu haos, și nici neînfrânare. Sunt de părere că tu te gândești la acestea și, deși ești atât de învățat, nu-ți dai seama că egalitatea geometrică are mare putere printre zei și printre oameni”. Ordinea îi preocupă în egală măsură pe zei și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
mai grave păcate făcute de oameni pe pămînt pentru că îl hulesc pe Dumnezeu și alunga Harul Duhului Sfânt de la om. Acestea sunt: păcătuirea cu încredere prea mare și nesocotita că Dumnezeu mă va ierta și pentru această pot păcătui mereu. neînfrânarea de la păcat și aminarea pocăinței până la bătrânețe sau pe patul de moarte. credință că voia lui Dumnezeu mă va mintui și nu voia mea. Altfel spus, Părintele Cleopa le prezintă ca fiind: necredința în Dumnezeu, lepădarea de credință, eresul, sectă
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
datori să ținem trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
blând și elevat? Ba bine că nu! Mai ales că oamenii sunt ca și timpurile: unul înclină spre veselie, altul spre amărăciune, unul spre îndrăzneală, altul spre teamă, unul spre cruzime, altul spre milostivire, unul spre cumpătare, iar altul spre neînfrânare. Unde mai pui că astăzi, laolaltă tineri, maturi și bătrâni, suntem - nu-i nici o noutate - martorii unui timp al desfrânării, cu tot spectacolul lui halucinant la care componistica muzicală este (cum altfel?) complice. Există însă și un defrâu care tămăduiește
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
Cînd cu cîțiva ani în urmă compuneam o muzică pentru percuție, m-am simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria? Ei bine, cel mai mic numitor comun este percuția ca formă de exprimare, iar cel mai mare
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
o muzică pentru percuție, m-am simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria? Ei bine, cel mai mic numitor comun este percuția ca formă de exprimare, iar cel mai mare multiplu comun este creația muzicală contemporană ca
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
un scop viclean, acela de a-l obliga să-i accepte ideile sau măcar să nu le combată : ai dori să spun și eu ca tine, că virtutea și fericirea nu sunt decât mijloace prin care omul își poate mări plăcerea, neînfrânarea și libertatea sa, celelalte fiind vorbe goale, praf și fum (p. 212). Prin metoda maieuticii deprinsă de la Socrate, Platon demonstrează existența unor plăceri rele, păgubitoare. Anniceris se declară zăpăcit de avalanșa întrebărilor, incapabil de a-i urmări așa cum se cuvine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]