5 matches
-
vrea, într-o catedrală sau într-o bisericuță din lemn. Important e să-l găsim, chiar și pentru o clipă. Iar nu să-l ucidem prin invective, prin gesturi dramatice și triste, ca arderea unei cărți, prin intoleranță sau prin neîngăduință. Vreau să cred că, în continuare, noi, cei de pe aceste meleaguri, așa cum spunea Noica, chiar dacă îl ucidem pe Dumnezeu, îl ucidem mai blând și păstrăm cioburi de cer cu ajutorul cărora vom reuși să transformăm cândva amestecul nostru de necredință și
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul by https://republica.ro/scoala-are-rostul-ei-spitalul-are-rolul-lui-biserica-are-chemarea-ei-iar-dascalii-medicii-si-preotii-zsfintesc [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
sâmburele dialogului om-om, om-natură, conjugat cu o opțiune necumulabilă decât de prețuire, pentru uman. Dr. ing. Emil Vamanu vede colectivul său, drept un colectiv „de Ape”, încorporând referențial natura omului și omul naturii. Nu urmează pseudo-alternative, dar urmează o neîngăduință față de omul neom, față de omul iresponsabil: „Nu numai lupta cu stihiile ne-a creat probleme, ci și oamenii. Nu-mi face nicio plăcere să spun că faptele unor răuvoitori au fost și continuă să fie mult mai rele decât furia
APA, OPŢIUNE PENTRU DIALOGUL FILOZOFIILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_ing_emil_vamanu_apa_op_aurel_v_zgheran_1384852405.html [Corola-blog/BlogPost/363141_a_364470]
-
cu toate că nici prin gînd nu-mi trece să public așa ceva, vreau, cel puțin, recitind aceste pagini, să nu urlu de stupiditatea lor". Nici un artificiu, nici o intenție de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp această inconcesivitate acordă preț verdictelor sale relativ pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cu numele orașului, scoasă de Mircea Damian la Fundații. Unul pe care îl vizitezi ca să-l uiți pe-al doilea, sau ca să-i mai poți ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseți. Bucureștiul e azimutul speranțelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduință își bate joc: "București! București!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul veseliei tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îți trimite cuceriri. Vin
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
an, cursul capătă o altă față); între cele două reviste și munca sa de savant (care în 1914 se închidea în 51 memorii), viața acestui om trece, spre deosebire de a noastră, pe lângă frământări, egală și exemplară. Totuși cred a ști, această neîngăduință față de sine nu se datorește unui spirit abstract și îndepărtat. E o atitudine izvorâtă dintr-un simțământ înalt: sobrietatea și înțelepciunea care cruță truda materiei și lasă spiritului, numai, vrednicia unei statornice veghi. Poate că, în drumurile prin trecut al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]