118 matches
-
au speriat în funcție de nivelul veniturilor " de unde și imunitatea majorității. Din cîte știu, după ce s-a încercat psihozarea opiniei publice cu un atac chimic și s-a dovedit că pentru cei mai mulți dintre noi o mască de gaze e un lux de neîngăduit, tema a fost brusc abandonată. Ca de obicei, autoritățile au reproșat presei că vrea să înspăimînte lumea. Ceea ce e inexact. Tot soiul de flăcăi bătrîni sau nebăgați în seamă, șefi peste sirene de alarmare și exerciții ale nimănui au folosit
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul. Dacă însă au și suferit oarecare munci, totuși a pierit lauda lor, căci s au prăpădit pentru niște pricini urâcioase, unii pentru că vorbeau ascultătorilor de cele neîngăduite, alții fiindcă erau prinși în fapte necinstite, și alții iarăși, nefiind vreo pricină binecuvântată, se predau singuri în zadar și fără scop. Nu însă tot așa și printre noi. Pentru aceea toate ale acelora au tăcut, pe când ale noastre înfloresc
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
spus sau scris despre unchiul și mătușa ei și mai ales despre vărul ei Nicu. Mihaela Ceaușescu a fost, dacă e să-i dăm crezare, un fel de oaie neagră a familiei. Și-a permis să divorțeze ceea ce era de neîngăduit din punctul de vedere al șefului clanului. La un moment dat se pare că l-ar fi contrariat pe Ceaușescu făcîndu-i cadou de ziua lui de naștere o mai veche broșură de partid cu promisiuni pentru țărani, promisiuni rămase neîndeplinite
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
în scrisul lui Yourcenar, și chiar și acolo unde se poate vorbi de o tresărire afectivă, ea este împinsă pînă la grația pudică și neostentativă a unor mărturisiri evazive. Cu Yourcenar, pudoarea aluzivă, ca formă ocolită de a insinua nuanțe neîngăduite, devine procedeu curent de exprimare, iar arta de a sugera fără a descrie devine metoda ei de predilecție. Yourcenar filtrează viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Edit. Evanghelismos, București, 2003, p. 274. 24 3. Nesocotirea, adică săvârșirea actelor fără a mai ține seama de persoana și situația noastră; 4. Nestatornicia, când, din pricina alipirii de plăcerile neîngăduite, părăsim hotărârile bune și evlavioase. Voința desfrânatului este ca și paralizată în ce privește săvârșirea binelui. El este ca un om în lanțuri; se convertește foarte greu. Cade ușor în toate celelalte păcate, îndeosebi în: invidie, ură, risipă, gelozie, furt, disperare, lene
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
spațiu ecuații și identități algebrice sau psihologice, care erau mirositoare și iepure comprimate." (Diverse chestiuni) Chiar și abuzul lingvistic premeditat exista la Urmuz. Tot ca la Urmuz, reîntâlnim nepotrivirea dintre om și numele său: un englez se numește Savu, "nume neîngăduit națiunii sale blonde" (Eu și miracolul). Deschiderile culturale, spre știință, sau combinația domeniilor, apar și aici. Omul cu talpă poartă subtitlul Studiu astro-social. Nu doar Urmuz e amintit, dar și G. Ciprian: patru scamatori "locuiau într-un brad automat" (Diverse
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
domeniul fabulației. Și totuși, o analogie la care putem face apel pentru a intui cît de cît atmosfera acelor vremi este cea legată de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu ținem seama de climatul
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
periferie separată - Fabricul. Să spunem însă că fabrica turcească n-avea un rost pașnic. Nu se plămădeau aici cărămizi pentru locuințe, nu dospea aluatul pentru pâine și nici în curtea sa nu se-ngrămădeau butoaiele cu bere sau cu vin, neîngăduite de Coran sub strașnică pedeapsă. Era „fabrica suverană otomană pentru praf de pușcă“, condusă din 1684 de Aga Daud, străbunul directorilor de fabrici din Timișoara. Un praf de pușcă ce, produs aici, avea să fie folosit de tunurile turcești în
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
moșier sărăcit din Tohani-Buzău, iar scandalul, asemănător celui declanșat cinci ani mai tîrziu în Anglia de către Eduard al VIII-lea și d-na Simpson, s-a sfîrșit cu exilarea definitivă a prințului. Agitația produsă în mediile politice de această căsătorie neîngăduita e urmărită de prof. Gaița în memoriile lui Argetoianu, Gafencu și Mihail Manoilescu, iar destinul prințului Nicolae ne e descris pînă la moartea sa, în 1977. Un personaj românesc al acestor revelații din arhive e și soacra prințului care, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații. Ion Caraion i-a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de lucruri se pot spune acum în documente sau în cărți ale unor oameni care trăiseră ei înșiși sub teroare, care scriseseră chiar în epocă, pe ascuns, despre ce se întâmpla atunci, iar acum își scoteau mărturiile la lumină . De neîngăduit fuseseră, până în decembrie 1989, versiunile neoficializate asupra istoriei, asupra unor personalități sau ale altora, asupra rolului pe care îl jucaseră unii sau alții în împrejurări decisive. Istoria s-a scris multă vreme, știm bine, din perspectiva celor care girau scrierea
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
ca monument pe aceeași Listă UNESCO, și, sub ochii îngroziți ai locuitorilor, au purces la demolarea a cincisprezece moschei venerate de secole de un cult considerat idolatru de către acești nebuni ignoranți, care strigau: „Dumnezeu e unic. Totul aici e haram (neîngăduit). Adevărații musulmani suntem noi. UNESCO, asta ce mai e?” Că nu aveau idee de UNESCO, treacă-meargă, dar nu aveau idee că tradiția musulmană urcă la Tombuctu cu mult înainte de secolul XV, când orașul ajunsese deja la 100.000 de locuitori
Două tragedii culturale: Tombuctu și Alep () [Corola-journal/Journalistic/4239_a_5564]
-
naltele auzuri/ Ochi zămislitori de orizont.// Exilatul fruct biruitor,/ Vârful slavei neatins îl ține/ Dar sămânța încă grea de sine/ Cade'n trist pământ interior." Nu va rodi, deci, acest suflet învățat să îndure, nu să schimbe. Urcîndu-și, cu popasuri neîngăduite, drumul Crucii. Și umplîndu-se, fără putința de-a se curăța, de zgura tot mai multă a veacului. " Trăinicia ruinii unui vis", zădărnicie trecută prin zădărnicie, speranța deșartă a călătorului în pantă, atît e de fragilă frînghia de sunete și de
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
se putea deduce după o frază de a ei, nu tradusă, originală... Ceva care se referea la ce era interzis. Subiect al cenzurii, o aluzie la ce nu era permis, ori cenzurat, și în politică și în morală; un... lucru neîngăduit, ceva ce te făcea să te gândești la... actul sexual, la propriu, ceva rușinos, de ascuns... Cele mai nepermise aspecte ale existenței se ascund, de fapt, în AMOR și în POLITIC|... Regele cu șapcă, adică Proletariatul, tipul activistului care te
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita sa confuzie cu indulgența, complicitatea, resemnarea. Aici apare și acel frumos și insolit concept de "grație socială": " Diferența care ne desparte e secundară față de umanitatea care ne unește. Nu mă obligați să iau mereu notă de împrejurarea că sunt altfel
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali versați, pentru care scrisul epistolelor făcea parte din deprinderile curente ale vieții. Și amîndoi vor scrie doct și protocolar, ca niște ființe cărora vîrsta le interzicea tresăriri neîngăduite. Iar dacă în prima parte a corespondenței rolul principal îl joacă Heidegger, și asta chiar și numai pentru faptul că de la el s-au păstrat cele mai multe scrisori din această perioadă, în schimb, după război, Hannah Arendt devine vioara întîi. Îi
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu-ți este recunoscător pentru el. CAPITOLUL IX Despre principatul civil Dar trecînd acum la cealaltă parte a analizei noastre, și anume cînd un cetățean devine principe peste propria lui țară, nu prin crimă sau prin alt act de neîngăduită violență, ci prin favoarea de care se bucură din partea cetățenilor săi, iar stăpînirea lui poate fi numită principat civil (pe acesta putînd să-l dobîndești fără să ai nevoie de însușiri desăvîrșite, nici de o soartă deosebit de norocoasă, ci mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
false. Iar adevărul și falsitatea nu sînt categorii psihologice, ci logice, tot așa cum binele sau răul nu intră sub jurisdicția psihologiei, ci a moralei. A încălca autonomia logicii pe motiv că gîndurile umane sînt realități psihologice înseamnă a săvîrși un neîngăduit act de ingerință într-un domeniu asupra căruia psihologii nu pot avea autoritate. Așa cum psihologia este o fizică a gîndirii, logica este o etică a ei. Ea caută să introducă reguli care să asigure obținerea adevărului și recunoașterea lui. Și
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
doar sub frămîntarea unei probleme. Niciodată din complezență sau din politețe. Numai că, în contrast cu pasiunea pe care o pune în abordarea unei teme, expresia la care ajunge e una diametral opusă. Cu o înlănțuire a frazelor amintind de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui Ion Papuc este stufoasă și laborioasă, lipsindu-i acea captatio fără de care un cititor nu simte nevoia de a zăbovi asupra unui text. Amănuntul acesta e vrednic de plîns, ținînd
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
iar două treimi din citate sunt în limba lui Carl Schmitt - ideile lui Lorenz von Stein, Rudolf Gneist, Schopenhauer sau Bismarck vor scăpăra în gol. Pe de altă parte, dată fiind numărul mare de citate, traducerea ar fi îngroșat volumul neîngăduit de mult, editorii împăcîndu-se cu gîndul că fiecare carte își alege cititorii și că cine este cu adevărat preocupat de ideile ei va depăși piedica de limbă. În concluzie, o carte neconvențională, erudită și temerară, ținînd de un alt tipar
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
întotdeauna în aportul său la cultura țării noastre descoperea a fi un simplu și trist element de propagandă a unui regim față de care nu o dată, în trecut, își exprimase dezamăgirea și dezaprobarea. Tudor Vianu ȘTIA că a întreprins un fapt neîngăduit de propria sa conștiință. Chiar dacă nu trecuse de partea „oficială" a stăpînirii comuniste din proprie inițiativă, ci din constrîngere, după ce fusese dat afară din Universitate și i se ceruseră „concesii" - Vianu ȘTIA că locul lui nu era alături de Putere. 15
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, școlii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referințe fără absolut nicio legătură cu fondul discuției. O replică dezonorantă intelectual prin inadecvare și josnică moral prin sugestii neîngăduite într-o polemică civilizată. Domnul Decuble pretinde că mă "citea pe rupte", ați ghicit!, tot acum vreo douăzeci de ani, nu și astăzi când, la "venerabila vârstă" pe care o am, sunt pe cale să devin un clișeu expirat. Încep să
Venerabilul și logica necoaptă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6728_a_8053]