36 matches
-
Marius Miheț Din dialogul ratat în 2010 cu Gabriel Liiceanu se remarcă excesele rechizitoriale ale Hertei Müller, semn că ea nu mai poate privi fără mânie înapoi. Nimeni nu scapă din închisoarea părăsită, pentru că, în privirea ei neîngăduitoare, toți au fost și sunt vinovați. Cale de mijloc nu există, nici inocență, nici rezistență intelectuală. Absolutizarea aduce mai degrabă cu atitudinea celui care a înțeles că numai exagerând poate sublinia o normalitate. Altfel nu e cu putință ceva nou
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
pe atît de greu de realizat: să nu mai fi un partizan admirîndu-l în secret pe Heidegger, adică un adept care, sub pretext că îi analizează gîdnirea, îi ține de fapt partea. }i se cere așadar să fii un cercetător neîngăduitor. Rezultatul este o confruntare la propriu cu noțiunile lui Heidegger și cu inadvertențele și contradicțiile ce apar în textele neamțului. Felul în care Cristian Ciocan analizează relația dintre Befindlichkeit (situare afectivă) și Stimmung (dispoziție afectivă), dintre das Selbst (sinele) și
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
caricatural. După Vatican II, Biserica intră din nou în rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, în același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care până atunci le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer în primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic încearcă o nouă împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe încă nu s-au epuizat. Vatican II nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scrii biografia oricărei persoane care a trăit după mijlocul secolului al XVIII-lea în Europa sau în America de Nord, iar străduința se referă numai la abundența de date și la necesitatea de a le selecta." (pag. 181) În continuarea acestei poziții neîngăduitoare, Andrei Codrescu plasează, inspirat, exemplul filmului - amintit mai sus - regizat de Florian Henkel von Donnersmarck. Atunci când i-am schițat trama, am optat, din grijă față de spectatorul român, pentru accentuarea relațiilor de putere stabilite în plan restrictiv politic. Analogia cu situația
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
tratînd reversul elevației lui Baudelaire. Senzațiile extreme au și întoarcere, și aceasta, nu fuga în sine, care-l va istovi, la un moment dat, îl frămîntă pe "arlechinul speriat de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare a himerelor stimulate să poftească în spațiul strîmt al unei singurătăți post-ludum, o
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea obîrșiei și educației primite, lui Toma îi era hărăzit drumul monahal de afirmare teologică, iar nu asprimea neîngăduitoare a nevoințelor călugărești. Și cu toate acestea, încălcînd tiparele în uz ale epocii, Toma devine călugăr dominican la vîrsta de 19 ani. Familia reacționează imediat, răpindu-l pur și simplu pe tînărul călugăr și claustrîndu-l în castelul din Roccasseca, în
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
însă fără a fi o imitație a acestora, ne dezvăluie descendența și statornicia direcției sale în artă. Experiențele neplăcute ale vieții, o anume așteptare pe care o avea față de sine și față de societate, o anume structură interioară mai rebelă și neîngăduitoare față de convenționalismul și moravurile unei societăți aristocratice osificată în ceremonie l-au făcut pe Luchian să nu-și dea voie să recunoască lecții adsorbite în anii de școală sub îndrumarea lui Theodor Aman și să-și declare atașamentul doar față de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
întâmplase niciodată. Venisem de o jumătate de oră de la școală, fiind elev al unui liceu foarte bun din oraș și, cum obișnuiam de fiecare dată, când soseam de pe drum, mă scufundasem în apa caldă a căzii, meditând. Auzind sunetul prelung, neîngăduitor al telefonului m-am ridicat și, cu apa șiroind pe trupul meu am străbătut holul, care lega camera băii de sufrageria casei. Am reușit să-mi șterg cu prosopul doar palmele pentru a putea ridica receptorul. Până să-l ridic
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
arta eternă...completă cineva. -N-ar fi de ajuns, spuse magistratul Simbinacus. Iar zeii sunt inaccesibili cînd e vorba de asta, mai spuse el îndepărtându-și mâinile de corp, într-un gest de neputință. -Aici îți dau dreptate magistre! Zeii sunt neîngăduitori, spuse Ponțiu Pilat oarecum plictisit de tema discuției. Ei nu acceptă concurență pe nemurirea lor. Nu vă faceți deci iluzii... -Și totuși mărite, replică magistratul, divinul Iulius Caesar, sau marele și ilustrul Augustus au fost glorificați ca zei de colegiul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
în considerare ca acesta să fie desemnat succesorul său la jilțul imperiului, deși împăratul mai are o alegere în persoana lui Tiberius Gemelus un tânăr cu adevărat educat. Să sperăm că zeii vor fi însă buni cu noi! -Zeii sunt neîngăduitori magistre Simbinacus! spuse Ponțiu Pilat pe un ton pesimist. De aceea trebuie să le aducem jertfele cuvenite. Ei fac ce doresc, iar noi suntem doar niște păpuși trase de sforicele. Dacă zeii agită sforile... păpușile se agită și ele. Un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
al epocii în care trăiește și al rasei căreia îi aparține. Toleranța sau netoleranța, asprimea sau blândețea lui va fi aceea ce-l caracterizează pe popor însuși. Germanii, cari sânt de un caracter mai îndărătnic, au avut un cler mai neîngăduitor decât italienii, ba mai mult încă, biserica reformată din Germania poartă aceeași maculă de judecați a ereticilor, de arderi de viu a vrăjitoarelor ca și biserica cea catolică. Atârnă deci de energia cu care un popor își însușește o idee
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
110 313 400 Veniturile citate mai sus...................................... 15 210 780 Rămân........... 95 102 620 Dar aceasta am zis-o în "Timpul" de atâtea ori, că veniturile reale, stabile, fixe ale statului nu se urcă nici la 95 de milioane, pe când neîngăduitoarele cheltuieli sânt condei cu condei trecute în buget și vor reveni ca acuma și în anii viitori. Dar în cifra de 95 milioane mai sânt și venituri problematice în a căror realizare nu credem, și acestea sînt: Vânzarea de păduri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cât pentru sine însuși. Poate că ar fi ajuns a se convinge de contrariul tezei sale. Cu cât popoarele au o conștiință mai puternică de individualitatea lor, cu cât sânt în floarea tinereții și a vârtoșiei, cu atâta sânt mai neîngăduitoare. Când Roma era în culmea puterii ei interne, în vremea Republicei, străinii erau opriți de la comerț, de la orice întrunire, de la orice schimb, erau opriți de-a purta toga, izolați în o parte a orașului, uzurparea de drepturi civile și politice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dările. Organele subalterne, ce n-au nevoie de-o asemenea admonițiune, n-au așteptat să li-o spună de două ori. Cine să execute însă? Poporul e mai iritat decât oricând și în adânca sa ignoranță identifică pe perceptor cu neîngăduitorul creditor, cu statul. Firește. Cel ce ia grâul de pe ogorul țăranului și-l silește a-și vinde marfa câteva săptămâni după secere, când e naturalmente mai ieftenă pentru a plăti dări cu banii; cine-l face pe țăranul viier să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați reclamă pedeapsa supremă (ori capitală). O concluzie de tipul: „Este tragic ce s-a întâmplat” este înlocuită repede prin: „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară că „li s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
caricatural. După Vatican II, Biserica intră, din nou, În rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, În același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care, până atunci, le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer În primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic Încearcă o nouă Împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe Încă nu s-au epuizat. Vatican II nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
preotul, să-l convingă că biletele de autobuz și taxa pieței aveau să-l coste tot atât - dacă nu mai mult - cât ar fi luat pe marfa de care așa de tare se Îngrijea. Bătrânul, de obicei repezit, răstit și neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de lehamite cu mâna, cerând, astfel, să fie lăsat În pace. Dimineață Îl scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblînzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzîndu-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. "Te urăsc", i-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia să fie aspru cu mine, neîngăduitor; își închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. „Te urăsc”, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați cer pedeapsa capitală. O concluzie de tipul „Este tragic ce s-a întâmplat” e repede înlocuită prin „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară că „li s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
descrie ca pe: . În Past and Present I, apare imaginea unui cuplu în care soțul își confruntă soția cu o scrisoare care pare să fie dovada infidelității ei. El este plasat în dreapta imaginii și are aerul unui om aspru și neîngăduitor. Ea este răvășită de asprimea momentului. Jumătate din mărul pe care tocmai l-a curățat este încă pe masă. Cealaltă jumătate a căzut. Fetele, de vârstă mică, construiesc un castel din cărți. Cea mare privește înspăimântată la scena pe care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
descrie ca pe: . În Past and Present I, apare imaginea unui cuplu în care soțul își confruntă soția cu o scrisoare care pare să fie dovada infidelității ei. El este plasat în dreapta imaginii și are aerul unui om aspru și neîngăduitor. Ea este răvășită de asprimea momentului. Jumătate din mărul pe care tocmai l-a curățat este încă pe masă. Cealaltă jumătate a căzut. Fetele, de vârstă mică, construiesc un castel din cărți. Cea mare privește înspăimântată la scena pe care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
descrie ca pe: . În Past and Present I, apare imaginea unui cuplu în care soțul își confruntă soția cu o scrisoare care pare să fie dovada infidelității ei. El este plasat în dreapta imaginii și are aerul unui om aspru și neîngăduitor. Ea este răvășită de asprimea momentului. Jumătate din mărul pe care tocmai l-a curățat este încă pe masă. Cealaltă jumătate a căzut. Fetele, de vârstă mică, construiesc un castel din cărți. Cea mare privește înspăimântată la scena pe care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]