5 matches
-
noi). Anderton descoperă că înregistrările celorlalți doi pre-cogi ale crimei se află în baza de date, dar cea a Agath-ei lipsește. Mai mult, și datele despre victimă sunt de negăsit. Anderton îi comunică informațiile lui Burgess (Von Sydow) care pare neîngrijorat. Anderton se întoarce în birourile diviziei Pre-Crimă pentru a investiga un caz nou. O crimă este pe cale să se întâmple în 36 ore. Criminalul se dovedește a fi însuși Anderton, iar victima un om numit "Leo Crow". Crezând că i
Raport Special () [Corola-website/Science/312311_a_313640]
-
lui, cu un răspuns din ăla de-al lui, încît să-ntoarcă totul într-o glumă. Noroc de Cornel. Ăsta butona de ceva vreme telecomanda, între înghițiturile din felia de pizza, pe care se părea că n-o mai termină, neîngrijorat că ar putea rămîne fără următoarea. Cred că nu putea mînca fără să se uite la ceva, orice. Sau mîncase acasă. Sau poate nu voia să fie atent la ce fac și spun băieții, din teama de-a nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
șefului de generație” unanim recunoscut și apărat În acei ani, la o vârstă la care alții au dificultăți În a se defini sau controla pe sine). De aceea, ipoteza că ar fi putut avea un tip de inițiere comună, adoptând neîngrijorat disoluția formelor sale lăuntrice, mi se pare hazardată (pentru că problema trebuie pusă pornind de la Eliade, nu de la hinduism, pentru care ascetul irevocabil Eliade nu ar fi avut nici o importanță). Mai mult, În ordine biografică, Eliade făcuse Înainte foarte multe Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de arte și litere, doctorul Magheru e nepotul lui Ion Ghica și al... bulevardului. Unul din discreții vremurilor gălăgioase, martorul ascuns al anilor nebuni. Pe care îi trage în foițe de poemă clară, subminînd nebănuit, cu dîre de boală, robustețea neîngrijorată a stărilor și sentimentelor. Iată niște Imagini pentru versurile mele de iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului ei, fără s-o intereseze cum era la alții, sau ar fi trebuit să știe cum stăteau lucrurile. Sau poate că acesta este tocmai un atribut specific feminității, ce mi-e străin. Femeile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]