76 matches
-
cu satisfacția împlinită. Vulgul își va cumpăra o jigodie docilă, nu va avea nevoie de câini de rasă. Tribunul, Trubadurul și haita lor își vor ridica piciorul când vor trece pe lângă valorile democratice europene, apoi vor pieri subit cu trupurile neîngropate, în care vor foșgăi viermi grași pe care nici peștii nu-i vor mânca. Medicul veterinar va nota în foile de deces cauza morții lor: spaima de competiție! 3. Ce-i de făcut? Nimic? N-am învățat nimic de la anticii
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
a aceleiași culturi a eternului nostru comunism. Minus, bine-nțeles diferențele specifice, începînd cu celebrele foste adăposturi antiatomice ale lui Hoxha, cică buncăre, în realitate niște ciuperci de beton sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
Micu, ,nu doar incidental". Posibil vizionar, autorul Cadavrelor în vid exclamă un sfîșietor Vae victis, este impresionat de ,piramida de cranii ce crește mereu" într-o Eternitate amară și se include, printr-un surprinzător plural al persoanei întîi, între Cadavrele neîngropate la timp. În 9 pentru eternitate, Mircea Iorgulescu atrage atenția asupra inexplicabilei și zguduitoarei senzații că unele versuri par a fi fost scrise mai degrabă după, decît înaintea cataclismului care l-a ucis la 4 martie 1977. Cu înfiorarea ce
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
au privit cu surprindere și-au început să rîdă, însă cînd m-am așezat din nou, în tăcere, nici unul dintre ei nu-și putea, cu siguranță, imagina că tocmai văzusem îndepărtîndu-se lent, la marginea drumului, o vacă moartă-coaptă lăsată acolo neîngropată, fără să-i editeze cineva operele complete și fără să țină cineva, la căpătîiul ei, un discurs bine simțit și duios despre cît de bună a fost ea și cu cîte șiroaie aburinde de lapte a contribuit pentru ca viața, în
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată chiar în anul cînd a dat o iarnă rece și fără zăpadă. Oamenii nu s-au necăjit, și-au zis unul altuia că "păi, după ce am îngropa t-o doi ani la rînd fără să fie nevoie, de unde era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu carne din propriul său picior). Tot preislamică e importanța rolului jucat de sufletele morților, pentru care exista un adevărat cult. De exemplu, în Feciorul negustorului și prințesa, feciorul trimis în negustorie cheltuiește încărcătura cămilei pentru a răscumpăra un mort neîngropat. Bătrânul său tată nu-l ceartă, dar îi cere să își caute un slujitor, care să-l însoțească și să-i dea sfaturi. În final se vădește că slujitorul găsit, care îl ajuta în toate, inclusiv să-și dobândească o
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
în tabăra lui, că era de-o parte, au lovit la cortul unde odihnea; și acolo pe loc i-au tăiat capul și l-au dus la Basta Giorgi; iară trupul până a treia zi a stătut la vederea tuturor neîngropat. Oștile lui ce avea nu erau cu dânsul în tabără. Pe toți îi slobozise în pradă. Și așa s-au plătit lui Mihai Vodă pentru slujbele ce au făcut nemților”. În anii din urmă, Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, președintele
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
și purificat pe asfaltul impecabil al autoband ulilor românești. România miroase a noi, uni zic: " a oi și-a capre", sunt dejecții, torente, burniță și barbarie scuipate peste Daci, și, acceptate de noi actualii fără respect față de trecut! Coviltire, morți neîngropați în cimitire... așa un pic pe câmp! Salam împachetat în ziar. Românii, un popor din care mă trag - purificat fiind - România este țara mea, nu o țară străină, împiedicată în ne rosturi. România nu este o anexa neglijabilă de unde eu
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
descrierea, apucând pe toți mai tare decât putea suferi natura omenească, ci se arăta ca un fenomen extraordinar și prin împrejurarea că păsările și cuatrupedele, cari de altmintrelea se ating de cadavre omenești, sau că nu gustară deloc din morții neîngropați, sau, dacă mușcau din ei, piereau. Dovadă este disparițiunea acestui soi de păsări, cari nu se mai vedeau nici pe lângă cadavre, nici în alt loc. Asemenea la câni, fiindcă trăiesc în apropierea oamenilor, se observa influența răului. [ 51] Cam aceasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
perle, iar cele zece mii de lucruri au să meargă În urma sicriului meu. Oare Înmormântarea n-o să fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn pământ - n.n.ț mă mănâncă greierii și furnicile. Să iei de la unii ca să dai celorlalți nu e oare un semn de părtinire?»” (Lao Zi, Carte despre Dao și Putere, 1993
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui Max Edelstein, Cuviosul Patapie Desăgărețul), Victor Papilian (Coincidența, Îndoiala, Ură, Râsul, Iată marfa, stăpâne..., Obsesie, Neîngropat, Creierul poetului, Gelozie?, Pedeapsa, Nebunia, Lacrima, În credința celor șapte sfeșnice ș.a.). Alți prozatori: N. M. Condiescu, Damian Stănoiu, Sandu Tudor. E inclusă și o nuvelă de Pavel Dan, Priveghiul. Se afirmă, în ultimii ani, tinerii scriitori Vintilă Horia și
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar aceia care sunt vestiți prin sfinția vieții lor, și preoții cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând că trupul neânsuflețit (după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat) „este ținut neîngropat în palat” 27. Locul expunerii era spătăria (așa cum l-a găsit Paul de Alep pe Matei Basarab: „Am găsit trupul în sala cea mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Vietnam Îi venise În Întâmpinare. Cunoscând războiul modern, părintele scosese În evidență lucruri care lui Sammler poate că i-ar fi scăpat când trecuseră de câmpurile irigate și intraseră În deșertul Sinai. Apoi Începuseră să vadă morții, trupurile de arabi neîngropate. Părintele Newell i-l arătase pe primul. Sammler poate nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și lată, primitoare, cu stâlpii de lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile într-o parte sau atârnându-le după gât, ori fără, cerând să fie primite la Conferința de Pace care începuse în vara acelui an la Paris. Ușile erau închise, omul în livrea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Se scursese jumătate din noapte și ei priveau cu jale spre câmpul de luptă. Medor, cu lacrimi în ochi, vorbea de bunul prinț Darninel și nu-și mai afla liniște la gândul că trupul lui avea să putrezească pe câmp, neîngropat și neslujit. “ O prietene, zise el, cum să lăsăm noi trupul prințului nostru pradă lupilor și corbilor? Vai, când îmi aduc aminte cum mă iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
murit moș Costandin, au rămas dugheana la mătușa mea Gafițăi, iar peste puțină vreme murind și mătușa mea Gafiții, au rămas la mâna moșului Nica, și neavând nici o para de cheltuială ca să să îngroape și șăzând mortu în mijlocu casii neîngropat și umblând eu pe la negustori, nimeni nu mi-au dat nici o para să-l îngrop și fiind și eu și neavând nici o putere, am căzut cu lacrămi la părintele egumenul să-și facă pomană să rădice pe mort cu cheltuiala
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
suntem conștienți de responsabilitatea de a fi o piesă fundamentală În acest proces. În ședința reprezentanților agențiilor funerare se auziră noi aplauze și mai călduroase, acum da, acum aveau motiv să se felicite reciproc, nici un corp nu avea să rămână neîngropat, nici o factură neplătită. Și groparii, Întrebă cel care făcuse propunerea, Groparii fac ce li se spune să facă, răspunse iritat președintele. Nu era chiar așa. În urma unui alt telefon aflară că groparii cereau o creștere substanțială de salariu și plata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cei la care țineau (cf. Mt 27,34; Mc 15,23; In 19,28-29). Conform protocolului, gărzile stăteau lângă cruce până la moartea victimei, din cauză că prietenii sau rudele victimei puteau încerca să o salveze. În general, trupurile celor răstigniți erau lăsate neîngropate, să se descompună sau să fie sfâșiate de păsări și animale (deși legea romană permitea ca trupurile să fie luate de pe cruce și îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îndepărtat; fața și-a schimbat aspectul. Resuscitarea - se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre cei care nu vor fi îngropați, de obicei, datorită păcatului și judecății divine. Moise îi avertiza pe israeliți că, dacă vor încălca alianța, dușmanii lor îi vor ucide și trupurile lor neîngropate vor fi hrană păsărilor și animalelor (Dt 28,25-26). Generații după aceea, această judecată a căzut asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab (1Reg 21,24). Conform avertismentului profetic, pe oricine din aceste familii moare în oraș
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta, evident, nu fuseseră pur și simplu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
foarte important în cadrul acestui studiu. Perspectiva lui Josephus concordă cu cea exprimată de Tobit. Explicând obligațiile etice ale evreilor, Josephus afirmă: „Noi trebuie să oferim foc, apă, mâncare tuturor celor care cer, trebuie să indicăm drumul, să nu lăsăm cadavrele neîngropate (ataphon), să arătăm respect chiar și dușmanilor declarați” (Împotriva lui Apion 2.211; cf. 2.205). Filon ne pune la dispoziție, probabil, cea mai convingătoare expresie a sensibilității evreilor cu privire la această chestiune în povestirea imaginară a mâhnirii lui Iacob la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]