360 matches
-
este expresia ascensională de mare elevație a vieții creștine. Pentru a împlini vocația Prieteniei trebuie să trăim creștinismul și să-l mărturisim în sensul lui creator, ortodox, ca misiune dumnezeiască. În undele cele mai curate ale sufletului trebuie să zâmbească neîntinat chipul Prieteniei, care provoacă înnoirea spiritului și o tonifiere a conștiinței morale. Aducând mângâiere și binecuvântare sufletului, Prietenia ca chip al bucuriei, conferă omului puterea Adevărului și un sublim al desfătării. Prietenia din Adevărul sfânt te face, așadar, părtaș al
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1446651108.html [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
25 mai 2015. Ne-om despărți, aceasta ți-e dorința, Cu lacrimi șterg sentințe din cuvânt, În gând cernit îți voi simți absența Și voi sapa în mine, vast mormânt. Voi îngropa la voia întâmplării De-a mai rămas ceva neîntinat, Când ai decis s-așezi crucea trădării Iubirii încă-n viață... deodat’. Să nu mă chemi în nopțile durerii Să împărțim din vină − amândoi, Adu-n instanță scopul dezbinării, Eu fac partaj cu lacrima din zori. Atât îți cer, de
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-i departe... Citește mai mult Ne-om despărți, aceasta ți-e dorința,Cu lacrimi șterg sentințe din cuvânt,În gând cernit îți voi simți absențași voi sapa în mine, vast mormânt.Voi îngropa la voia întâmplăriiDe-a mai rămas ceva neîntinat,Când ai decis s-așezi crucea trădăriiIubirii încă-n viață... deodat’.Să nu mă chemi în nopțile dureriiSă împărțim din vină − amândoi,Adu-n instanță scopul dezbinării,Eu fac partaj cu lacrima din zori.Atât îți cer, de mă zărești
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Altare Își plimbă gândurile domnitorul Și grijile profunde pentru țară- Adună cele ce se întâmplară, Ar vrea să-ntrezărească viitorul. Cu multă stăruință apărară Și i-au transmis neîntinat fiorul; Ar vrea la rându-i dragostea și dorul- Tezaurul sporit de piatră rară. Au șlefuit în vorbe calde cântul Și donițe, ciubere și ștergare, Iar Mirecea, Brâncoveanu, Ștefan Sfântul- Vestite luminoasele altare Ce vor slăvi de-a pururea „Pământul
ALTARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Altare.html [Corola-blog/BlogPost/351028_a_352357]
-
-nmărmurită și albă pădurea, Înveșmântată în cristale sclipitoare, Prin inima ei, sanctuar de Lumină, Străbate Calea o frumoasă, suavă, Sibyllă. Fecioara în taină se roagă La zeii ce suflet i-au dat Să traverseze în pace pădurea Cu sufletul deschis, neîntinat. E început de drum sau început de Lume Palatul iernii de cleștar? Oare, copacii i-s prieteni sau martori înghețați Ce-i însoțesc cărarea spre Înalt? Zăpadă pură, alb-albastră O-nvăluie-n lumină de hermină Și calea din pădure prinde viață Scăldată
SIBYLLA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1396028722.html [Corola-blog/BlogPost/353552_a_354881]
-
Fără poveri și fără lanțuri groase/ să simtă ce-i aceea viață.// Lăsați florile să crească unde e verde/ Și mugurii păstrați înrourați de zori,/ Să nască în soarele viselor crude,/ În viața aceasta plină de erori.// Lăsați-mi gândul neîntinat,/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsați-mi sufletul curat/ Și visele plăpânde...” Dar poeta nu se mulțumește doar să atragă atenția asupra nedreptăților sociale și a îngrădirii spiritului, ci realizează un adevărat rechizitoriu, trăgând la răspundere pe cei vinovați de aceste
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ORIGAMI-OM Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului imagine: Folded Pages Book Sculpture (Origami, Art) -- Tibetan Word OM -- Recycled, Repurposed Book foaia de hârtie e albă simplă neîntinată de urmele degetelor de urmele sunetelor de geometrii ale cuvintelor răsfirate haotic se schimbă simplitatea în librării cu cotoare de cărți scrise cu disperare durere bucurie eliberare de urât în secunda așternerii arcuirilor de trăiri trunchiate sau pline de aerul
ORIGAMI-OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 by http://confluente.ro/Origami_om_anne_marie_bejliu_1368946080.html [Corola-blog/BlogPost/350398_a_351727]
-
dincolo de orice rațiune. Cu un tact deosebit, ea va ști totuși, ca în același timp să își respecte soțul și familia, dar și să dea frâu liber unei iubiri romantice. Până la moartea soțului ei, iubirea lor a fost pură și neîntinata. Între ea și Eminescu s-a nascut o frumoasă idila la Viena, care peste timp se va transforma în iubire profundă și va continua apoi cu mici întreruperi până la moarte, si chiar dincolo de granițile vieții, căci, cine știe dacă nu
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
este masa nădejdii așezată în acest templu. Pe ea se aduce de către minte și se jertfește gândul întâi născut al fiecărei întâmplări, ca un animal întâi născut adus ca jertfă de ispășire pentru cel ce-l aduce, dacă îl aduce neîntinat”. Acest sfânt vede omul ca pe o biserică actualizată pe măsura credinței lui, în care el însuși oferă darurile sale lui Iisus Hristos. Aceste jertfe aduse lui Iisus Hristos pe altarul inimii sunt aducerea ființei noastre, dar și a tuturor
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465450795.html [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
mare rău, internanadu-l în ospiciu, deși nu era bolnav.. căci, devenise incomod gândirii lor mărginașe, dar și sistemului... În ciuda acestui fapt, consider că încă îți trăiește Bucuria să Eternă în ceruri așa după cum și merită, fiind un suflet pur si neîntinat măcar de o minimă intenție de rău. Alții gresindu-i, se enervă pe moment, dar îi trecea repede și nu purta ură, decat acelora ce striveau poporul sub deciziile lor absurde... Poporul, talpă țării, fiind pentru el o latură (poate
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_dumnezeu_i_valerian_mihoc_1383186704.html [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
stăruie-n suflete, dar Priviți ce senin este cerul Când treci peste norii-hotar. Sfielnic este gându-nainte De a ajunge cuvânt, Lăudat fie cel care minte Că ultimul drum e-n mormânt. Să mergem privind doar în urmă, Acel Început neîntinat, Să nu alergăm ca în turmă, Ne-ntoarcem la Primul Păcat. Cunoașterea, dragostea Evei, Acel Adam prea naiv, Lăudate-s puterile sevei Materne, impulsul nativ. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Îndurare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Indurare_boris_mehr_1385962573.html [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
daltei fire ci doar răzbate din sufletul prea bine-ngrijit și fără hibe, a omului jertfire când moartea-n ușa vieții tale-ncet va bate, un ultim gând pios mintea-ți va străbate trăit-am cu sfiala și frica, iubirii neîntinate o nemurire dându-i, o nemurire mică Egocentrismul să nu-ți fie țel, tu prea loial fiind creației divine trăiește-ți efemerul cu ochii de oțel, urmașii tăi să-ți fie suflete caline Sonnet VI Shakespeare Then let not winter
A IERNII RĂUTATE N-O LĂSA ÎN TINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1432233938.html [Corola-blog/BlogPost/374661_a_375990]
-
-n al sufletului meu pridvor Găsind o mirandolină veche, prea aruncată, O apuca-i.. dar, ea se făcu cam prea mirată... Sunt atâți oameni buni pe acest pământ Sunt așa ‘mărunți’, dar au sufletul sfânt, Și iubesc..printr-un spiritual neîntinat, Emițând-o în stratosfere far’a fi pătat.. Ascultând acea melodie a omului blând, Având și-un orgoliu ce-a fost scăzând, Gândind dinainte doar după aparențe, Am scăzut în mine după idei 'precupețe'... Mi-a cânta-o și mie
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1401978468.html [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
să fie testați și para-testați, așa cum se întâmplă când ești angajat într-o companie multinațională, fără să fie acceptați dacă nu li se dovedește integritatea și eficiența. O mișcare a oamenilor care nu au mai fost implicați în viața politică, neîntinați, ne-spălați pe creier, ne-jigodiți. O mișcare fără traseiști politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o mișcare a oamenilor deștepți, tineri, cu atitudine, experți în domeniul lor...Pentu o Românie bogată, cu bătrâni îngrijiți, cu tineri cărora
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
altarul vieții, zămislind iubirea. Chipul ei senin și surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe și tainice mărgăritare îmi lăsa eternitatea, liniștea dimineților de primăvară, seninul cerului. Ochii ei blânzi, spălați de roua
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Mama_i_suprem_sacrificiu_elena_lavinia_niculicea_1331150964.html [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
lăsa să se strângă în pumn resentimente! Spală-ți palmele cu lumina iertării ca să poți păși mai departe. Dă drumul lacrimilor ce-ți sugrumă gâtul. Lasă trecutul să moară pentru a permite prezentului să se nască pe o pânză albă, neîntinată de fețele nevăzute ale omului, ce până mai ieri mergea alături de tine. Nu te lăsa pradă regretelor! Lumea nu se oprește în loc dacă tu suferi! Continuă-ți călătoria vieții fără să te simți intimidat de ea și limitările sale! Te-
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Fetele_nevazute_ale_omului_cornelia_viju_1331303280.html [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
au făcut în viață, / Din fiii țării, fii mai mulți.// Bogată-i casă cu icoane,/ Bogați sunt oamenii -ntelepti, / Bogată, lumea cu canoane,/Cu pruncii ei curați și drepți .// Bogat, bunicul ascultat,/ Bogată-i țară cu pământ,/Bogat și omul neîntinat,/ Cel împlinit prin legământ.// Bogat e omul omenos,/ Bogat, cel care e iubit,/ Bogat e sufletul frumos,/ Ce va fi veșnic pomenit.” Închei cuvântul meu de salut, de felicitări și de urarari de mult success, tot cu o imagine așa cum
O PRIMĂVARĂ ÎN MIEZUL TOAMNEI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1480349352.html [Corola-blog/BlogPost/368456_a_369785]
-
du-te, dispari și tot pieri Dacă asta ți-e voia în trăi de strigoi Voi merge în amintirea-ți frumoasă Să întâmpin cu dor al inimii cor Dar vino și pleacă, al zeilor zumzet E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
frumoasele piese de ceramică făurite din lut, trupul pământului, așternut pe suflet să ne fie pânza țesută de mâinile femeilor harnice, să curgă din belșug roadele pământului trudite cu sudoare, ele cu adevărat vor ține de foame și de frig, neîntinate rămână frumusețile naturii cântate în vers și melodie de cei mai mari artiști pe care tot Moldova i-a dat lumii.” Sunt cuvinte din inima mea! În opinia celor care nu ne cunosc, Vaslui înseamnă “Vasile Săracu”(VS). Eu le
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1444897690.html [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
să fac un apel către toți colegii mei: “ Scriitorii, din toate timpurile și din toate colțurile de zare, vor să facă o lume mai bună pentru toți, cei care avem speranțe, și nădăjduim că reușim împreună cel puțin să păstrăm neîntinat prinosul de moștenire de la străbuni. Piatra de temelie a dezvoltării oricărei civilizații este cultura. Liantul care leagă cărămizile este spiritul de solidaritate dintre oamenii de cultură. Scriitorii, vrednici ucenici înzestrați cu har divin, stăpâni ai tărâmurilor bănuite și nebănuite, reale
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1444897690.html [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
prima dată și nu dorea să piardă nimic din ce se putea întâmpla atât de interesant cu ea în această noapte. Fără voința sa picioarele i se depărtau singure, lăsându-l pe "agresor" să-i invadeze cât mai mult intimitatea neîntinată de nimeni până în această noapte de vis. Ștefan nu se lăsă invitat de mai multe ori și luă cu asalt corpul fetei. O ridică în brațe și o depuse ca pe ofrandă prețioasă peste finețea lenjeriei albe de pe pat. Dalia
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Referință Bibliografică: Sonetul amăgirilor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1463375671.html [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]