7 matches
-
albie s-a scurs în lume, Iar ochii-ți tremurau parau. Roua, roua îți era chipul Și tot galeșa privirea. Luna își urma periplul Și prin ține, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzițe. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite. Zgribuliți venit-au zorii... Tu, zâmbind cu ochi de roua, Te-ai pierdut în visul nopții, Radiind că luna nouă. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografica: ȚI-A ZÂMBIT ASEARĂ LUNA / Ioan Adrian Trifan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŢI-A ZAMBIT ASEARĂ LUNA de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1443551000.html [Corola-blog/BlogPost/343443_a_344772]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PEISAJ Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului toamna, are culoarea copacilor al anilor mei și ai tăi. sărută-mi de pe obraz lacrima albastră sau mov; gânduri neșoptite ca-n grădina de turcoaz. atinge părul despletit din foșnetul pădurilor, surâsul încă nenăscut din casa suspinelor. oprește-te, rămâi aici primește gândul doritor - tăcută îți voi mai picta, o pânză, numită dor. Referință Bibliografică: Peisaj / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe
PEISAJ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1413959142.html [Corola-blog/BlogPost/341131_a_342460]
-
Să crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte”, de Adrian Botez) ” Rouă, rouă îți era chipul Și tot galeșă privirea. Luna îîi urma periplul Și prin tine, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzite. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite.” (”Ți-a zâmbit aseară luna”, de Ion-Adrian Trifan) Vine iubirea ca șarpele prin iarbă O muzică stelară te-nvăluie trist Aerul devine dulce de ametist Universul începe înalt să te soarbă Sufletul tău e un văzduh, iubirea mea
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1419365213.html [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
voie-bună sau necaz. Și-mi arde inimă amară, precum văpaia soarelui în zilele fierbinți de vară. Pe calea nenorocului. După culoarea copacilor se schimbă-n tonuri arămii. Când suflet lăcrimează de dor, e-n rubiniul inimii. Gri e-n dorințe neșoptite, de lacrima sufletului. Iar de gânduri nerostite, e-n ceața orizontului. E culoarea surâsului, când lacrima-i de fericire. Sau e a întunericului, când nu-i speranță-n iubire. Te-aștept să răspunzi chemării, pe-aceeași bancă, sub castan. Cum
CULOAREA LACRIMEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1414570097.html [Corola-blog/BlogPost/374587_a_375916]
-
Pentru poetul Tudor Calotescu, fiecare clipă devine „înmugurire”proiecție benefică revigorantă (înmuguresc), timpul - „Păsură a iubirii”, cuvintele - „rapsodii de suflet / furtuni de inimă / corăbii cu vele...” (Cuvinte), „strălucesc” sau „se topesc în vers” (Vorbesc), iar traiectul „viață-moarte” ia forma „gândului neșoptit...” (Gri) Temperament ușor coleric, poetul gorjean taie în picaj, vertiginos, tranșant, respingând, categoric „deznădejdea”, fără emoții sau lamentații: „când viața mă doare.../ aleg / credința ca drog / cuvântul ca balsam / iubirea ca unic răspuns...” (Drog) Ludicul face parte și el dintr-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cărții în ansamblul ei sporește: „În căutarea unui adevăr sau a unor adevăruri compatibile cu realitatea vieții firești, palpabile, recognoscibile și cu realitatea adesea aproape la fel de concretă, prin semne ale sale, a vastelor câmpii lăuntrice, a mișcătoarelor himere, a gândului neșoptit sau a tainei de neatins, poetul cântărește mereu cuvinte și tăceri, logos și infinite calme pajiști liniștite - tăcerea dintâi și tăcerea din urmă.“ Este greu de înțeles cum poate poetul să cântărească pajiști. Cuvinte și tăceri mai treacă meargă, s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ochi ne cad. Suntem împreună. Împreună suntem când înfrigurând vânt neînduplecat se abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]