44 matches
-
beneficiază de un "început somptuos" prin întreaga producție a cronicarilor. Azi îl putem contrazice pe mentorul Sburătorului - unul din puținele puncte în care poate fi combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în cazul amplului Jurnal al lui Radu Petrescu, operă majoră a întregii noastre literaturi, izvorîtă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
cartea lui Lars Saabye Christensen (vezi și Herman sau Frați pe jumătate). Dusă până în pragul halucinației, ea lucrează pointilist, dilată fiecare detaliu și extrage din el ingredientele din care, în final, se va putea identifica tabloul mare, sensul general-uman. Fragmentarea, neașezarea, mișcarea oarecum browniană sunt perfect motivate de personajele adolescente în căutare de busolă. Prinși în vâltoarea rebelă a anilor ’60, cei patru adolescenți exersează variante de stăpânit lumea, se lasă purtați de curente ideologice divergente, cred în idealuri nobile, dreptate
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
mai probabil neimpusă, cum ne putem grăbi să credem, de o dificultate tehnică, găsim "1925. Anul XVII", pauză cît fruntea foii, "Ianuar No. 1". Singurul indiciu, fiindcă, altminteri, nimic din cuprinsul înșirat la vedere nu trădează început de an și neașezare. Pe aceeași copertă încape adresa ieșeană a redacției, și precizări administrative: apare lunar cu cel puțin 160 de pagini, iar abonamentul în leii noștri de azi ar prețui aproape cît atunci. Și - se putea? - nelipsita greșeală de tipar: Nmărul 30
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
douăzeci de ani. Groșan a scris o superbă parabolă a descompunerii lumii comuniste românești, surpată de propria prostie și nemernicie. Finalul cărții e el însuși de-o actualitate șocantă. Risipirea românilor în cele patru vânturi, revenirea și plecarea în numele unei neașezări fără leac constituie o descriere sfâșietoare a destinului pe care nici nu ni-l asumăm, nici nu-l putem respinge. Compus ca o replică adresată Cetitorului (adică Cenzorului din epoca comunistă), textul are gravitatea și patetismul autentic al unui discurs
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
că „ireala" capitală britanică s-a subdivizat, întinzându-se pe întrega suprafață a pământului și renăscând, cu demonii și îngerii săi, în sudul american. Suferința sufletească profundă a tuturor personajelor - cu excepția lui Donald Mahon, a cărui suferință e fizică -, disperarea, neașezarea, neputința de a-și găsi un loc doar al lor, felul dezordonat în care trăiesc, visceralitatea agresivă sunt elemente constitutive ale modernității ivite din demolarea spațiului și valorilor tradiției engleze - o tradiție în egală măsură fascinantă și opresivă. Cele doar
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
intelectual de cea mai înaltă clasă și o veritabilă conștiință civică. Ce minte a fost capabilă să-i pună pe aceeași listă, fără să-i treacă prin minte ideea minimei responsabilități morale? În nodurile de acest fel se află explicația neașezării societății românești. Nu ne putem niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
care se impune fie și numai prin amănuntul că textele care au rămas în manuscris sînt scrise la prima mînă, d’emblée, fără retușuri ulterioare și fără dorința de a le aduce la forma unei versiuni finale. Explicația ține de neașezarea epocii: lui Pandrea îi lipsea timpul și tihna, tracasat fiind de griji meschine: bani, mîncare și nesiguranța privind viitorul familiei. „La 1 august va veni restul de 1500 de lei din rata a doua și prelungim agonia financiară pe luna
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
tot așa.” Viața lui e o sumă de situații banale, de șanse, vorba vine, care i se oferă să se facă om ca toți oamenii. Le îndepărtează, firește, pe toate și până și-n ducerea lui la cele veșnice învinge neașezarea. Nici Popa Duhu n-are locul lui sub soare. „Aci era la Socola, aci în Iași, aci la monăstirea și în Târgul-Neamțului profesor”. Mai curând decât anapoda în fapte, precum Cănuță, preotul e nestăpânit la cuvinte. Ochiul lui nu știe
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
deopotrivă, o cronică de familie, cu zvâcnete dureroase, mistico-apocaliptice, și o frescă socială - în descendența prozei realiste tradiționale - a satului transilvănean din timpul comunismului și al paraginii postdecembriste (istoria „a două generații dintr-un neam neașezat, în rele vremuri de neașezare și sărăcie”). Tabita hașurează epic o „hartă a morților” săi, într-o povestire cathartică, de eliberare a furiei acumulate încă din copilăria „de lagăr” și de iertare a propriilor părinți: Agustin, Străjerul lui Iehova și „Tatăl cumplit”, profetul eschatologic subjugat
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
fie atât de profundă într-un minister care are responsabilități uriașe față de economia națională. Acest minister are nevoie de prestigiu, de stabilitate și de respect. Și dacă vorbim de subminare, poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva această neașezare, această ambiguitate, confuzie, care planează asupra clasei politice care schimbă miniștrii și care consideră că a schimba miniștri este un gest de mare satisfacție, nu este cumva tot un fel de a abate economia de la drumul ei drept', a afirmat
Ministerul Economiei a fost nimicit, destructurat și lipsit de autoritate, spune Vosganian by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34869_a_36194]
-
bine ca mine.” Această încheiere mi-a adus aminte de romanul parodic al lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, a cărui încheiere vorbește, într-o cheie grav-umoristică, tot despre destinul românesc și veșnica noastră neașezare sub vremi: „Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și, dac-ar
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
aroganță, după împrejurări, ca și cum n-ar trebui să ne înscriem în fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității ce ne confiscă, ci și într-o superficialitate egotică a mentalității noastre care se lasă în voia unei amnezii confortabile, tangente la o ambiție excedentară. Dacă oficialitatea comunistă obișnuia a rescrie trecutul în conformitate cu intențiile sale propagandistice, a-l
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mihai Crama, cu atît mai puțin în cea a scriitorilor afirmați în 1965, în cap cu „pleiada” Nichita Stănescu-Marin Sorescu- Adrian Păunescu. E un prilej de frustrare ori un beneficiu? În situația unei atari neașezări ar fi cu putință apariția unor epigoni ai celui în cauză? La o asemenea întrebare a intervievatoarei, răspunsul vine resignat-casant. Posibilul regret e disciplinat cu discreție de conștiința valorii proprii: „N-am fost la modă, deci mi-am cruțat posibilitatea
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
cum ar putea fi altfel când omul de la o zi la alta nu e sigur de posesiunea sa și trebuie să fie zi de zi și poate în fiecare ceas la lucrul domnului său. Altfel, națiunea are într-adevăr spirit; neașezarea ei vine desigur din nenorocirea ei.[5]” Măsurile edictate de împărat cu privire la Pământul Crăiesc au recunoscut egala îndreptățire a locuitorilor lui, adică egalitatea românilor cu sașii, dreptul de așezare și achiziție de proprietăți în orașe etc.[6] Reformele iozefine ale
APEL LA VOLUNTARIAT! de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365176_a_366505]
-
timpuri, când, mulți devenind șomeri o iau pe căi greșite. Autorul își concentrează atenția și mesajul prin cugetările șefului de post al Poliției Mușeteștilor, bun cunoscător al vieții și al legii, care judecă și justifică neajunsurile sociale de azi prin neașezarea postrevoluționară în care democrația este fragilă iar libertatea este confundată cu anarhia. „Ce să-i pretindă, de exemplu, unui tânăr neinstruit, sărac lipit pământului, flămând și desculț, fără o carieră, fără visuri și fără perspective ?” (pag. 62) Victimă a acestei
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această perioadă, la slavii din regiunea carpato-dunăreană, se constată o neașezare, o lipsă de viață politică și de rânduială, după autorul Strategicon-ului, Mauriciu. Acum, a doua jumătate a secolului al VI-lea, agricultura le era străină slavilor, ca unor "neașezați" ce erau-ei au trebuit s-o învețe de la alții, de la stratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Copca rădvanului) ori purtând urmele istoriei (Lângă apa Vodislavei) sau pe cele ale conviețuirii, ca dialog interetnic, de credințe și mentalități (De la noi la Cladova, Soleima, Papucii lui Mahmud). Mihail Sadoveanu vedea în ceea ce considera el „balcanic” mai curând o neașezare, o precaritate morală, căreia îi opunea un fond al tradiției românești, țărănească în esență, dar nu ignora afinitățile și chiar înrudirile spiritului popular autohton cu cel oriental (Ostrovul lupilor). Dincolo însă de un astfel de umanism popular și de stilizări
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
-n datine, în purtarea armelor și-n uzul uneltelor, originea și migrațiunea românilor rămânea totuși o cimilitură nedezlegată și mărturisită de cei învățați și pătrunzători, cimilitură a cării soluțiune n-a izbutit pe deplin nici până în ziua de azi. Înnăscuta neașezare și movibilitate a acestei nații, împreună cu relele unei poziții civile în multe părți opuse dreptului natural, apoi administrația tiranică și arbitrară produseră prea adeseori vacanțe de tron și schimbări de Domn, iar acestea toate exercitau o reacțiune stricăcioasă asupra existenței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul nu vrea să-l știm și noi?/ Ci, omul fiind singur, zidit fără ferestre,/ A izvodit cuvântul spre a putea fi doi” sau „Neașezare-i totul, ca și cum Absolutul/ Mereu se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Aporii ale tragicului
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
găzduiește, în foileton, romanul În cerc al lui Paul Goma. Secțiunea rezervată teatrului este ilustrată de o piesă a dramaturgului făgărășean Cornel Teulea. Editorialele aparțin lui Caius Dobrescu, iar Doru Burlacu ține cronica literară. Tot acesta oferă un eseu despre „neașezarea” țării în opera lui Grigore Ureche, în vreme ce A.I. Brumaru scrie un eseu intitulat Mihai Eminescu. Loc românesc și locuire românească. Traducerile aparțin lui Florentin Pițu (din Samuel Beckett, Aleksandr Soljenițân), Petru M. Haș (poeți francezi contemporani) și Mircea Ivănescu (din
PAGINI LITERARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288618_a_289947]
-
nu e motivată de felul în care scrie: căznit, cu mari întreruperi, cu un consum nervos disproporționat, chinuit de coșmaruri, de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), în timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că în așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și în nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de aburi, de substanțe moi, de curgeri - pe scurt, o lume indecisă, nedeslușită, în care nu a apărut nici un hotar, este mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră către noi, este succesiva noastră de-finire. Pentru că nu sîntem niciodată în odihnă, pentru că sîntem mereu în proiect, sîntem mereu în alt loc decât în cel în care ne aflăm. Sîntem ființa indefinită care se definește liber în raza neașezării sale. Sîntem mereu în fața următorului hotar de atins, mereu în fața noastră, sîntem fără încetare preluați în proiect. Orice hotărâre, orice instituire de hotare este o preluare în proiect. Proiectul este expresia plasticității hotarului care ne definește succesiv înlăuntrul destinului nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul rând cel instalat în mijlocul acestei păcăleli ontologice. Orice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine. Cauza acestei incapacități nici nu mai contează. Că ea se exprimă prin lene, destrămare interioară sau prin restriște istorică și neașezare socială, rezultatul e mereu același: o așteptare neîmplinită, o promisiune făcută praf. miercuri, 19 septembrie Așa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalți" decât într-un sens vag și discutabil, nu ne putem reprezenta vârstele pe care nu le-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]