303 matches
-
de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
fiu sinceră, româna a fost pentru mine limba cea mai dificilă. La un moment dat, mă temeam chiar că n-o să-i dau de capăt. O piedică de neînvins mi se părea dublarea pronumelui personal în forma lui accentuată și neaccentuată: Mie îmi place. Te iubesc pe tine. Apoi, mi se părea exasperant pentru o limbă romanică dizgrațiosul sunet "î", atât de răspândit în limba română. La noi, el nu apare la începutul unui cuvânt decât în limbaj popular, cu precădere
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
sau soluția glumei minimalizante (replica ironică și distructivă). Opțiunea profesorului a fost surprinzătoare și mult mai sadică. A spus calm ceva de genul: "Rezultă că dumneavoastră n-ați înțeles caracterul regulat al transformărilor fonetice. Pentru că "a" în poziție nazală și neaccentuată.... " și, întors spre tablă, a continuat pentru încă o jumătate de oră, cu răbdare și cu aceeași voce monotonă, explicațiile de dinainte... De neuitat a fost și scena care l-a avut ca al doilea personaj pe colegul Bogdan Ghiu
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
ghicit cîștigătorul. Ne așteptam în primul rînd la o întrerupere bruscă și nemiloasă, care tot nu venea. Ipotezele erau și acum limitate: darea afară din sală, izbucnirea de enervare, mustrarea iritată. Între descrierea migăloasă a transformărilor lui a în poziție neaccentuată și acel grațios comentariu despre natura și destinul filologiei nu părea să fie vreo punte de înțelegere. N-am să uit niciodată stupoarea unei săli în care, în momentul în care Bogdan a încheiat, probabil cu vreo ultimă întrebare fără
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv - si inversiunile de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "și-a purtat picioarele-i încălțate cu
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
exaltată sub ochii mei, pentru motive provenite în mare parte din lucrările mele". Mai întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se compune din dealuri și văi". Cele mai scumpe îi sunt lui Dan
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia între versurile 1 și 3 pe de o parte, semnând determinarea, și versurile 2 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
române (Gramatica Academiei) din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Rodica Zafiu Construcția cu dublu pronume neaccentuat a verbului a fura - și-o fură - este destul de recentă, dar s-a răspîndit rapid în limbajul familiar-argotic. Pronumele feminin o are în această structură, ca și în multe alte expresii populare și argotice (a o păți, a o lua
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
săltarea se execută o dată spre dreapta și o dată spre stânga; • măsura ¾. P.I. stând pe vârfuri: deplasare cu mers pe vârfuri simultan cu ridicarea brațelor prin înainte sus timpul accentuat; coborârea alternativă a brațelor prin lateral jos pe cei doi timpi neaccentuați; o dată coboară brațul drept și apoi brațul stâng, iar la următoarea execuție coboară întâi brațul stâng și apoi cel drept. MIJLOACE UTILIZATE ÎN CADRUL MODELULUI DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ Improvizație + structură personală săptămânală „6” pentru dezvoltarea aptitudinilor creative Perioada pregătitoare - etapa pregătitoare
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
săltarea se execută o dată spre dreapta și o dată spre stânga; • măsura ¾. P.I. stând pe vârfuri: deplasare cu mers pe vârfuri simultan cu ridicarea brațelor prin înainte sus timpul accentuat; coborârea alternativă a brațelor prin lateral jos pe cei doi timpi neaccentuați; o dată coboară brațul drept și apoi brațul stâng, iar la următoarea execuție coboară întâi brațul stâng și apoi cel drept. MIJLOACE UTILIZATE ÎN CADRUL MODELULUI DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ Improvizație + structură personală săptămânală „6” pentru dezvoltarea aptitudinilor creative Perioada pregătitoare - etapa pregătitoare
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
și sfârșitul cuvântului, lung ca plăcerea dublată, și cele două a-uri suspendate, deschizându-se pe ambele părți ale d-ului pronunțat de o limbă erectă, „madame“ era cu siguranță cel mai potrivit termen. Se potrivea până și e-ul neaccentuat de la sfârșit, pentru că Îi dădea cuvântului un aer franțuz, oarecum decorativ - ca o pală de aer Înghețat. Așadar, i-am spus femeii din camera 202 „madame Dora“ sau, pur și simplu, „madame“ mai bine de șase luni - până când lucrurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Meschonnic. Cu păr grizonat, vâlvoi, cu ochelari de sârmă, celebrul teoretician (pe hol erau expuse o mulțime de cărți ale lui) vorbea despre poezia ca maximum de subiectivitate și respirația ca metaforă a corpului, despre importanța accentului pus pe cuvântul neaccentuat, pe cuvântul slab; spunea că un cititor, deja destul de constrâns că trebuie să citească, poate să devină liber prin ritm, suprimând semnele de punctuație. (Punctuația ar fi parazitul - teorie în care a excelat cummings). "Je ne suis pas dans ce
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
de timp, complementul circumstanţial de mod, complementul circumstanţial de cauză, complementul circumstanţial de scop; aplicativ: substantivele colective și defective. Exprimarea obiectului direct, indirect şi a circumstanţelor – prepoziţia, locuțiunea prepozițională. Exprimarea persoanei – pronumele personal (persoana, genul şi numărul; formele accentuate şi neaccentuate); exprimarea politeții – pronumele de politețe; forme pronominale pentru exprimarea apropierii, a depărtării, a identităţii, a diferenţierii şi a non-identităţii – pronumele demonstrativ; exprimarea reflexivităţii – pronumele reflexiv; exprimarea posesiei – pronumele posesiv; exprimarea interogației – pronumele interogativ; exprimarea relației – pronumele relativ; exprimarea negației – pronumele
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
excelență și de aceea fatală inimii -, stopul cardiac. Efect ritmic cu caracter dinamic obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior... Fenomen fonetic caracteristic constând din dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt -, vezi cum vorbesc activiștii, precipitat, oameni lipsiți de carte -, cum înghit ei vorbele ca pe niște găluște fierbinți. Precipitarea narațiunii... * Pierderea bruscă a cunoștinței - revenind la doctor -, datorită întreruperii activității inimii, omul albind la
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
-albastră. De unde... tipul care moare de... inimă albastră... ironie... Formula de ritm prin deplasarea accentului de pe un timp tare pe unul mai slab anterior. În lingvistică... fenomen fonetic caracterizat prin dispariția unei vocale ori a unei silabe întregi, de obicei neaccentuată între două consoane ale unui cuvânt (aceeași activiști fără de carte care „înghit silabele" din unele cuvinte mai lungi, pe care le „contractă", le strâng,... fenomen tipic epocii de tranziție de la neînvățarea de carte spre însușirea unui nivel superior de cunoaștere
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
MORFOLOGIA Simpla deplasare a punctului de intensitate a unui cuvânt (acțiune de reașezare în ordinul ponderabilității) întărește centrul de greutate al semnificației acestuia. Ritmul - element de prin rang în veritabila versificație - este dependent, se știe, de alternanța silabelor accentuate și neaccentuate. Pentru susținerea tempoului, Teofil Răchițeanu modifică frecvent locul tradițional al accentului, lucru care reformează și intonația. Se face mai bine observat, în acest fel, un cuvânt (nu în detrimentul contextului, ci în câștigul lui), ceea ce dă și un efect acustic de
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
cu Focul din Rug și mutat aici de Marea Doamnă care își simfonia-nalță. E de observat cum pronumele reflexiv își nu numai că este locotenent al obiectului - Suverana Lumilor Stăpînă - ci este și preeminent în text. Deci, o formă neaccentuată a unui pronume (simplu înlocuitor) e izolată (aici dislocarea este de la stânga spre dreapta), căpătând, astfel, accentuație, și, totodată, o parte secundară de propoziție (își este complement indirect) ocupă locul și preia rolul părții principale de propoziție (fără ca, gramatical, să
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
sau endecasilab, adică versurile pot fi de 10 sau 11 silabe, chiar și de 12 (vers alexandrin). 4. Ritmul este unul din cele mai importante aspecte, și anume acesta trebuie să fie IAMBIC, e specific sonetului. Adică prima silabă este neaccentuată, iar a doua este accentuată (și tot așa, alternativ, până la ultima silabă - a 10-a, a 11-a sau a 12-a, în funcție de măsura aleasă). În final, să scrieți numele Dvs, vârsta, profesia, ceva ce vă individualizează. Acestea ar fi
O PROVOCARE LITERARĂ ÎN MARGINEA SONETULUI de ALEXANDRINA CHELU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350521_a_351850]
-
în adâncul pieptului dezvelit de uitare cărțile deschise unele ating tălpile reci le rănesc râd și pășesc mai adânc printre ele nu nu mă simt regină sau prințesă sau alte figurine ale iluziilor lumii mă resimt regândesc readun între punctele neaccentuate ale destinului omului cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise mereu spre răsăritul unei zile fără brațele timpului încolăcite pe cadranul ceasului de platină la brâul tatălui îl privesc și
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
trăirile profund omenești ale autorului și ale familiei sale. Stilul este limpede, agreabil, fără sofisticări și fără dorința de a pudra unele zbârcituri ale realităților trăite. Figurile de stil - câte sunt -, ca și descrierile, sunt scrise cu reținere și măsură, neaccentuat, dând astfel posibilitatea cititorului să coopereze - atât cât este necesar - cu scriitorul, receptorul devenind „coautor”. Consider că și aceasta este una din cheile succesului scrierii lui Ivan lungu. Cartea cu titlul „Maimuțele dincolo de amintiri” alcătuește un caleidoscop cu secvențe de
O CARTE BUNĂ: „MAIMUŢELE DINCOLO DE AMINTIRI” DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343476_a_344805]
-
̀’a) obl. dingìs- (dingìn-) s. m. osie - din turcescul dingil dingì’ < dingìj < dingìjj < dingìji < dingìli * -’ = terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată *** -s = terminații la N. sing., pl.: -s în silabă accentuată, -des în silabă neaccentuată Substantivele de gen masculin atematice de aceste declinări au terminația de
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
dingì’ < dingìj < dingìjj < dingìji < dingìli * -’ = terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată *** -s = terminații la N. sing., pl.: -s în silabă accentuată, -des în silabă neaccentuată Substantivele de gen masculin atematice de aceste declinări au terminația de N. sing. precedată de vocală accentuată. ( ì-’, V̀-j, V̀-s) Referință
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată *** -s = terminații la N. sing., pl.: -s în silabă accentuată, -des în silabă neaccentuată Substantivele de gen masculin atematice de aceste declinări au terminația de N. sing. precedată de vocală accentuată. ( ì-’, V̀-j, V̀-s) Referință Bibliografică: SUBSTANTIVELE ATEMATICE ÎN SPOITOREASCĂ - DECLINAREA -’ / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]