5 matches
-
ca pe lumea dintâi? Oare am corp? Și aici se îmbătrânește? Percep în jur tot soiul de foșnete, de mișcări, însă le percep confuz, fără să înțeleg deocamdată cine populează văzduhul: sunt aidoma unui copil în primele zile de la naștere, neacomodat cu noua realitate exterioară, incapabil încă s-o dibuiască. Mă pomenesc întrebându-mă cum să țin socoteala zilelelor scurse aici. Îmi zic să număr zilele după perioadele de somn: când adorm înseamnă că a trecut o zi în văzduh, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numărul 1413/12 septembrie 1972 al cotidianului vasluian „Consfătuirea națională a partidului” În loc de „Conferința națională a partidului”. De tot râsu’plânsu’ a fost și bombonica semnalată de Petrache Necula În șpaltul numărului 1412/10 septembrie, unde un jurnalist distrat ori neacomodat suficient cu mașina de scris, a schimbat sensul unei fraze aparținând chiar „celui mai iubit fiu al poporului român”, cum aveau să-i spună lui Ceaușescu ceva mai târziu lingușitorii de serviciu. Iată zicerea piticului vizavi de Avram Iancu, În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
eminenți, i-ar fi urît în sinea lui pe junimiștii care-i acordaseră, ca și lui Eminescu, stipendii generoase ( Maiorescu fusese și acționat în judecată, ca fost ministru, pentru a-l fi remunerat din bani publici) ( ură de țăran veșnic neacomodat cu boierii și cu orașul), s-ar fi făcut, în fine, detestat pînă și de ardelenii lui, care-l socoteau filomaghiar ( el însuși își zicea cosmopolit) și neiubitor al ideii de unire cu "țara". Interpretarea e tendențioasă. Se bazează pe
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
face de la început în fața subiectului său: „Cartea de față își propune să ofere, indirect, portretul psihologic, moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
recunoaște stilul.// Din tot rămâne-va cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o poartă/ Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.” (Cu ochi de somn aș reciti o carte). Excluderea se produce din amândouă sensurile. Lumea o refuză pe cea neacomodată cu legile ei, nu o dată aspre, iar eforturile poetei nu sunt decât pentru îndepărtare, pentru exil consimțit. Și pentru desprindere de o prezență niciodată numită, bănuită cu asupră de măsură, excizată elegant dintr-o viață căreia-i ajunge amarul ei
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]