36 matches
-
crezut că voi ajunge la disperare metafizică plecând de la politică și naționalism." ș4 ianuarie 1943ț3. Să ne întoarcem cu alți cinci ani în urmă. Din Sanatoriul Moroieni, la 10 noiembrie 1938, relatând lui Constantin Rădulescu-Motru dramatica sa situație, revine asupra neaderenței la politică. Dar să transcriem: "în lagărul Ciuc m-am îmbolnăvit de tuberculoză și am fost trimis aici prin decizia Comisiei Medicale a Ministerului de Interne. De asemenea am fost eliberat acum 12 zile, semnând o hârtie în care mă
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
moarte și alte pedepse foarte aspre celor care îi ajutau pe opozanți. Deși au fost puțin difuzate în firavele mijloace mass-media socialiste, atât acțiunile de rezistență, cât și pedepsele au prejudiciat încrederea oamenilor. Așa s-a instalat suspiciunea, cuplată cu neaderența la "învățătura" propagată adesea cu mult formalism și umor negru, nu numai pentru naivitățile și schematizările ce le conținea, ci și pentru crimele și nedreptățile care se comiteau în numele ei. Propaganda sovietică post-stalinistă urmărea un obiectiv pe cât de ambițios, pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Țăranii), dar fără înțelegerea inovației dostoievskiene" (p. 122-123). Un paradox, ce va suscita cu siguranță comentarii printre confrați, emite Theodor Codreanu cu privire la Sadoveanu: "...singurul scriitor român care s-a apropiat cu adevărat de esența proustianismului a fost Sadoveanu tocmai prin neaderența sa la experiența proustiană" (p. 153). Paradoxal și judicios este și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iar atunci când a fost internalizat, cu voia ori fără voia celor Îndoctrinați, nu s-a dovedit rezistent decât atât timp cât a fost asigurată prevalența forței. Revin la cultul personalității, În comunismul sovietic, chinez, cubanez, față de stilul comunist central-european, o dovadă a neaderenței la comunism a unui strat cultural profund. Societatea comunistă central-europeană nu a putut exclude rezistențele modelului cultural autentic, care s-au conturat, În timp, tot mai clar. Întoarcerea la origini pe care o propune Ruxandra În contra-spălarea creierului este, după
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
iubi inima mea”, „țara div”, „O boca-su fată niponă în primăvara asta / va crește în mine un fluture nocturn / lelui lahor” etc.). Asemenea altor contemporani (printre care, mai ales, Nichita Stănescu), poetul redimensionează realitatea potrivit percepției proprii, dominată de sentimentul neaderenței și de o „vizualitate difuză”, încercând să o acomodeze unei utopii lingvistice sui-generis. Prospețimea vocii lirice, noutatea expresiei, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna rezultatul disponibilității proprii, ci se afiliază unei orientări din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Libertății/adică rămășițele degetelor Oferta”. Proza publicată de M. - Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
modelului cultural german și biciuia haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei intelectuale. El nu are nici o carte. Dureros îndoit de sine și orgolios, văzând în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
aflat în această categorie, una din victimele ilustre fiind Lucian Blaga, pe care l-a arătat cu degetul amenințării, l-a umilit, i-a fost mare inchizitor. Primul raport al turnătorului apărea în februarie 1959, în Gazeta literară, sub forma neaderenței lui Lucian Blaga la "actualitate": "(...) a evoluat tocmai în sensul metafizicii și misticismului, ajungând la un moment dat să fie considerat exponent al ortodoxismului, exact atunci când Gândirismul, preambul al huliganismului fascist, atinsese culmea reprobabilei sale glorii". În urma acestei amenințări publice
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile mele ce nu poate fi expediată cu un atribut oarecare. Nu era antipatie din partea lui, ci o ușoară formă de dispreț, elegant ascunsă, dar mereu prezentă, ce se adresa, în aparență, provincialului care eram, fără licență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui Lovinescu și a publicației pe care o conduce la formele xenofobe de activism cultural, cu atât mai mult la cele rasist-violente, de extremă dreaptă („Etnicul poate fi un determinant estetic în sensul limitării virtualităților estetice ale unei rase la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
efectului, altceva, calitativ deosebit, decât se gsea în cauz. Conducându-ne dup text și urmrindu-i sensurile date de Ralea în chiar debutul concluziilor la Explicarea Omului, (puțin pripite, probabil în intenția autorului de a spulbera orice dubiu în legtur cu neaderența sa la ideile marxiste, constatm cu surprindere (în adâncimea textului c semnatarul antropologiei filosofice face într-adevr jocul demonstrației pro domo, în fond corecte din punctul de vedere al materialismului dialectic. Scuzele sau explicațiile lui Comarnescu în cronica pe marginea volumului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ei, o anume inițiere spirituală și o stare receptoare propice conectării lectorului la „calea vie” propusă de autor. Este o poezie care angajează integral sau, în cazul absenței acestui fond aperceptiv și deci a adecvării, nu comunică nimic, rezultatul acestei neaderențe și necomunicări fiind, ca judecată de valoare, imputația de „logoree”. Din aceeași viziune, substanță și poetică sunt închegate subiectele și protagoniștii pieselor de teatru publicate de I. Vlad Țepeș este o tragedie grandioasă, de tensiune dramatică, aducând în prim-plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
poezia nu-mi spuneau nimic. Și nici măcar «literatura română», în ansamblul său". Disprețul său incomensurabil ce vizează atît monstrul „literaturii", cît și etnia căreia îi aparține teoreticianul are totuși două excepții: „Alexandru Macedonski, pentru himera sa absolută și totala sa neaderență la «spiritul românesc» (...) și Mateiu Caragiale, pentru amestecul de finețe și vulgaritate, de «Occident» și «Orient», al aceluiași «spirit românesc». În curs de «modernizare», de «europenizare», pe un fundal execrabil, cinic și amoral, profund autentic!". După ce ține a ne încredința
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
îl reprezintă, înainte de toate, limbajul. Într-o cronică amabilă (dar atât) la eseul lui Horia Bădescu Memoria ființei. Poezia și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa, de altfel, acest limbaj echinoxist drept „entuziast-emfatic”: o apreciere care trădează, zic eu, nu neaderența criticului la text, ci diferența dintre generații... De asemenea, aș remarca - pe lângă substanța „filosofică” (adică mitică, preocupată de sacru și de transcendență) a poeziei lui Horia Bădescu - și o altă trăsătură a ei care o individualizează, în interiorul echinoxismului, ca și
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
Maurice Nadeau, avangarda e, într-un chip mai specific, o revoltă antiburgheză, un nonconformism epocal. Ruptura a lăsat un vid pe care s-a străduit a-l umple în grabă ideologia marxistă. Nu a fost, firește, decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a discontinuității împinse pînă la ultimele consecințe a acesteia. O mistificare, căci finalitatea negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
ființele (în speță necuvîntătoare) și lucrurile (în speță cele depreciate, marginalizate), ajungînd a le percepe în imediat, fie și un imediat fabulos, fără distanța pe care o introduce psihologia maturității. Spre a-și disimula copilăria funciară care iscă stîngăcii și neaderențe, Brumaru își pune o mască. Masca senzualității care corespunde, în chip ostentativ, stadiului viril, mască pe care, în consecință, o diversifică, o accentuează, o arborează pînă la obsesie. Frivolitatea e aci o mască a candorii. Concupiscența adusă mereu în scenă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
onomastică - ajunge să proclame sfârșitul unei lumi prin dispariția crailor „noi” în ceața prezentului lipsit de perspectivă. Balansarea unei lumi, deriva ei, țintuiește de la un punct lumea plăsmuită de Dan Stanca. Ochiul vigilent al naratorului știe să seducă prin punctarea neaderențelor la spațiul vital al prezentului. Se întâmplă așa pentru că istoria și lecțiile ei par simple colecții de curiozități. Nimic nu anunță, de fapt, adevăratul neant. Lui Dan Stanca această hermeneutică îi reușește de minune: liturgicul care duce spre neant transformă
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
și de Marx, și de Nietzsche, pe măsura puterilor mele, înainte ca și după decembrie 1989. Conjunctura anterioară nu m-a constrâns să-l nesocotesc pe Nietzsche; presiunea actuală nu mă face să-l ignor pe Marx. Ca semn de neaderență la mode, i-am tratat acum împreună, chiar cu riscul de a-i contraria pe adepții amândurora." (p. 259). în studiul intitulat Sine ira et studio, în care analizează impactul în diferite epoci al Manifestului Partidului Comunist al lui Marx
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
ales ceea ce l-a preocupat a fost pictura, pentru care a nutrit o pasiune autentică și de uriașă intensitate. Picta în fiecare zi, de-a lungul întregii zile, cu o plăcere care nu l-a părăsit până la sfârșitul vieții. Modestia, neaderența la politic, faptul că nu a făcut parte din anumite grupuri, lipsa de "marketing" artistic, indiferența la propria celebritate au făcut din el un artist necunoscut astăzi, dar care ar merita cu prisosință să fie scos din uitare. Nu dintr-
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
de preocupări. Este o evoluție sufletească normală, iar eu nu mai puteam să-mi controlez recepția; am dat drumul la cărți, iar cărțile au soarta lor. Acesta ar fi un motiv de iritare și de satisfacție în același timp, de neaderență la tot ce se întîmpla". Uluitor e să aflăm că marele cercetător și erudit a efectuat, timp de multe decenii, un travaliu pentru care nu avea chemare, care nu-l exprima: "nu eram un om de litere...". Ca și: Nu
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
eram pur și simplu "literat", dar trebuia să fac o astfel de figură, să simulez, să pot supraviețui". Așa încît răsturnarea dictaturii a corespuns pentru dl Marino unui simțămînt de specifică ușuare: Am putut deci, după '89, să îmi afirm neaderența la literatură". Inevitabil, gîndul ni se îndreaptă spre profesiile slujite fără credință, precum în cazul unui sacerdot ateu. Cum a fost cu putință o activitate de asemenea proporții fără o lăuntrică aderență la obiectul său, care, dincolo de "ideile literare", este
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
căruia îi aparține Șora: cărturarul ale cărui lucrări nu le citești decît dacă mai întîi l-ai întîlnit. Altminteri, cine deschide un volum de Șora fără să aibă nici o idee despre ființa lui vie, va renunța repede. O cauză a neaderenței publicului la cărțile lui Șora ține de forma în care au fost scrise: dialoguri purtate de interlocutori ce mînuiesc o limbă pe jumătate filozofică și pe jumătate literară, totul desfășurîndu-se sub forma unor tatonări, reveniri și ocoluri livrești care, îngreunînd
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
în această a doua parte a volumului, aceeași teză: eroul este redus la tăcere sau adus la sinucidere de o societate pestilențială în care, în plus, "l'enfer, c'est les Autres", cei mai apropiați. Și, pentru a marca această neaderență a personajului, declarat visător, Cușnarencu îi dă nume cu iz fantastic: Cristofor Ionescu, Panait Coandă, Meteor Heliade, Cavalcan Tudor Mengistu. Abia în momentul în care personajul principal nu mai e eroul, cînd nu teza povestirii este în prim-plan, ci
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei ce clatină din cap, cu o suficiență marxistă ce-și răsfrînge propria reducție, în fața suprarealismului, regretîndu-i "limitele" ideologice (neaderența la lupta de clasă), nici cei ce-l identifică, înfricoșați de ceea ce le-a livrat o înțelegere parțială, cu totalitarismul sau fundamentalismul (v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Stăruie Încă impresia că asta și este, doar un jurnal, nicidecum o creație artistică. Obiecția revine, de altfel, adesea, față de acest tip de literatură, considerată deficitară, pentru că ar fi excesiv implicată, subiectivă, speculativă, „cerebrală”... și nu este greu de recunoscut neaderența structurală a unor lectori la mutualitatea dintre simțire și gând, Între fapt și conștiință, Între epic și analitic, Între - și asta trebuie subliniat - etic și estetic. * Să transcriem Începutul unei fraze care trăiește de aproape un secol În memoria lectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]