187 matches
-
îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala neadormită De lumina ta din cer.” 17. Apariția unui obiect În poezie poate marca un tip
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala neadormită De lumina ta din cer.” 17. Apariția unui obiect În poezie poate marca un tip de sensibilitate lirică. Zarifopol credea că apariția, de pildă, a clavirului a revoluționat poezia română: „Clavirul a fost un element de modernism În poezia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el. Un astfel de om
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mine, oricine-ai fi, dacă vrei să-l ajuți pe Stubb, căci și Stubb a prins rădăcini aici. Te sfidez, balenă sfidătoare! Cine l-a ajutat vreodată pe Stubb, cine l-a ținut treaz, dacă nu chiar propriu-i ochi neadormit? Iar acum bietul Stubb se duce să se culce pe-o saltea prea moale - o, dacă ar fi umplută cu vreascuri, nu cu alge! Te conjur, balenă sfidătoare! Soare, lună și stele, priviți! Aflați că sînteți ucigașii celui mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Bisericii universale. Teologia ținutului dintre Dunăre și Mare a fost umanistă, cu nuanță ascetică, combătând aspru viciile și păcatele, dar cultivând, în același timp, blândețea și prietenia. Ea a practicat și promovat experiența spirituală prin echilibru, bunătate, răbdare și priveghere neadormită a conștiinței. Istoria creștinismului din primele veacuri este și istoria populației daco și greco-romane de pe teritoriul de azi al României. În acest caz teologia din Scythia Minor este un element de etnogeneză al daco-romanilor și al urmașilor lor, care sunt
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc. Ce pictează? Aceleași și aceleași case și podețe coșcovite, știute de el pe de rost. Colorate cu guașa tincturată a insomniacului. Urmărite, acum, de ochii încercănat-hulpavi ai neadormiților lumii. Azi, un unic reper: Tinterotto. Nunta din Cana. La Santa Maria della Salute. Ce întremător e să faci kilometrii ăștia, pe jos, de la Santa Fosca, pînă aici, la colosala bazilică, doar pentru... o pictură! Da, dar pictura aceasta încorporează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noaptea. Artileria, așezată foarte bine pe stânga Siretului, a bătut coloanele inamice În flanc, pricinuindu-le pierderi Înspăimântătoare. Batalioane Întregi de nemți au fost amestecate cu pământul. Timp de aproape două săptămâni, cât a ținut bătălia, soldații noștri au fost neadormiți și neobosiți. Răniții veneau foarte grăbiți la posturile de prim-ajutor, li se făceau pansamentele și se Întorceau Îndată la loc, Îmbucând din mers o bucată de pâine. N-avem vreme de stat; n-avem vreme !” Numai pe cei cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și să nu dureze în El și prin El”. (Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLII, în PSB, vol. 15, p. 79) „La Dumnezeu nimic nu-i neprevăzut, nimic nu-i neglijat. Pe toate le privește cu ochiul cel neadormit. Este de față lângă toți și lângă toate, dând mântuire fiecăruia. Dacă Dumnezeu n-a lăsat pe ariciul de mare în afara privirii Sale, nu va supraveghea, oare, pe cele ale tale?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
peste tot și va înconjura toate și va topi munții ca ceara. Căci râu de foc, zice, curgea înaintea Lui (Dan. 7, 9-10); când tartarul și prăpastia largă și de neînchipuit și întunericul cel mai din afară și viermele cel neadormit se vor arăta fiind de față (Ps. 96, 3; Lc. 16, 26; Mt. 25, 39; Mc. 9, 43). Și pe deasupra frica va atârna din văzduh peste toți care așteaptă sfârșitul. Iar îngerii mâniei vor răspândi foc, gata spre pedepsirea a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
citind fără putință de înșelare cartea conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]