5 matches
-
ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
față”, allatt „sub” etc. și de cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice de exprimare a raporturilor: A cipö az ágy alatt van - „Ghetele sunt sub pat” (psotpoziția alatt stă după subst. ágy „pat”); A lámpa az
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
formele lumii materiale, transformarea istoriei și a mitologiei în obiecte de reflecție lirică". Accesul, apelul lui Iancu Văcărescu la lumea naturală este unul intermediat, ghidul său este literatura, convențiile ei deja împămîntenite. "Iancu este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră în poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu "un grămădit ohtat" (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna în valuri (Nemulțumire cu nădejdea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni unice. Erosul ascunde la el o voință impresionantă de cuprindere În orizontal, o poftă uriașă de a aduna elemente din planuri diferite. Iancu este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră În poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu „un grămădit ohtat” (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna În valuri (Nemulțumire cu nădejdea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin intermediul literaturii”. Dacă „Ienăchiță se luptă cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare («grămădireă) de noțiuni, printr-o citare În lanț (...). Iancu este un poet al juxtapunerii, al obiectelor neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră În poezie sub forma clișeelor literare”. „De lucruri, CÎrlova se apropie totdeauna cu milă”; la el „locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]